RCP · ONDANSETRON NORIDEM 2 mg/ml

Greață și vărsături induse de chimioterapie și radioterapie (GVIC și GVIR)

Potențialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcție de doze și de asocierea schemelor terapeutice de chimioterapie și radioterapie utilizate. Stabilirea schemei de administrare trebuie determinată în funcție de severitatea efectului emetogen.

GVIC și GVIR la adulți Dozele de ondasetron trebuie să fie cuprinse în intervalul de 8-32 mg pe zi și selectate după cum se indică mai jos.

Doza recomandată de Ondansetron administrată intravenos sau intarmuscular este de 8 mg administrată imediat înainte de tratament.

Chimioterapie cu potențial emetogen intens La pacieții care urmează tratament cu chimioterapie cu potențial emetogen, poate fi utilizată o doză maximă inițială de ondansetron de 16 mg administrată prin perfuzie intravenoasă timp de 15 minute. Nu trebuie administrată o doză unică mai mare de 16 mg din cauza creșterii dependente de doză a riscului de prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.1). Ondansetron s-a dovedit a fi la fel de eficace în următoarele scheme de tratament în primele 24 de ore de chimioterapie:

− O doză unică de 8 mg prin injectare intravenoasă lentă (în decurs de cel puțin 30 de secunde) sau prin injectare intramusculară imediat înainte de chimioterapie. − O doză de 8 mg prin injectare intravenoasă lentă (în decurs de cel puțin 30 de secunde) sau prin injectare intramusculară imediat înainte de chimioterapie, urmată de alte două injecții intravenoase (timp de cel puțin 30 de secunde) sau de doze de 8 mg administrate intramuscular la interval de patru ore sau prin perfuzie continuă de 1 mg/oră timp de până la 24 de ore. − O doză maximă inițială de 16 mg administrată intravenos diluată în 50-100 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9 % g/v sau altă soluție compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) și administrată prin perfuzie în decurs de cel puțin 15 minute imediat înainte de chimioterapie. Doza inițială de Ondansetron poate fi urmată de administrarea suplimentară de două doze de 8 mg administrate intravenos (timp de cel puțin 30 de secunde) sau doze administrate intramuscular la interval de patru ore.

Eficacitatea Ondansetron în chimioterapia cu potențial emetogen intens poate fi crescută prin administrarea intravenoasă a unei doze unice de 20 mg fosfat sodic de dexametazonă înainte de chimioterapie. Tratamentul oral se recomandă pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore. Doza orală recomandată este de 8 mg care se administrează de două ori pe zi. Stabilirea schemei de dozare trebuie determinată în funcție de severitatea efectului emetogen.

Copii și adolescenți

GVIC la copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 17 ani) Doza pentru GVIC se poate calcula în funcţie de suprafața corporală sau de greutate. Stabilirea dozei în funcție de greutate are ca rezultat doze zilnice totale mai mari comparativ cu stabilirea dozei în funcție de SC (vezi pct. 4.4 și 5.1).

În studiile clinice la copii și adolescenți, ondansetronul a fost administrat prin perfuzie intravenoasă diluată în 25-50 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9 % g/v sau altă soluție compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) și administrată prin perfuzie timp de cel puțin 15 minute. Nu există date din studii clinice controlate privind utilizarea ondansetronului pentru prevenirea greței și vărsăturilor induse de radioterapie la copii și adolescenți.

Stabilirea dozei în funcție de suprafața corporală (SC) Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie ca doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. Administrarea orală a dozelor poate fi inițiată după 12 ore și poate continua timp de până la 5 zile (tabelul 1). Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată în prize) nu trebuie să depășească doza recomandată la adulți de 32 mg.

