RCP · MYLERAN 2mg

Doze Comprimatele filmate de Myleran se administrează de obicei în cure sau în administrare continuă. Doza trebuie ajustată pentru fiecare pacient în parte, sub control clinic şi hematologic strict. Dacă un pacient necesită o doză zilnică medie mai mică decât conţinutul comprimatelor filmate disponibile de Myleran, aceasta se obţine prin introducerea uneia sau mai multor zile libere (fără Myleran). Comprimatele filmate nu trebuie divizate (vezi pct. 6.6).

Pacienţi obezi În cazul pacienţilor obezi dozarea se face în funcţie de suprafaţa corporală sau de greutatea corporală ideală ajustată (vezi pct. 5.2). Literatura de specialitate trebuie consultată pentru detalii complete privind schemele de tratament.

Tratamentul adjuvant inaintea transplantului de celule hematopoietice progenitoare Adulţi Tratamentul se începe cu şapte zile inainte de transplant: timp de patru zile se administrează Myleran, doza recomandată pentru pacienţii adulţi fiind de 1 mg/kg la fiecare 6 ore; la 24 ore după ultima doză de Myleran se începe tratamentul cu ciclofosfamidă, timp de două zile, în doze de 60 mg/kg pe zi. (vezi pct. 4.4 si 4.5)

Copii şi adolescenţi Doza recomandată de Myleran la copii este o doză cumulativă aflată în intervalul 480 până la 600 mg/m2. Schema convenţională de dozare pentru pregătirea pentru transplantul de celule hematopoietice este de 30 până la 37,5 mg/m² la interval de 6 ore timp de 4 zile, începând cu şapte zile înainte de transplant (vezi pct. 5.2). Doza de ciclofosfamidă este aceeaşi cu cea pentru adulţi.

Leucemia granulocitară cronică Inducţia la adulţi Tratamentul este iniţiat de îndată ce se pune diagnosticul. Doza este de 0,06 mg/kg şi zi, cu o doză maximă iniţială de 4 mg, care poate fi administrată în priză unică. Există o variaţie individuală a răspunsului la Myleran şi un procent foarte mic din pacienţi pot fi extrem de sensibili (vezi pct. 4.4). Hemoleucograma trebuie urmărită cel puţin o dată pe săptămână pe parcursul perioadei de inducţie şi poate fi utilă efectuarea unui grafic pe hârtie milimetrică. Doza trebuie crescută doar dacă răspunsul la tratament este inadecvat după trei săptămâni. Tratamentul trebuie continuat până când numărul total de leucocite a scăzut între 15.000 şi 25.000 / mm3 (tipic între 12 până la 20 săptămâni). Tratamentul poate fi atunci întrerupt, după care poate urma o nouă scădere a numărului leucocitelor în următoarele două săptămâni. Continuarea tratamentului cu doza de inducţie după acest moment sau apariţia scăderii numărului de trombocite sub 100.000 / mm3 se asociază cu un risc semnificativ de aplazie medulară prelungită şi posibil ireversibilă.

Tratamentul de întreţinere la adulţi Controlul leucemiei poate fi atins pe perioade lungi de timp fără a se necesita tratament suplimentar cu Myleran; curele ulterioare se administrează de obicei atunci când numărul de leucocite creşte la 50.000 / mm3 sau simptomele reapar. Unii medici preferă să administreze terapie de întreţinere continuă. Tratamentul continuu este mai practic atunci când durata remisiunilor nemenţinute este scurtă. Scopul este de a menţine un număr de leucocite între 10.000 şi 15.000 / mm 3, iar hemoleucogramele trebuie efectuate cel puţin din patru în patru săptămâni. Doza de întreţinere obişnuită este în medie 0,5 până la 2 mg/zi, dar necesităţile individuale pot fi mult mai scăzute. Dacă un pacient necesită o doză zilnică medie mai mică decât conţinutul comprimatelor filmate disponibile de Myleran, aceasta poate fi obţinută prin introducerea uneia sau a mai multor zile libere, fără Myleran, între zilele de tratament.

NOTĂ: trebuie folosite doze mai scăzute de Myleran dacă se asociază cu alte citotoxice (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Copii şi adolescenţi Leucemia granulocitară cronică este foarte rară la această grupă de vârstă. Myleran poate fi folosit în tratamentul bolii cu cromozom Philadelphia pozitiv (Ph pozitiv), dar varianta cu Ph negativ juvenilă răspunde prost la tratament.

Policitemia vera Doza uzuală este de 4-6 mg zilnic, continuat pe o durată de patru până la şase săptămâni, sub monitorizare atentă a hemoleucogramei, în special a numărului de trombocite. Curele ulterioare sunt impuse de apariţia recăderii; ca alternativă se poate administra ca terapie de întreţinere cu o doză de aproximativ jumătate din doza de inducţie. Dacă policitemia este controlată în principal prin flebotomie, pot fi administrate cure scurte de Myleran cu unicul scop de a controla numărul trombocitelor.

