RCP · NIFEDIPIN RETARD TERAPIA 20 mg

Doze

În hipertensiunea arterială uşoară până la moderată, doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg nifedipină (un comprimat Nifedipin Retard Terapia 20 mg). Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută în funcţie de necesităţile individuale la 40 mg la fiecare 12 ore, până la maxim 80 mg odată pe zi.

În profilaxia anginei pectorale, doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg nifedipină (un comprimat Nifedipin Retard Terapia 20 mg). Dacă este necesar, doza poate fi crescută în funcţie de necesităţile individuale la 40 mg la fiecare 12 ore, până la maxim 80 mg o dată zi.

Eficacitatea în profilaxia anginei pectorale se menţine atunci când pacienţii sunt trecuţi de la alte blocante ale canalelor de calciu, cum sunt diltiazem sau verapamil, la Nifedipină Retard Terapia. Pacienţilor trecuţi de la alte blocante ale canalelor de calciu li se va iniţia terapia cu Nifedipină Retard Terapia în doza iniţială recomandată de 20 mg o dată pe zi. Ulterior poate fi iniţiată o creştere treptată a dozei, dacă este susţinută din punct de vedere clinic.

Administrarea nifedipinei în asociere cu inhibitori CYP 3A4 sau inductori ai CYP 3A4 determină ajustarea dozei de nifedipină sau întreruperea tratamentului cu nifedipină (vezi pct. 4.5).

Durata tratamentului

Tratamentul poate fi continuat pe termen nelimitat.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării nifedipinei retard la copii cu vârsta sub 18 ani. Datele disponibile până în prezent privind administrarea nifedipinei în hipertensiune arterială sunt descrise la pct. 5.1.

Pacienţi vârstnici

Farmacocinetica nifedipinei este modificată la vârstnici, astfel că pot fi necesare doze mai mici de nifedipină în tratamentul pe termen lung, comparativ cu pacienţii mai tineri.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Având în vedere durata de acţiune a formulării, Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă hepatică.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente. Se recomandă administrarea la intervale de aproximativ 24 ore, de exemplu la aceeaşi oră în fiecare zi, de preferat dimineaţa. Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia trebuie înghiţite întregi; în niciun caz comprimatele nu trebuie sfărâmate, mestecate sau divizate.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie luat cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).