Tabelul 1: Stabilirea dozei în funcție de SC pentru GVIC (vârsta cuprinsă între 6 luni și 17 ani)

SC Ziua 1 (a,b) Zilele 2-6 (b) 5 mg / m2 intravenos plus 2 mg sub formă de sirop la < 0,6 m2 2 mg sub formă de sirop după 12 ore fiecare 12 ore

2 5 mg / m2 intravenos plus 4 mg sub formă de sirop sau ≥ 0,6 m2 4 mg sub formă de sirop sau comprimat comprimat la fiecare 12 ore după 12 ore a Doza administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. b Doza totală într-un interval de 24 de ore nu trebuie să depășească doza de 32 mg recomandată la adulți.

Stabilirea dozei în funcție de greutatea corporală Stabilirea dozei în funcție de greutate are ca rezultat doze zilnice totale mai mari comparativ cu stabilirea dozei în funcție de SC (vezi pct. 4.4 și 5.1). Ondansetron trebuie administrat în doză unică de 0,15 mg/kg imediat înainte de chimioterapie pe cale intravenoasă. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. În ziua 1, pot fi administrate două doze suplimentare pe cale intravenoasă la intervale de 4 ore. Administrarea dozei orale poate începe după 12 ore și poate fi continuată timp de până la 5 zile (tabelul 2).

Doza totală într-un interval de 24 de ore (administrată în prize) nu trebuie să depășească doza recomandată la adulți de 32 mg.

Tabelul 2: Stabilirea dozei în funcție de greutate pentru GVIC (vârsta între 6 luni și 17 ani) Greutate Ziua 1 (a,b) Zilele 2-6 (b) Până la 3 doze de 0,15 mg/kg 2 mg sub formă de sirop la ≤ 10 kg intravenos la fiecare 4 ore fiecare 12 ore Până la 3 doze de 0,15 mg/kg 4 mg sub formă de sirop sau > 10 kg intravenos la fiecare 4 ore comprimat la fiecare 12 ore a Doza administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. b Doza totală într-un interval de 24 de ore nu trebuie să depășească doza de 32 mg recomandată la adulți.

GVIC și GVIR la vârstnici

La pacienții cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani, poate fi urmată schema terapeutică recomandată pentru adulți. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9 % sau altă soluție compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) și administrate prin perfuzie timp de 15 minute.

La pacienții în vârstă de 75 de ani sau peste, doza inițială de Ondansetron administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos trebuie diluate în 50-100 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9 % sau altă soluție compatibilă cu soluția perfuzabilă (vezi pct. 6.6) și administrate prin perfuzie timp de 15 minute. Doza inițială de 8 mg poate fi urmată de alte două doze de 8 mg administrate prin perfuzie intravenoasă timp de 15 minute și la interval de cel puțin patru ore (vezi pct. 5.2).

Prevenirea greței și vărsăturilor postoperatorii (GVPO)

GVPO la adulți Pentru prevenirea greței și vărsăturilor postoperatorii, doza recomandată de ondansetron este sub formă de doză unică de 4 mg administrată intramuscular sau intravenos lent la inducerea anesteziei. Pentru tratamentul greței și vărsăturilor postoperatorii deja instalate se recomandă administrarea unei doze unice de 4 mg intramuscular sau intravenos lent.

Copii și adolescenți

GVPO la copii și adolescenți (cu vârsta între 1 lună și 17 ani) Pentru prevenirea GVPO la copii și adolescenți care au fost supuși unei intervenții chirurgicale sub anestezie generală, ondansetron poate fi administrată lent intravenos (timp de cel puțin 30 de secunde)

3 doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la o doză de maxim4 mg administrată înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei. Pentru tratamentul GVPO la copii și adolescenți după o intervenție chirurgicală sub anestezie generală, se poate administra Ondansetron ca o doză unică intravenos lent (timp de cel puțin 30 de secunde) doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg până la o doză de maxim 4 mg.

Vârstnici Experiența este limitată în ceea ce privește utilizarea ondansetronului pentru prevenirea și tratamentul GVPO la persoanele vârstnice totuși ondansetronul este bine tolerat de către pacienții de peste 65 de ani tratați prin chimioterapie.

Pacienți cu insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozelor zilnice, a frecvenței de administrare a dozelor sau a căii de administrare.

