RCP · MOPETIA 150 mg

Doze

Tratamentul de inițiere recomandat cu Mopetia este o doză de 150 mg în ziua 1 de tratament și o doză de 100 mg o săptămână mai târziu (ziua 8), ambele doze administrate în mușchiul deltoid pentru a atinge rapid concentrații terapeutice (vezi pct. 5.2). A treia doză trebuie administrată la o lună după a doua doză de inițiere. Doza lunară de întreținere recomandată este de 75 mg; anumiți pacienți pot beneficia de doze mai mici sau mai mari din intervalul recomandat cuprins între 25 și 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului. Pacienţii supraponderali sau obezi pot necesita doze la limita superioară a intervalului (vezi pct. 5.2). După a doua doză de inițiere, dozele lunare de întreținere pot fi administrate fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal.

Ajustarea dozei de întreținere poate fi efectuată lunar. Atunci când se fac ajustări ale dozei trebuie luate în considerare caracteristicile Mopetia cu eliberare prelungită (vezi pct. 5.2), deoarece efectul complet al dozelor de întreținere poate fi discret timp de câteva luni.

Trecerea de la paliperidonă orală cu eliberare-prelungită sau risperidonă orală la Mopetia

Tratamentul cu Mopetia trebuie inițiat conform indicațiilor, a se vedea pct. 4.2 la început. În timpul tratamentului de întreținere cu Mopetia administrat lunar, pacienții stabilizați anterior cu doze diferite de paliperidonă comprimate cu eliberare-prelungită pot obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) pentru paliperidonă administrată injectabil. Dozele de întreținere cu Mopetia necesare pentru a obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) sunt prezentate după cum urmează:

Tratamentul anterior cu paliperidonă și risperidonă oral poate fi întrerupt în momentul inițierii tratamentului cu Mopetia. Unii pacienți pot beneficia de oprirea treptată a tratamentului. Unii pacienți schimbați de pe doze mai mari de paliperidonă oral (de exemplu, 9-12 mg pe zi) la Mopetia injectabil intramuscular gluteal pot avea expunere plasmatică mai redusă în primele 6 luni după schimbare. De aceea, ca alternativă în primele 6 luni luați în considerare administrarea injectabilă în mușchiul deltoid. Schimbarea de la risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită la Mopetia La trecerea pacienților de pe tratamentul cu risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită se inițiază tratamentul cu Mopetia în locul următoarei injecții programate. După aceasta, administrarea Mopetia trebuie continuată la intervale lunare. Nu este necesar regimul dozelor de inițiere la interval de o săptămână incluzând administrarea injectabilă intramusculară (ziua 1 și respectiv, ziua 8), descris mai sus, la pct. 4.2. Pacienţii stabilizați anterior cu diferite doze de risperidonă injectabilă cu acțiune prelungită pot obține o expunere similară cu cea din faza de echilibru plasmatic (platou) pentru paliperidonă în timpul tratamentului de întreținere cu doze lunare de Mopetia, după cum urmează:

Întreruperea medicamentelor antipsihotice trebuie făcută în concordanță cu informațiile de prescriere corespunzătoare. Dacă tratamentul cu Mopetia este întrerupt, trebuie avute în vedere caracteristicile sale de eliberare-prelungită. Nevoia de a continua administrarea medicamentului pentru simptome extrapiramidale prezente (SEP) trebuie reevaluată periodic.

Dozele omise

Evitarea omiterii dozelor

Se recomandă ca a doua doză de inițiere cu Mopetia să fie administrată la o săptămână după prima doză. Pentru a evita omiterea unei doze, pacienții pot lua a doua doză cu 4 zile înainte sau după intervalul de o săptămână (ziua 8). În mod similar, după regimul de inițiere, se recomandă ca a treia injecție și următoarele injecții să fie administrate în fiecare lună. Pentru a evita omiterea unei doze lunare, pacienților li se poate administra injecția cu până la 7 zile înainte sau după termenul de o lună.

Dacă data planificată pentru a doua injecție cu Mopetia (ziua 8 ± 4 zile) este omisă, reinițierea recomandată depinde de perioada de timp care a trecut de la prima injecție administrată pacientului.

A doua doză de inițiere omisă (< 4 săptămâni de la prima injecție)

Dacă de la prima injecție au trecut mai puțin de 4 săptămâni, pacientului trebuie să i se administreze a doua injecție de 100 mg cât mai rapid posibil, în mușchiul deltoid. O a treia injecție de Mopetia de 75 mg, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, se va administra la 5 săptămâni de la prima injecție (independent de momentul celei de-a doua injecții). În continuare trebuie urmat ciclul lunar normal de injecții, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de inițiere omisă (4-7 săptămâni de la prima injecție)

Dacă de la prima injecție cu Mopetia au trecut între 4 și 7 săptămâni, reluați dozarea cu două injecții de 100 mg după cum urmează:

1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai rapid posibil

2. o altă injecție în mușchiul deltoid după o săptămână

3. reluarea ciclului lunar normal de injectare, fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de inițiere omisă (> 7 săptămâni de la prima injecție)

Dacă de la prima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 7 săptămâni, se inițiază dozarea conform indicațiilor pentru prima inițiere recomandată cu Mopetia, de mai sus.

Doza lunară de întreținere omisă (de la 1 lună până la 6 săptămâni)

După inițiere, ciclul recomandat de administrare a injecțiilor cu Mopetia este lunar. Dacă de la ultima injecție au trecut mai puțin de 6 săptămâni, doza stabilită anterior trebuie administrată cât mai curând posibil, urmată de injecții la intervale lunare.

