RCP · OLUMIANT 2 mg

Tratamentul trebuie prescris de medici cu experiență în diagnosticarea și tratarea afecţiunilor pentru care acest medicament este indicat.

Doze

Poliartrita reumatoidă

Doza recomandată de baricitinib este de 4 mg o dată pe zi. O doză de 2 mg o dată pe zi este recomandată pentru pacienții cu risc mai mare de tromboembolism venos (TEV), evenimente adverse cardiovasculare majore (MACE) și malignitate, pentru pacienții cu vârste de ≥ 65 ani și pentru pacienții cu un istoric de infecții cronice sau recurente (vezi pct. 4.4). O doză de 4 mg o dată pe zi poate fi luată în considerare pentru pacienții care nu au obținut un control adecvat al activității bolii cu doza de 2 mg o dată pe zi. O doză de 2 mg o dată pe zi trebuie să fie luată în calcul pentru pacienții care au obținut un control susținut al activității bolii prin administrarea unei doze de 4 mg o dată pe zi și care sunt eligibili pentru reducerea dozei (vezi pct. 5.1).

Dermatită atopică

Adulți

Doza recomandată de baricitinib este de 4 mg o dată pe zi. O doză de 2 mg o dată pe zi este recomandată pentru pacienții cu risc mai mare de tromboembolism venos (TEV), evenimente adverse cardiovasculare majore (MACE) și malignitate, pentru pacienții cu vârste de ≥ 65 ani și pentru pacienții cu un istoric de infecții cronice sau recurente (vezi pct.4.4). O doză de 4 mg o dată pe zi poate fi luată în considerare pentru pacienții care nu au obținut un control adecvat al activității bolii cu doza de 2 mg o dată pe zi. O doză de 2 mg o dată pe zi trebuie să fie luată în calcul pentru pacienții care au obținut un control susținut al activității bolii prin administrarea unei doze de 4 mg odată pe zi și care sunt eligibili pentru reducerea dozei (vezi pct. 5.1).

Baricitinib poate fi utilizat cu sau fără corticosteroizi topici. Eficacitatea baricitinib poate fi amplificată prin administrarea în asociere cu corticosteroizi topici (vezi pct. 5.1). Inhibitorii de calcineurină topici pot fi utilizaţi, dar se recomandă aplicarea acestora doar în zonele sensibile cum sunt faţa, gâtul, zonele intertriginoase şi genitale.

În cazul pacienţilor la care nu se observă niciun beneficiu terapeutic după 8 săptămâni de tratament trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Copii și adolescenți (cu vârsta de 2 ani și peste)

Doza recomandată de baricitinib este de 4 mg o dată pe zi pentru pacienții cu greutatea de 30 kg sau mai mult. Pentru pacienții cu greutatea cuprinsă între 10 kg și mai puțin de 30 kg, doza recomandată este de 2 mg o dată pe zi. O reducere la jumătate a dozei trebuie luată în considerare pentru pacienții care au obținut un control susținut al activității bolii cu doza recomandată și sunt eligibili pentru reducerea dozei.

Baricitinib poate fi utilizat cu sau fără corticosteroizi topici. Pot fi utilizați inhibitori topici ai calcineurinei, dar ar trebui rezervați numai zonelor sensibile, cum ar fi fața, gâtul, zonele intertriginoase și genitale.

Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la pacienții care nu prezintă nicio dovadă de beneficiu terapeutic după 8 săptămâni de tratament.

Alopecia areata

Adulți

Doza recomandată de baricitinib este de 4 mg o dată pe zi. O doză de 2 mg o dată pe zi este recomandată pentru pacienții cu risc mai mare de tromboembolism venos (TEV), evenimente adverse cardiovasculare majore (MACE) și malignitate, pentru pacienții cu vârste de ≥ 65 ani și pentru pacienții cu antecedente de infecții cronice sau recurente (vezi pct.4.4). O doză de 4 mg o dată pe zi poate fi luată în considerare pentru pacienții care nu au obținut un control adecvat al activității bolii cu doza de 2 mg o dată pe zi. O doză de 2 mg o dată pe zi trebuie avută în vedere pentru pacienții care au obținut un control susținut al bolii prin administrarea unei doze de 4 mg odată pe zi și care sunt eligibili pentru reducerea dozei (vezi pct. 5.1).

Odată ce s-a obţinut un răspuns stabil, se recomandă continuarea tratamentului timp de cel puţin câteva luni, pentru a evita recăderea. Raportul risc-beneficiu al tratamentului trebuie reevaluat la intervale regulate, pentru fiecare pacient în parte.

În cazul pacienților la care nu se observă niciun beneficiu terapeutic după 36 săptămâni de tratament trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste)

Doza recomandată de baricitinib este de 4 mg o dată pe zi pentru pacienții care cântăresc 30 kg sau mai mult. Vezi secțiunea 4.2 Copii și adolescenți de mai jos pentru informații despre pacienții care cântăresc mai puțin de 30 kg. O doză de 2 mg o dată pe zi trebuie luată în considerare pentru pacienții care au obținut un control susținut al bolii, cu 4 mg o dată pe zi și sunt eligibili pentru reducerea dozei.