Pacienți cu insuficiență hepatică Clearance-ul ondansetronului este redus semnificativ și timpul de înjumătățire plasmatică este prelungit semnificativ la pacienții cu afectare moderată sau severă a funcției hepatice. La acești pacienți nu trebuie depășită o doză zilnică totală de 8 mg administrată intravenos sau pe cale orală.

Pacienți cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la pacienții cu metabolizare lentă a sparteinei și debrisochinei. În consecință, la acești pacienți, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite față de cele ale populației generale. Nu este necesară ajustarea dozelor zilnice sau a frecvenței de administrare a dozelor.

Nu există dovezi că ondansetronul induce sau inhibă metabolizarea altor medicamente care sunt administrate de obicei concomitent. Studii specifice au demonstrat că nu există interacțiuni atunci când ondansetronul este administrat în asociere cu alcool etilic, temazepam, furosemid, alfentanil, tramadol, morfină, lidocaină, tiopental sau propofol. Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de mai multe enzime ale citocromului P-450: CYP3A4, CYP2D6 și CYP1A2. Datorită numărului mare de enzime metabolice capabile să metabolizeze ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre enzime (de exemplu, deficitul genetic de CYP2D6) este în mod normal compensată de alte enzime și trebuie să producă o modificare mică sau nesemnificativă a clearance-ului total al ondansetronului sau a dozei necesare. Se recomandă prudență atunci când se administrează ondansetron concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT și/sau provoacă tulburări electrolitice (vezi pct. 4.4). Utilizarea ondansetronului în asociere cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate determina prelungirea suplimentară a intervalului QT. Utilizarea concomitentă a ondansetronului cu medicamente cardiotoxice (de exemplu, antracicline, cum ar fi doxorubicină, daunorubicină sau trastuzumab), antibiotice (cum ar fi eritromicină), antifungice (cum ar fi ketoconazol), antiaritmice (cum ar fi amiodaronă) și beta-blocante (cum ar fi atenolol sau timolol) poate crește riscul de aritmii (vezi pct. 4.4). Medicamente serotoninergice (de exemplu, ISRS și IRSN): Au existat raportări după punerea pe piață care au descris pacienți cu sindrom serotoninergic (incluzând status mental modificat, instabilitate vegetativă și tulburări neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetronului și a altor medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS și IRSN) (vezi pct. 4.4). Apomorfină: Pe baza raportărilor privind hipotensiunea arterială profundă și pierderea cunoștinței când ondansetronul a fost administrat în asociere cu clorhidratul de apomorfină, utilizarea în asociere cu apomorfina este contraindicată. Fenitoină, carbamazepină și rifampicină: La pacienții tratați cu inductori puternici ai CYP3A4 (adică fenitoină, carbamazepină și rifampicină), clearance-ul oral al ondansetronului a crescut, iar concentrațiile sangvine ale ondansetron au scăzut. Tramadol: Datele din studii de mică amploare arată că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al tramadolului.

Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să aibă în vedere utilizarea unei metode contraceptive. Sarcina Pe baza experienței la om din studiile epidemiologice, ondansetronul este suspectat că poate provoca malformații orofaciale când se administrează în primul trimestru de sarcină. Într-un studiu de cohortă care a inclus 1,8 milioane de femei gravide, utilizarea ondansetronului în primul trimestru de sarcină a fost asociată cu un risc crescut de fisuri orale [3 cazuri suplimentare la

Studiile epidemiologice disponibile asupra malformațiilor cardiace arată rezultate contradictorii. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere. Ondansetronul nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină. Test de sarcină Existența sarcinii trebuie verificată la femeile aflate la vârsta fertilă înainte de începerea tratamentului cu ondansetron. Alăptarea Există informații insuficiente cu privire la excreția ondansetronului/metaboliților acestuia în laptele uman sau a efectelor ondansetronului asupra lactației. Datele farmacodinamice/toxicologice la animale au evidențiat excreția ondansetronului/metaboliților acesteia în lapte (pentru informații detaliate, vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Ondansetron nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Nu există informații privind efectele ondansetron asupra fertilității la om.