Medicamente care interacţionează cu nifedipina Nifedipina este metabolizată în principal prin intermediul sistemului citocromului P4503A4, localizat la nivelul mucoasei intestinale şi în ficat. Medicamentele care sunt cunoscute că inhibă sau stimulează acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare, primul pasaj hepatic (după administrare orală) sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct. 4.4). Extinderea precum şi durata interacţiunilor trebuie luate în considerare atunci când se administrează nifedipina împreună cu următoarele medicamente: Rifampicină Rifampicina este un inductor potent al CYP 3A4. La administrarea nifedipinei în asociere cu rifampicina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă semnificativ şi astfel şi eficacitatea ei este redusă. Administrarea nifedipinei în asociere cu rifampicina este contraindicată (vezi pct.4.3). La administrarea în asociere cu inhibitori cu potenţă slabă până la moderată ai sistemului citocrom P4503A4, tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de nifedipină (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În majoritatea acestor cazuri, nu exista studii oficiale realizate până în prezent pentru a evalua potenţialul pentru o interacţiune medicamentoasă între nifedipină şi medicamentele enumerate. Medicamente care cresc expunerea la nifedipină: Antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină) Nu au fost efectuate studii de interacțiune între nifedipină şi antibiotice macrolide. Anumite antibiotice macrolide sunt cunoscute pentru că inhibă metabolismul altor medicamente mediat de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclus potențialul de creştere a concentrațiilor plasmatice de nifedipină la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct. 4.4). Azitromicina, deși este structural legată de clasa de antibiotice macrolide nu inhibă CYP3A4. Inhibitori de protează anti-HIV (de exemplu ritonavir) Nu a fost încă efectuat un studiu clinic pentru investigarea potenţialului de interacțiune medicamentoasă între inhibitorii de protează anti-HIV și nifedipină. Medicamentele din această clasă sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemul citocromului P450 3A4. În plus, medicamentele din această clasă s-au dovedit că inhibă in vitro metabolismul nifedipinei mediat de citocromul P450 3A4. Atunci când aceste medicamente se administrează împreună cu nifedipina, nu poate fi exclusă o creştere substanţială a concentrațiilor plasmatice de nifedipină din cauza reducerii metabolismului la primul pasaj şi a eliminării scăzute (vezi pct. 4.4). Azoli antimicotici (de exemplu ketoconazol) Nu a fost încă efectuat un studiu oficial de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între nifedipină și anumiţi azoli anti-micotici. Medicamentele din această clasă sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemul citocromului P450 3A4. Când se administrează oral împreună cu nifedipina, nu poate fi exclusă o creştere substanțială a biodisponibilității sistemice a nifedipinei din cauza metabolismului scăzut la primul pasaj (vezi pct. 4.4). Fluoxetină Nu a fost încă efectuat un studiu de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între nifedipină și fluoxetină. S-a demonstrat că fluoxetina inhibă in vitro metabolismul nifedipinei mediat de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclusă o creştere a concentrațiilor plasmatice de nifedipină la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct. 4.4). Nefazodonă Nu a fost încă efectuat un studiu de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între nifedipină și nefazodonă. Se cunoaşte că nefazodona inhibă metabolismul altor medicamente mediat de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclusă o creştere a concentrațiilor plasmatice de nifedipină la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct. 4.4). Quinupristin/dalfopristin Administrarea concomitentă de quinupristin/dalfopristin şi de nifedipină poate duce la creşterea concentrațiilor plasmatice de nifedipină (vezi pct. 4.4). Acid valproic Nu a fost încă efectuat un studiu oficial de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între nifedipină și acid valproic. Deoarece s-a demonstrat că acidul valproic crește concentrațiile plasmatice ale blocantului canalelor de calciu similar structural nimodipină datorită inhibării enzimei, nu poate fi exclusă o creștere a concentrației plasmatice de nifedipină și, prin urmare, o creștere a eficacității (vezi pct. 4.4). Cimetidină Datorită inhibiției citocromului P450 3A4, cimetidina determină creșterea concentrațiilor plasmatice de nifedipină şi poate creşte efectul antihipertensiv (vezi pct. 4.4). Alte studii Cisapridă Administrarea concomitentă de cisapridă şi de nifedipină poate duce la creşterea concentrațiilor plasmatice de nifedipină. Medicamente anti-epileptice, cum sunt fenitoina, carbamazepina și fenobarbitalul inductori ai sistemului citocrom P450 3A4 Fenitoina este inductor al sistemul citocromului P450 3A4. La administrarea concomitentă cu fenitoina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă și, astfel, este redusă şi eficacitatea sa. Atunci când ambele medicamente sunt administrate concomitent, trebuie monitorizat răspunsul clinic la nifedipină și, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o creștere a dozei de nifedipină. Dacă doza de nifedipină este crescută în timpul administrării concomitente a ambelor medicamente, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de nifedipină atunci când tratamentul cu fenitoină este întrerupt. Nu a fost încă efectuat un studiu oficial de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între nifedipină și carbamazepină sau fenobarbital. Deoarece s-a demonstrat că ambele medicamente reduc concentrațiile plasmatice ale blocantului canalelor de calciu similar structural nimodipină datorită inducerii enzimei, nu poate fi exclusă o scădere a concentrației plasmatice de nifedipină și, prin urmare, o scădere a eficacității. Medicamente care cresc expunerea la nifedipină: diltiazem. Efectele nifedipinei asupra altor medicamente Medicamente antihipertensive Nifedipina poate creşte efectul de scădere a tensiunii arteriale al medicamentelor antihipertensive concomitente, cum sunt: - diuretice - beta blocante - inhibitori ai ECA - antagonişti ai receptorilor angiotensinei - alţi antagonişti ai canalelor de calciu - medicamente blocante alfa adrenergice - inhibitori PDE5 - alfa metildopa Când nifedipina este administrată concomitent cu beta-blocante, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, deoarece deteriorarea insuficienţei cardiace este de asemenea cunoscută că apare în cazuri izolate. Digoxină Administrarea concomitentă de nifedipină şi digoxină poate duce la scăderea clearance-ul digoxinei şi, prin urmare, la creşterea nivelului plasmatic al digoxinei. Pacientul trebuie, prin urmare, supus unor controale de precauţie pentru simptome de supradozaj al digoxinei şi, dacă este necesar, doza de glicozid trebuie redusă. Chinidină Administrarea concomitentă a nifedipinei cu chinidină, poate reduce nivelurile plasmatice ale chinidinei şi după întreruperea tratamentului cu nifedipină, poate fi observată o creştere distinctă a concentraţiilor plasmatice ale chinidinei în cazuri individuale. Prin urmare, atunci când nifedipina este fie administrată suplimentar sau fie întreruptă, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de chinidină, şi, dacă este necesar, ajustarea dozei de chinidină. Unii autori au raportat concentrații plasmatice crescute de nifedipină la administrarea concomitentă a ambelor medicamente, în timp ce alţii nu au observat o modificare a farmacocineticii nifedipinei. De aceea, tensiunea arterială trebuie atent monitorizată dacă chinidina se adaugă tratamentului existent cu nifedipină. Dacă este necesar, doza de nifedipină trebuie redusă. Tacrolimus Tacrolimus este metabolizat prin sistemul citocromului P450 3A4. Datele publicate indică faptul că doza de tacrolimus administrată simultan cu nifedipina poate fi redusă în cazuri individuale. La administrarea concomitentă a ambelor medicamente, concentraţiile plasmatice de tacrolimus trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de tacrolimus. Interacţiuni medicamente alimente Sucul de grapefruit Sucul de grapefruit inhibă sistemul citocromului P450 3A4. Administrarea nifedipinei concomitent cu suc de grapefruit, determină o creştere a concentraţiilor plasmatice ale acesteia şi o acţiune prelungită a nifedipinei datorită reducerii metabolismului la primul pasaj hepatic sau a clearance-ul redus. În consecinţă, efectul nifedipinei de scădere a tensiunii arteriale poate fi accentuat. În cazul unui consum regulat de suc de grapefruit, acest efect poate dura cel puţin trei zile de la ultima ingerare a sucului de grapefruit. Ingestia de grepfruit / suc de grapefruit trebuie, prin urmare, evitată în timpul tratamentului cu nifedipină (vezi pct. 4.2). Alte forme de interacţiune Nifedipina poate creşte în mod fals valorile spectrofotometrice ale acidului vanilmandelic urinar. Totuşi, măsurătorile cu cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) nu sunt afectate.

