RCP · OMLYCLO 150 mg

Tratamentul trebuie iniţiat de către medici calificaţi în diagnosticarea şi tratamentul astmului bronşic sever persistent sau rinosinuzitei cronice cu polipoză nazală (RSCcPN).

Doze

Stabilirea dozei pentru astmul alergic și RSCcPN urmează aceleași principii de dozare. Doza şi frecvenţa administrării adecvate de omalizumab pentru aceste afecțiuni sunt stabilite în funcţie de cantitatea iniţială de IgE (UI/ml), determinată înainte de începerea tratamentului, şi greutatea corporală (kg). Înainte de administrarea dozei iniţiale, pacienţilor trebuie să li se determine concentraţia IgE prin orice determinare uzuală a IgE totale serice, pentru stabilirea dozei. Pe baza acestor determinări, pentru fiecare administrare pot fi necesare 75 până la 600 mg de omalizumab, administrate fracţionat în 1 până la 4 injectări.

Este puţin probabil ca pacienţii cu astm alergic, cu concentraţia IgE inițială mai mică de 76 UI/ml să obţină beneficii terapeutice (vezi pct. 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, medicii care prescriu acest medicament trebuie să se asigure că pacienţii adulţi şi adolescenţi, cu valori ale concentraţiei IgE mai mici de 76 UI/ml şi copii (cu vârsta de la 6 până la <12 ani) cu valori ale concentraţiei IgE mai mici de 200 UI/ml prezintă reactivitate certă (RAST) in vitro la un alergen permanent.

În Tabelul 1 puteţi vedea o schemă de conversie, iar Tabelele 2 şi 3 prezintă schemele privind determinarea dozei.

Omalizumab nu trebuie administrat pacienţilor care, înainte de începerea tratamentului, prezintă valori ale concentraţiei plasmatice de IgE sau ale greutăţii corporale, exprimate în kilograme, în afara limitelor din tabelul de dozare.

Doza maximă recomandată este de 600 mg omalizumab la fiecare două săptămâni.

Tabelul 1 Conversia dozei în număr de seringi/stilouri injectoare* preumplute, număr de injectări** şi volum total de injectat pentru fiecare administrare

Doză (mg) Număr de seringi/stilouri injectoare* Număr de Volum total de injecţii** injectat (ml)

*Seringa preumplută Omlyclo 300 mg și toate concentrațiile ale stiloului injector preumplut nu sunt indicate pentru utilizarea la pacienți cu vârsta < 12 ani. **Acest tabel reprezintă cel mai mic număr de injectări pentru pacient; cu toate acestea, sunt posibile alte combinații de doze pentru seringă/stilou injector pentru a se atinge doza dorită.

Tabelul 2 ADMINISTRAREA LA FIECARE 4 SĂPTĂMÂNI. Dozele de omalizumab (miligrame per doză) administrate prin injectare subcutanată la fiecare 4 săptămâni

Greutate corporală (kg) Concen- traţie iniţială

>100- 150 150 150 300 300 300 300 300 450 600 200 >200- 150 150 225 300 300 450 450 450 600 300 >300- 225 225 300 450 450 450 600 600 400 >400- 225 300 450 450 600 600 500 >500- 300 300 450 600 600 600 >600- 300 450 600 700 >700- 800 >800- 900 ADMINISTRARE LA FIECARE >900- 2 SĂPTĂMÂNI VEZI TABEL 3 1 000 >1 000- 1 100 *Greutatea corporală sub 30 kg nu a fost studiată în studiul pivot pentru RSCcPN.

Tabelul 3 ADMINISTRAREA LA FIECARE 2 SĂPTĂMÂNI. Dozele de omalizumab (miligrame per doză) administrate prin injectare subcutanată la fiecare 2 săptămâni

Greutate corporală (kg) Concen- traţie iniţială

≥30-100 ADMINISTRARE LA FIECARE >100- 4 SĂPTĂMÂNI VEZI TABEL 2 200 >200- 375 300 >300- 450 525 400 >400- 375 375 525 600 500 >500- 375 450 450 600 600 >600- 225 375 450 450 525 700 >700- 225 225 300 375 450 450 525 600 800 >800- 225 225 300 375 450 525 600 900 >900- 225 300 375 450 525 600 1 000 >1 000- 225 300 375 450 600 1 100 >1 100- 300 300 450 525 600 Date insuficiente pentru a recomanda o doză 1 200 >1 200- 300 375 450 525 1 300 >1 300- 300 375 525 600 1 500 *Greutatea corporală sub 30 kg nu a fost studiată în studiul pivot pentru RSCcPN.