Mielofibroza Doza iniţială obişnuită este de 2 - 4 mg zilnic. Se impune un control hematologic foarte strict datorită sensibilităţii extreme a măduvei osoase în această afecţiune.

Trombocitemia esențială Doza obişnuită este de 2 până la 4 mg zilnic. Tratamentul trebuie întrerupt dacă numărul total de leucocite scade sub 5.000 / mm 3 sau numărul de trombocite sub 500.000 / mm3.

Vaccinuri vii/vii atenuate Vaccinarea cu preparate care conţin particule active nu este recomandată în cazul persoanelor imunocompromise (vezi pct. 4.4). Citostatice Efectele altor citotoxice producătoare de toxicitate pulmonară pot fi aditive (vezi pct. 4.8). La copii și adolescenți, s-a raportat că, în cazul utilizării combinației Busulfan-Melfalan (BuMel), administrarea melfalanului la mai puțin de 24 ore de la administrarea ultimei doze orale de busulfan poate influența dezvoltarea reacțiilor toxice. În cazul pacienţilor care au primit tratament cu doze crescute de Myleran şi ciclofosfamidă, atunci când prima doză de ciclofosfamidă a fost amânată cu mai mult de 24 ore după ultima doză de Myleran, s-a observat o incidenţă redusă a trombozei venoase hepatice, cât şi a altor reacţii toxice aflate în relaţie cu regimul terapeutic. Fenitoina Administrarea de fenitoină pacienţilor care primesc doze crescute de Myleran poate determina o scădere a efectului mieloablativ. Itraconazol/Fluconazol/Metronidazol În cazul pacienţilor care primesc doze crescute de Myleran s-a raportat că asocierea cu itraconazol reduce clearance-ul Myleran cu aproximativ 20%, determinând creşterea corespunzătoare a concentraţiei plasmatice de Myleran. În cazul administrării concomitente cu metronidazol (în doză de 1200 mg, administrată în prize a câte 400 mg, de trei ori pe zi), concentrațiile plasmatice ale busulfanului cresc cu aproximativ 80% (vezi pct. 4.4). Fluconazol nu are nici un efect asupra clearance-ului Myleran. Consecutiv, dozele crescute de Myleran administrate concomitent cu itraconazol sau metronidazol se asociază cu un risc crescut de toxicitate al Myleran (vezi pct. 4.8). Paracetamol Pentru paracetamol s-a descris efectul de scădere a concentraţiilor glutationului în sânge şi ţesuturi, ca urmare putând scădea clearance-ul busulfanului când este utilizat în asociere cu acesta. Deferasirox A fost observată creșterea expunerii la busulfan în cazul administrării concomitente de busulfan și deferasirox. Mecanismul acestei interacţiuni nu este pe deplin elucidat. Se recomandă monitorizarea regulată a concentrațiilor plasmatice ale busulfanului și, dacă este necesar, ajustarea dozei de busulfan la pacienții care sunt sau au fost tratați recent cu deferasirox.

Fertilitatea Myleran poate determina supresia funcţiei ovariene şi amenoree la femei, respectiv supresia spermatogenezei la bărbaţi. Acesta poate cauza sterilitate la ambele sexe. La femei busulfanul poate cauza insuficiență ovariană severă și persistentă, incluzând lipsa declanșării pubertății după administrarea în doză mare la fetele tinere și la pre-adolescenți. De asemenea, poate cauza infertilitate masculină, azoospermie și atrofie testiculară la pacienții de sex masculin care primesc tratament cu busulfan (vezi pct. 4.8 şi 5.3). Sarcina La fel ca pentru toate medicamentele citostatice, trebuie recomandate măsuri adecvate de contracepţie atunci când oricare dintre parteneri urmează tratament cu Myleran. Dacă este posibil, Myleran nu trebuie administrat în timpul sarcinii, în special în primul trimestru. În orice situaţie, trebuie ca posibilele beneficii ale tratamentului pentru mamă să depăşească riscurile potenţiale pentru făt. S-au consemnat câteva cazuri de anomalii congenitale, nu neapărat datorate busulfanului, iar expunerea în trimestrul al treilea poate fi asociată cu afectarea creşterii intrauterine. Totuşi, au existat cazuri de copii care s-au născut aparent normali după expunerea in utero la Myleran, chiar şi în cursul primului trimestru. Studiile cu busulfan la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă busulfanul sau metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Mamele care urmează tratament cu Myleran nu trebuie să alăpteze.