Sarcina Nifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femeile cu hipertensiune arterială severă, care nu raspund la terapia standard (vezi pct. 4.4). Nu există studii adecvate şi controlate la femeile gravide. Informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru a exclude efecte adverse asupra fătului și nou- născutului. Din studiile la animale s-a demonstrat că nifedipina produce embriotoxicitate, fetotoxicitate şi efecte teratogene. Din dovezi clinice disponibile nu a fost identificat un risc specific prenatal, deşi au fost raportate o creştere a asfixiei perinatale, în naşterea cezariană, precum şi prematuritate şi retard de creştere intrauterină. Nu este clar dacă aceste rapoarte sunt cauzate de hipertensiunea arterială de bază, de tratamentul acesteia, sau este un efect specific al medicamentului. Informațiile disponibile sunt insuficiente pentru a exclude efectele adverse asupra fătului și nou-născutului. Prin urmare, orice utilizare în timpul sarcinii necesită o evaluare foarte atentă a raportului beneficiu - risc individual și trebuie să fie luată în considerare numai în cazul în care toate celelalte opțiuni de tratament fie nu sunt indicate fie nu au reușit să fie eficace. S-a observat apariția edemului pulmonar acut în cazul utilizării blocantelor canalelor de calciu, printre care și nifedipina, ca medicamente tocolitice în timpul sarcinii (vezi punctul 4.8), în special în cazul sarcinilor multiple (gemelare sau multiple), administrate pe cale intravenoasă și/sau administrare concomitentă de agoniști 2-beta. Alăptare Nifedipina trece în laptele matern. Concentrația nifedipinei în lapte este aproape comparabilă cu concentrația plasmatică a mamei. Pentru formulări cu eliberare imediată, se propune întârzierea alăptării sau aruncarea laptelui timp de 3 până la 4 ore după administrarea medicamentului pentru a reduce expunerea copilului la nifedipină (vezi pct. 4.4). Fertilitate În cazuri izolate de fertilizare in vitro, blocantele canalelor de calciu de tipul nifedipinei au fost asociate cu transformări biochimice reversibile la nivelul secţiunii centrale a spermatozoizilor, care pot conduce la reducerea funcţiei spermatice. Dacă nu pot fi stabilite alte cauze, blocantele canalelor de calciu de tipul nifedipinei pot fi considerate ca posibilă explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare in vitro în cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici.