RCP · NEOSTIGMINA LPH 15 mg

Formele orale au un debut mai lent al acțiunii comparativ cu administrarea intravenoasă, dar efectul este de durată mai lungă şi intensitatea efectului este mai uniformă.

Miastenia gravis

Doze

Adulţi

Doza recomandată este de 15 - 30 mg bromură de neostigmină, administrată în timpul zilei, în perioada de solicitare a forţei musculare (de exemplu, la trezire sau înainte de masă). Schema administrării trebuie stabilită pentru fiecare pacient în parte şi doza trebuie ajustată la nevoie. În general, durata efectului este de aproximativ 2 – 4 ore.

Doza zilnică totală este cuprinsă între 75 - 375 mg bromură de neostigmină (5 – 25 comprimate Neostigmină LPH). Unii pacienţi pot necesita doze mai mari, dar trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei unei crize colinergice.

În general, tratamentul trebuie administrat şi în timpul nopţii.

Copii cu vârsta peste 6 ani şi adolescenţi

Doza recomandată este de 15 mg bromură de neostigmină (1comprimat Neostigmină LPH).

În general, doza uzuală trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi este cuprinsă între 15-90 mg bromură de neostigmină pe zi.

Alte indicaţii

Adulţi: doza recomandată este de 15 - 30 mg bromură de neostigmină (1 – 2 comprimate Neostigmină LPH).

Copii cu vârsta peste 6 ani: 2,5 – 15 mg bromură de neostigmină pentru o priză.

Frecvența administrării zilnice a acestor doze se stabileşte pentru fiecare pacient în parte.

Vârstnici:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu un pahar de apă.

Efectul neostigminei poate fi antagonizat de medicamente care interferă cu transmiterea neuromusculară: neomicină, streptomicină, kanamicină, clindamicină, colistină. Aceste antibiotice trebuie utilizate în cursul tratamentului cu neostigmină numai dacă este absolut necesar. Dozele de neostigmină trebuie ajustate corespunzător. Efectul deprimant respirator al barbituricelor şi morfinei poate fi potenţat de bromura de neostigmină. Atropina şi alte anticolinergice pot fi administrate în asociere cu bromura de neostigmină, deoarece antagonizează efectul de tip muscarinic al acesteia, în special bradicardia şi hipersecreţia glandelor exocrine. Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea de rutină deoarece efectele de tip muscarinic pot fi primele semne de supradozaj şi mascarea lor prin administrarea atropinei poate împiedica recunoaşterea precoce a unei crize colinergice. Neostigmina nu trebuie administrată în timpul anesteziei cu ciclopropan sau halotan; ea poate fi totuşi utilizată după întreruperea administrării acestor medicamente. Administrarea neostigminei în asociere cu medicamente betablocante trebuie efectuată cu prudenţă datorită riscului de apariție a bradicardiei. În general, anestezicele, medicamentele antiaritmice şi alte medicamente care interferă cu transmiterea neuromusculară trebuie utilizate cu prudenţă în cazul pacienţilor cu miastenia gravis cărora li se administrează neostigmină. Administrarea neostigminei în asociere cu esteri ai colinei este contraindicată, deoarece favorizează instalarea blocului neuromuscular şi pot prelungi apneea.

Siguranţa administrării neostigminei în timpul sarcinii şi alăptării nu a fost stabilită. De aceea, administrarea neostigminei în timpul sarcinii la gravide cu miastenia gravis se poate face numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic la mamă /risc potential la făt. În ceea ce priveşte administrarea pentru atonie intestinală sau vezicală, nu se recomandă administrarea neostigminei în timpul sarcinii. La om, bromura de neostigmină se excretă în lapte; de aceea, nu se recomandă administrarea în timpul alăptării. La mamele cu miastenie gravis, alăptarea este contraindicată datorită pasajului anticorpilor antireceptori colinergici în laptele matern.