Durata tratamentului, monitorizare şi ajustări ale dozei Astm alergic Omlyclo este destinat tratamentului de lungă durată. Studiile clinice au demonstrat că durează cel puţin 12-16 săptămâni ca tratamentul să-şi dovedească eficacitatea. La 16 săptămâni de la începerea tratamentului cu Omlyclo, pacienţii trebuie evaluaţi de către medicii acestora, pentru determinarea eficacităţii tratamentului, înaintea administrării unor injecţii suplimentare. Decizia de continuare a tratamentului după 16 săptămâni sau ulterior trebuie să fie argumentată de observarea unei îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte controlul general al astmului bronşic (vezi pct. 5.1; Evaluarea generală de către medic a eficacităţii tratamentului).

Rinosinuzită cronică cu polipoză nazală (RSCcPN) În studiile clinice pentru RSCcPN, au fost observate modificări ale scorului privind polipii nazali (SPN) și ale scorului privind congestia nazală (SCN) la 4 săptămâni. Necesitatea continuării terapiei trebuie reevaluată periodic în funcție de severitatea bolii pacientului și de nivelul de control al bolii.

Astm alergic și rinosinuzită cronică cu polipoză nazală (RSCcPN) Întreruperea tratamentului conduce, în general, la recurenţa concentraţiilor crescute de IgE libere şi a simptomelor asociate. Concentraţiile totale ale IgE cresc în timpul tratamentului şi rămân crescute timp de până la un an de la întreruperea acestuia. Prin urmare, o nouă determinare a concentraţiilor de IgE în timpul tratamentului nu poate fi utilizată ca indicator pentru determinarea dozelor. Determinarea dozelor în cazul întreruperii tratamentului pe timp de mai puţin de un an trebuie să se bazeze pe concentraţiile plasmatice ale IgE obţinute la determinarea iniţială a dozei. Concentraţiile serice totale ale IgE pot fi determinate din nou pentru stabilirea dozei, dacă tratamentul a fost întrerupt timp de un an sau mai mult.

Dozele trebuie ajustate în cazul unor modificări semnificative ale greutăţii corporale (vezi Tabelele 2 şi 3).

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste) Datele disponibile privind administrarea omalizumab la pacienţii cu vârsta peste 65 ani sunt limitate, dar nu există nicio dovadă că pacienţii vârstnici necesită o doză diferită faţă de pacienţii adulţi tineri.

Insuficienţă renală sau hepatică Nu au fost efectuate studii privind efectul funcţiei renale sau hepatice afectate asupra farmacocineticii omalizumab. Din cauza faptului că clearance-ul omalizumabului la doze clinice este dominat de sistemul reticulo-endotelial (SRE), este improbabil ca acesta să fie modificat de insuficienţa renală sau hepatică. Deoarece nu se recomandă o anumită ajustare a dozei pentru aceşti pacienţi, omalizumab trebuie administrat cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi În astmul alergic, siguranţa şi eficacitatea omalizumab la pacienții cu vârsta sub 6 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

În RSCcPN, siguranța și eficacitatea omalizumab la pacienții cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Doar pentru administrare subcutanată. Omalizumab nu trebuie administrat pe cale intravenoasă sau intramusculară.

Seringa preumplută Omlyclo 300 mg și toate concentrațiile din stilourile injectoare preumplute nu sunt indicate pentru utilizarea la pacienți cu vârsta < 12 ani. Seringa preumplută de Omlyclo 75 mg și seringa preumplută de Omlyclo 150 mg se pot utiliza la copii cu vârsta între 6 și 11 ani cu astm bronșic alergic.

Dacă este nevoie de mai mult de o injecție pentru a obține doza necesară, injecțiile trebuie administrate în două sau mai multe locuri de injectare (Tabelul 1).

Pacienții fără antecedente cunoscute de anafilaxie își pot autoadministra Omlyclo sau medicamentul le poate fi administrat de un aparținător, începând cu doza a patra, dacă un medic stabilește că acest lucru este adecvat (vezi pct. 4.4). Pacientul sau aparținătorul trebuie să fi fost instruit anterior cu privire la tehnica corectă de injectare și la recunoașterea primelor semne și simptome ale reacțiilor adverse grave.

Pacienții sau aparținătorii trebuie instruiți să administreze cantitatea întreagă de Omlyclo în conformitate cu instrucțiunile de utilizare furnizate în prospect.