Odată ce s-a obținut un răspuns stabil, se recomandă continuarea tratamentului timp de cel puțin câteva luni, pentru a evita recidiva. Balanța risc-beneficiu al tratamentului trebuie reevaluată individual, la intervale regulate.

Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la pacienții care nu prezintă dovezi de beneficiu terapeutic după 36 de săptămâni de tratament.

Artrita idiopatică juvenilă (copii cu vârsta cuprinsă între 2 și sub 18 ani)

Doza recomandată de baricitinib este de 4 mg o dată pe zi pentru pacienții cu greutatea de 30 kg sau mai mult. Pentru pacienții cu greutatea cuprinsă între 10 kg și mai puțin de 30 kg, doza recomandată este de 2 mg o dată pe zi.

Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la pacienții care nu prezintă niciun beneficiu terapeutic după 12 săptămâni de tratament.

Iniţierea tratamentului

Tratamentul nu ar trebui prescris pacienților cu un număr absolut de limfocite (ALC) mai mic de 0,5 x 109 109celule/l, număr absolut de neutrofile (ANC) mai mic de 1 x celule/l, sau care au o valoare a hemoglobinei mai mică de 8 g/dl. Tratamentul poate fi inițiat odată ce aceste valori se îmbunătățesc, depășind valorile-limită specificate anterior (vezi. pct. 4.4).

Reducerea dozei

La pacienții care iau inhibitori puternici ai transportorului de anioni organici 3 (OAT3), cum ar fi probenecid sau cu clearance-ul creatininei între 30 și 60 ml/minut, doza recomandată trebuie redusă la jumătate pentru copii și adolescenți, iar doza recomandată este de 2 mg pentru pacienții adulți (vezi pct. 4.5).

Populații speciale

Insuficiența renală

Doza recomandată este de 2 mg odată pe zi pentru pacienții adulți cu clearance-ul creatininei între 30 și 60 ml/minut. La copii și adolescenți cu clearance-ul creatininei între 30 și 60 ml/min, doza recomandată de baricitinib trebuie redusă la jumătate. Baricitinib nu este recomandat în cazul pacienților cu clearance-ul creatininei < 30 ml/minut (vezi pct. 5.2).

Insuficiența hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienților cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată. Baricitinib nu este recomandat în cazul pacienților cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Experiența clinică în cazul pacienților cu vârsta ≥ 75 ani este foarte limitată.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea baricitinib administrat copiilor cu vârsta sub 2 ani cu dermatită atopică și artrită ideopatică juvenilă nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile. Consultați pct. 4.2 de mai sus pentru informații privind dozele la copii cu vârsta de 2 ani și peste.

Siguranța și eficacitatea baricitinib la copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu greutatea < 30 kg cu alopecia areata nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date. Vezi pct. 4.2 de mai sus pentru informații despre doze la adolescenții cu vârsta de 12 ani și peste și care cântăresc 30 kg sau mai mult.

Pentru copii și adolescenții care nu pot înghiți comprimate, acestea pot fi dispersate în apă înainte de administrare (a se vedea secțiunea ‘Administrare alternativă pentru copiii’ de mai jos). Alternativ, se poate utiliza o suspensie orală, dacă este disponibilă.

Modul de administrare

Administrare orală.

Baricitinib se administrează o dată pe zi, înainte sau după masă, oricând în timpul zilei.

Administrare alternativă pentru copiii

Pentru pacienții copii și adolescenți care nu pot înghiți comprimate întregi, se poate lua în considerare dispersarea comprimatelor în apă. Pentru a dispersa comprimatul trebuie folosită doar apă. Trebuie dispersat doar numărul de comprimate necesar pentru doza prescrisă.

Dacă din orice motiv nu se administrează întreaga suspensie, nu dispersați și administrați un alt comprimat, ci așteptați până la următoarea doză programată.

