RCP · NOLET 5 mg

Doze

Hipertensiune arterială

Adulţi

Doza este de 5 mg nebivolol, zilnic, preferabil la aceeaşi oră.

Efectul de scădere a tensiunii arteriale devine evident după 1-2 săptămâni de tratament. Ocazional, efectul optim este atins doar după 4 săptămâni.

Asociere cu alte medicamente antihipertensive

Beta-blocantele pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Până în prezent s-a observat o îmbunătăţire a efectului antihipertensiv numai când nebivololul este asociat cu hidroclorotiazidă 12,5 - 25 mg.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza inițială recomandată este de 2,5 mg zilnic. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Datele pentru pacienţi cu insuficienţă hepatică sau cu disfuncţie hepatică sunt limitate. De aceea, utilizarea de nebivolol la aceşti pacienţi este contraindicată.

Vârstnici

La pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg zilnic. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg. Totuşi, având în vedere că experienţa la pacienţii cu vârsta peste 75 de ani este limitată, este necesară prudenţă în administrarea acestui medicament, iar aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea nebivololului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile trebuie iniţiat gradat, cu o creştere treptată a dozei, până la atingerea dozei individuale de menţinere optime.

Pacienţii trebuie să aibă insuficienţă cardiacă cronică, fără insuficienţă acută în ultimele şase săptămâni. Se recomandă ca medicul curant să aibă experienţă în abordarea terapeutică a insuficienţei cardiace cronice.

La pacienții tratați cu terapie cardiovasculară, incluzând diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai ECA şi/sau antagonişti ai angiotensinei II, schemele terapeutice ale acestor medicamente trebuie stabilizate în timpul celor două săptămâni precedente iniţierii tratamentului cu nebivolol.

Creşterea iniţială a dozei trebuie efectuată conform următorilor paşi, la 1-2 intervale săptămânale, în funcţie de tolerabilitatea pacientului: doză inițială nebivolol 1,25 mg, crescută la nebivolol 2,5 mg o dată pe zi, apoi la 5 mg o dată pe zi şi apoi la 10 mg o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 10 mg nebivolol o dată pe zi.

Iniţierea tratamentului şi fiecare creştere a dozei trebuie să fie făcută sub supravegherea unui medic specialist, pe o perioadă de cel puţin 2 ore, pentru a se asigura faptul că statusul clinic rămâne stabil (în special în ceea ce priveşte tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, afectarea conducerii cardiace, semne de agravare a insuficienţei cardiace).

Apariţia reacţiilor adverse nu permite administrarea dozei maxime recomandate. Dacă este necesar, doza atinsă poate fi de asemenea scăzută pas cu pas şi reintrodusă după caz.

În timpul fazei de stabilire treptată a dozei, în caz de agravare a insuficienţei cardiace sau de intoleranţă, se recomandă iniţial scăderea dozei de nebivolol sau întreruperea imediată a administrării medicamentului, dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravare a insuficienţei cardiace cu edem pulmonar acut, şoc cardiogen, bradicardie simptomatică sau bloc atrio-ventricular).

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile cu nebivolol este în general un tratament pe termen lung.

Nu se recomandă întreruperea bruscă a tratamentului cu nebivolol, deoarece aceasta poate duce la o agravare tranzitorie a insuficienţei cardiace. Dacă întreruperea este necesară, doza trebuie redusă gradat, scăzând săptămânal doza la jumătate.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară modificarea dozei în caz de insuficienţă renală uşoară spre moderată, deoarece creşterea la doza maximă tolerată este stabilită individual. Nu există experienţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinina serică ≥250 μmol/l). Prin urmare, utilizarea de nebivolol la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Datele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt limitate. De aceea, utilizarea de nebivolol la aceşti pacienţi este contraindicată.

Vârstnici

Nu este necesară modificarea dozei, deoarece creşterea la doza maximă tolerată este ajustată individual.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea nebivololului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată. Nu sunt date disponibile.

Mod de administrare

Administrare orală.

Comprimatele pot fi luate în timpul meselor.