Deoarece IgE poate fi implicată în răspunsul imunologic la anumite infestări helmintice, omalizumab poate reduce indirect eficacitatea medicamentelor administrate pentru tratarea infestărilor helmintice sau a altor infestări parazitice (vezi pct. 4.4). Enzimele citocromului P450, pompele de eflux şi mecanismele de legare a proteinelor nu sunt implicate î n clearance-ul omalizumab; de aceea, potenţialul interacţiunilor medicament-medicament este mic. Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune ale omalizumab cu medicamente sau vaccinuri. Nu există motive farmacologice pe baza cărora să se presupună că medicamentele prescrise uzual, utilizate pentru tratamentul astmului bronşic sau RSCcPN, vor interacţiona cu omalizumab. Astm alergic În studiile clinice, omalizumab a fost frecvent utilizat în asociere cu corticosteroizi inhalatori şi orali, agonişti beta inhalatori cu acţiune de scurtă durată şi cu acţiune de lungă durată, modificatori de leucotriene, teofiline şi antihistaminice orale. Nu au existat indicii că siguranţa omalizumab a fost modificată de aceste medicamente utilizate frecvent pentru tratamentul astmului bronşic. Există date limitate privind utilizarea omalizumab în asociere cu imunoterapie specifică (tratament de hiposensibilizare). În cadrul unui studiu clinic î n care omalizumab a fost administrat concomitent cu imunoterapie, s-a stabilit că siguranţa şi eficacitatea privind utilizarea omalizumab cu imunoterapia specifică nu sunt diferite faţă de administrarea omalizumab în monoterapie. Rinosinuzită cronică cu polipoză nazală (RSCcPN) În studiile clinice, omalizumab a fost utilizat în asociere cu spray intranazal cu mometazonă conform protocolului. Alte medicamente administrate concomitent, utilizate frecvent, au inclus alți corticosteroizi cu administrare intranazală, bronhodilatori, antihistaminice, antagoniști ai receptorilor de leukotriene, adrenergice/simpatomimetice și anestezice nazale cu administrare locală. Nu a existat nicio indicație conform căreia siguranța omalizumab a fost modificată în urma utilizării concomitente a acestor medicamente frecvent folosite.

Sarcina Un volum moderat de date privind femeile gravide (între 300 și 1 000 rezultate ale sarcinilor), pe baza registrului de sarcini și raportărilor spontane de după punerea pe piață, nu evidențiază toxicitate care să determine malformații sau toxicitate fetală/neonatală. Un studiu prospectiv de înregistrare privind sarcina (EXPECT), efectuat la 250 femei gravide cu astm bronșic, expuse la omalizumab, a evidențiat faptul că prevalența anomaliilor congenitale majore a fost similară (8,1% comparativ cu 8,9%) între EXPECT și pacienți cu boală similară (astm bronșic moderat și sever). Interpretarea datelor poate fi influențată de limitările metodologice ale studiului, inclusiv eșantionul redus de participanți și design- ul nerandomizat. Omalizumab traversează bariera placentară. Cu toate acestea, studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare nici directe, nici indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Omalizumab a fost asociat cu scăderea, dependentă de vârstă a plachetelor sanguine la primatele non- umane, cu o sensibilitate relativ crescută la animalele tinere (vezi pct. 5.3). Dacă este clinic necesar, utilizarea omalizumab poate fi avută în vedere în timpul sarcinii. Alăptarea Imunoglobulinele G (IgGs) sunt prezente în laptele uman și, prin urmare, se anticipează că omalizumab va fi prezent în laptele uman. Datele la primate altele decât oameni au evidenţiat excreţia omalizumab î n lapte (vezi pct. 5.3). Studiul EXPECT, care a inclus 154 sugari care au fost expuși la omalizumab în timpul sarcinii și pe durata alăptării, nu a evidențiat efecte adverse asupra sugarului alăptat. Interpretarea datelor poate fi influențată de limitările metodologice ale studiului, inclusiv eșantionul redus de participanți și design- ul nerandomizat. Administrate oral, proteinele imunoglobulină G sunt supuse proteolizei intestinale și au nivel redus de biodisponibilitate. Nu sunt anticipate efecte asupra nou-născuților/sugarilor alăptați. Ca urmare, dacă este clinic necesar, utilizarea omalizumab poate fi avută în vedere în timpul alăptării. Fertilitatea Nu există date privind fertilitatea la om pentru omalizumab. În studiile non-clinice, special concepute, privind fertilitatea, la primate altele decât oameni, inclusiv studiile referitoare la î mperechere, nu s-au observat afectarea fertilităţii la masculi sau femele, după administrarea de doze repetate la niveluri de dozare de până la 75 mg/kg. Suplimentar, nu au fost observate efecte de genotoxicitate î n cadrul unui studiu non-clinic, separat, privind genotoxicitatea.