Pentru instrucţiuni privind dispersarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Interacțiuni farmacodinamice Medicamente imunosupresoare Administrarea concomitentă cu DMARD biologice, medicamente biologice imunomodulatoare sau alți inhibitori ai kinazei Janus JAK nu a fost studiată. În poliartrita reumatoidă și artrita idiopatică juvenilă, utilizarea baricitinibului împreună cu medicamente imunosupresoare puternice cum ar fi azatioprina, tacrolimusul sau ciclosporina a fost limitată în studiile clinice și nu poate fi exclus riscul de imunosupresie aditivă. Administrarea în asociere cu ciclosporina sau alte medicamente imunosupresoare puternice nu a fost studiată la pacienţi cu dermatită atopică și alopecia areata şi prin urmare nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Potențialul altor medicamente de a afecta farmacocinetica baricitinibului Transportatori In vitro, baricitinibul reprezintă substratul transportatorilor anionici organici (OAT)3, glicoproteina P (gpP), proteina de rezistență la cancerul mamar (BCRP) și proteina de extrudare multidrog și toxine (MATE)2-K. Într-un studiu de farmacologie clinică, dozajul de probenecid (inhibitor al OAT3 cu potențial puternic de inhibare) a rezultat într-o creștere aproximativ dublă a ASC(0-∞) fără modificări în valorile tmax sau Cmax ale baricitinib. În consecință, doza recomandată de baricitinib trebuie redusă la jumătate pentru pacienții aflați sub tratament cu inhibitori de OAT3 cu potențial puternic de inhibare, cum este probenecidul (vezi pct. 4.2). Nu a fost efectuat niciun studiu de farmacologie clinică pentru inhibitorii de OAT3 cu potențial de inhibare mai slab. Promedicamentul leflunomidă se transformă rapid în teriflunomidă care este un inhibitor slab de OAT3 și astfel poate conduce la o creștere a expunerii la baricitinib. Dat fiind că nu au fost efectuate studii dedicate interacțiunii dintre acestea, trebuie acordată atenție când se utilizează leflunomida sau teriflunomida concomitent cu baricitinib. Administrarea concomitentă a inhibitorilor de OAT3 ibuprofenului și diclofenacului va determina creșterea expunerii la baricitinib, totuși potențialul lor de inhibare a OAT3 este mai mic decât al probenecidului și deci nu este de așteptat să apară o interacțiune relevană clinic. Administrarea concomitentă a baricitinibului cu ciclosporină (inhibitor al gpP/BCRP) sau metotrexat (substrat al mai multor transportatori, inclusiv OATP1B1, OAT1, OAT3, BCRP, MRP2, MRP3 și MRP4) nu a rezultat în efecte clinice semnificative asupra expunerii la baricitinib. Enzimele citocromului P450 In vitro, baricitinib este substrat al enzimelor citocromului P450 (CYP)3A4 deși mai puțin de 10 % din doză este metabolizată prin oxidare. În studiile clinice de farmacologie, administrarea concomitentă a baricitinib cu ketoconazol (inhibitor puternic de CYP3A) nu a avut nici un efect clinic semnificative asupra farmaocineticii baricitinibi. Administrarea concomitentă a baricitinib cu fluconazol (inhibitor moderat de CYP3A/CYP2C19/CYP2C9) sau rifampicină (inductor puternic al CYP3A) nu a rezultat în modificări clinice semnificative pentru expunerea la baricitinib. Agenți de modificare ai pH-ului gastric Creșterea valorii pH-ului gastric cu omeprazol nu a avut un efect clinic semnificativ asupra expunerii la baricitinib. Potențialul baricitinib de a afecta farmacocinetica altor medicamente Transportatori In vitro, baricitinibul nu a inhibat OAT1, OAT2, OAT3, transportatorul cationic organic (OCT) 2, OATP1B1, OATP1B3, BCRP și MATE1 și MATE2-K la concentrații relevante clinic. Baricitinibul poate fi un inhibitor relevant clinic al OCT1, cu toate acestea în prezent nu există substrate selective cunoscute de OCT1 pentru care ar putea fi prognozate interacțiuni clinice semnificative. Studiile clinice de farmacologie nu au relevat efecte clinice semnificative privind expunerea când baricitinib a fost administrat concomitent cu digoxina (substrat gpP) sau metotrexat (substrat al mai multor transportatori). Enzimele citocromului P450 În studiile clinice de farmacologie, administrarea concomitentă a baricitinib cu substrate ale CYP3A, și anume simvastatin, etinilestradiol sau levonorgestrel nu a rezultat în modificări semnificative clinic pentru farmacocinetica acestor medicamente.

Sarcina Calea de semnalizare JAK/STAT s-a demonstrat că este implicată în adeziunea celulară și polaritatea celulară care pot afecta dezvoltarea timpurie a embrionului. Nu există date adecvate privind administrarea baricitinibului la femeile gravide. Studiile la animale au relevat toxicitate pentru funcția de reproducere (vezi pct. 5.3). Baricitinibul a avut efect teratogen la șobolan și iepure. Studiile la animale au indicat faptul că baricitinibul poate avea un efect advers asupra dezvoltării osoase in utero, în cazul administrării în doze mari. Baricitinib este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să utilizeze o metodă eficientă de contracepție în timpul și cel puțin 1 săptămână după terminarea tratamentului. Dacă o pacientă rămâne gravidă în timp ce se află sub tratament cu baricitinib, viitorii părinți trebuie informați imediat cu privire la potențialul risc pentru făt. Alăptarea Nu se cunoaște dacă baricitinibul/metaboliții sunt excretați în laptele matern. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile cu privire la animale au relevat excreția baricitinibîn lapte (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născuți/bebeluși, medicamentul baricitinib fiind contraindicat în timpul alăptării. Trebuie luată o decizie dacă să se întrerupă alăptarea sau tratamentul, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Studiile la animale au sugerat faptul că tratamentul cu baricitinib are potențialul de a scade fertilitatea femelelor aflate sub tratament, dar nu are efect asupra spermatogenezei masculilor (vezi pct. 5.3).