Interacţiuni farmacodinamice: Următoarele interacţiuni se aplică în general antagoniştilor beta-adrenergici. Asocieri nerecomandate: Antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, cibenzolină, flecainidă, disopiramidă, lidocaină, mexiletină, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potenţat şi efectul inotrop negativ poate fi crescut (vezi pct. 4.4). Antagonişti ai canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenţă negativă asupra contractilităţii şi conducerii atrioventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii tratați cu beta- blocant poate duce la hipotensiune arterială marcată şi bloc atrioventricular (vezi pct. 4.4). Antihipertensive care acţionează la nivelul sistemului nervos central (clonidină, guanfacină, moxonidină, metildopa, rilmenidină): utilizarea concomitentă de medicamente antihipertensive care acţionează la nivelul sistemului nervos central poate agrava insuficienţa cardiacă, prin scăderea tonusului simpatic central (reducere a frecvenţei cardiace şi debitului cardiac, vasodilataţie) (vezi pct. 4.4). Întreruperea bruscă a tratamentului, în special înainte de întreruperea administrării beta- blocantelor, poate creşte riscul de “hipertensiune arterială de rebound”. Administrări concomitente care trebuie efectuate cu precauţie Medicamente antiaritmice de clasa III (amiodaronă): efectul asupra timpului de conducere atrioventricular este potenţat. Anestezice - volatile halogenate: utilizarea concomitentă de antagonişti beta-adrenergici şi anestezice poate atenua tahicardia reflexă şi poate creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca regulă generală, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocant. Anestezistul trebuie informat dacă pacientul utilizează nebivolol. Insulină şi antidiabetice orale: deşi nebivololul nu afectează valoarea glicemiei, utilizarea concomitentă poate masca anumite simptome de hipoglicemie (palpitaţii, tahicardie). Baclofen (medicament antispastic), amifostină (antineoplazic): este posibil ca administrarea concomitentă cu medicamente antihipertensive să potenţeze scăderea bruscă a tensiunii arteriale, de aceea doza de medicament antihipertensiv trebuie ajustată corespunzător. Meflochină (medicament antimalaric): teoretic, administrarea concomitentă cu medicamente blocante beta-adrenergice poate determina alungirea intervalului QT. Administrări concomitente care trebuie luate în considerare Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrioventriculară. Studiile clinice cu nebivolol nu au adus dovezi clinice ale unei interacţiuni. Nebivololul nu influenţează farmacocinetica digoxinei. Antagonişti de calciu de tipul dihidropiridinei (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină, nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială, de asemenea nu poate fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare adiţională a funcţiei de pompă a ventriculului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Antipsihotice, antidepresive (triciclice, barbiturice şi fenotiazide): utilizarea concomitentă poate creşte efectul hipotensiv al beta-blocantelor (efect aditiv). Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): nu influenţează efectul de scădere a tensiunii arteriale a nebivololului. Medicamente cu acţiune simpatomimetică: utilizarea concomitentă poate contracara efectul beta- blocantelor. Administrarea de medicamente beta-blocante poate duce la activitate alfa-adrenergică necontracarată a medicamentelor cu acţiune simpatomimetică cu efecte atât alfa- cât şi beta- adrenergice (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc cardiac). Interacţiuni farmacocinetice: Deoarece metabolizarea nebivololului implică izoenzima CYP2D6, administrarea concomitentă de substanţe care inhibă această enzimă, în special paroxetina, fluoxetina, tioridazina şi chinidina, poate duce la creşterea concentrațiilor plasmatice de nebivolol, asociată cu un risc crescut de bradicardie excesivă şi reacţii adverse. Administrarea concomitentă de cimetidină a crescut concentrațiile plasmatice de nebivolol, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă de ranitidină nu a afectat farmacocinetica nebivololului. Dacă acest medicament este luat în timpul mesei, şi împreună cu un antiacid între mese, cele două tratamente pot fi prescrise concomitent. Asocierea de nebivolol cu nicardipină creşte uşor concentrațiile plasmatice ale ambelor medicamente, fără a modifica efectul clinic. Administrarea concomitentă de alcool, furosemidă sau hidroclorotiazidă nu a afectat farmacocinetica nebivololului. Nebivololul nu afectează farmacocinetica şi farmacodinamia warfarinei.

Sarcina Nebivololul are efecte farmacologice care pot afecta negativ sarcina şi/sau fătul/nou-născutul. În general, beta-blocantele reduc circulaţia placentară, acest lucru fiind asociat cu retard de dezvoltare, moarte intrauterină, avort sau travaliu prematur. Reacţiile adverse (de exemplu: hipoglicemie şi bradicardie) pot apărea la făt şi la nou-născut. Dacă tratamentul cu blocante beta-adrenergice este necesar, sunt preferabile blocantele adrenergice beta1-selective. Nebivololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Dacă tratamentul cu nebivolol este considerat necesar, circulaţia uteroplacentară şi dezvoltarea fătului trebuie monitorizate. În caz de efecte adverse asupra sarcinii sau a fătului, trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele hipoglicemiei şi bradicardiei apar, în general, în primele 3 zile. Alăptarea Studiile la animale au arătat că nebivololul se excretă în laptele matern. Nu se ştie dacă acest medicament este excretat în laptele matern. Majoritatea beta-blocantelor, în special compuşii lipofili precum nebivolol şi metaboliţii săi activi, trec în laptele matern în cantităţi variabile. Prin urmare, alăptarea nu este recomandată în timpul administrării de nebivolol. Fertilitatea Datele privind efectul nebivololului asupra fertilităţii la om sunt limitate. Nu sunt disponibile date preclinice.