Doza lunară de întreținere omisă (> 6 săptămâni până la 6 luni)

Dacă de la ultima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 6 săptămâni, recomandarea este după cum urmează:

Pentru pacienţii stabilizați cu doze între 25 și 100 mg:

1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai curând posibil cu aceeași doză cu care pacientul a fost stabilizat anterior

2. o altă injecție în mușchiul deltoid (aceeași doză) după o săptămână (ziua 8)

3. reluarea ciclului lunar normal de injecții fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Pentru pacienţii stabilizați cu doză de 150 mg:

1. o injecție în mușchiul deltoid cât mai curând posibil cu o doză de 100 mg

2. o altă injecție în mușchiul deltoid după o săptămână (ziua 8) cu o doză de 100 mg

3. reluarea ciclului lunar normal de injecții fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcție de tolerabilitatea și/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Doza lunară de întreținere omisă (> 6 luni)

Dacă de la ultima injecție cu Mopetia au trecut mai mult de 6 luni, inițiați administrarea conform recomandărilor pentru tratamentul de inițiere cu Mopetia, de mai sus.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Eficacitatea și siguranța la vârstnicii cu vârsta > 65 ani nu au fost stabilite.

În general, doza de Mopetia recomandată la pacienţii vârstnici cu funcție renală normală este aceeași ca la pacienții adulți mai tineri cu funcție renală normală. Cu toate acestea, din cauza faptului că pacienţii vârstnici pot avea o funcție renală diminuată, poate fi necesară ajustarea dozelor (vezi Insuficiență renală de mai jos, pentru recomandările privind dozele la pacienţii cu disfuncție renală).

Insuficiență renală

Mopetia nu a fost studiat sistematic la pacienţii cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei ≥ 50 până la < 80 ml/min), tratamentul de inițiere recomandat cu Mopetia este cu o doză de 100 mg în ziua 1 de tratament și 75 mg o săptămână mai târziu, ambele administrate în mușchiul deltoid. Doza lunară de întreținere recomandată este de 50 mg, cu un interval cuprins între 25 și 100 mg, în funcție de tolerabilitatea pacientului și/sau eficacitatea tratamentului.

Mopetia nu este recomandat în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică

Pe baza experienței cu paliperidona orală la pacienţii cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu a fost studiată administrarea paliperidonei la pacienţii cu insuficiență hepatică severă, în cazul acestor pacienți se recomandă precauție (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți

Siguranța şi eficacitatea Mopetia la copii și adolescenți cu vârsta < 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Mopetia este numai pentru administrare intramusculară. Nu trebuie administrat în niciun alt mod. Se va injecta lent, profund în mușchiul deltoid sau gluteal. Fiecare injecție trebuie administrată de către un cadru medical calificat. Administrarea trebuie să se efectueze într-o singură injecție. Doza nu trebuie administrată în injecții divizate.

Dozele de inițiere din zilele 1 și 8 trebuie administrate ambele în mușchiul deltoid, în scopul obținerii rapide a concentrațiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). După a doua doză de inițiere, dozele lunare de întreținere pot fi administrate fie în mușchiul deltoid, fie în cel gluteal. O trecere de la mușchiul gluteal la cel deltoid (și invers) trebuie luată în considerare în cazul durerilor la locul de injectare, dacă disconfortul la locul de injectare nu este bine tolerat (vezi pct. 4.8). Se recomandă, de asemenea, alternanța între pârțile stângă și dreaptă (vezi mai jos).

Pentru instrucțiunile de utilizare și manipulare a medicamentului Mopetia, a se vedea prospectul (informații destinate profesioniștilor din domeniul sănătății).

Administrarea în mușchiul deltoid

Dimensiunea recomandată a acului pentru administrarea inițială și de întreținere a Mopetia la nivelul mușchiului deltoid este determinată de greutatea pacientului. Pentru cei cu greutate ≥ 90 kg, se recomandă acul de seringă de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Pentru cei cu greutate <90 kg, se recomandă acul de seringă de 1 inci, calibru 23 (25,4 mm x 0,64 mm). Injecțiile în mușchiul deltoid trebuie alternate între cei doi mușchi deltoizi.

Administrarea în mușchiul gluteal

Dimensiunea recomandată a acului de seringă pentru administrarea de întreținere a Mopetia la nivelul mușchiului gluteal este de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Administrarea trebuie efectuată în cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Injecțiile în mușchiul gluteal trebuie alternate între cei doi mușchi gluteali.

Se recomandă precauţie atunci când se prescrie Mopetia împreună cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT, de exemplu antiaritmice clasa IA (de exemplu quinidină, disopiramidă) și antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol), unele antihistaminice, alte antipsihotice și unele antimalarice (meflochina). Această listă are caracter orientativ și nu este completă. Posibilitatea ca Mopetia să influențeze alte medicamente Nu este de așteptat ca paliperidona să cauzeze interacțiuni farmacocinetice importante clinic cu medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P-450. Ca urmare a efectelor paliperidonei în principal asupra sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.8), Mopetia trebuie utilizat cu precauţie în combinație cu alte medicamente care acționează la nivel central, de exemplu anxiolitice, majoritatea antipsihoticelor, hipnotice, opioide, etc. sau alcool etilic. Paliperidona poate antagoniza efectul levodopei și al altor agonişti ai dopaminei. Dacă această combinație este considerată necesară, în special în boală Parkinson în stadiu terminal, trebuie prescrisă cea mai mică doză eficace pentru fiecare tratament. Din cauza potențialului său de a induce hipotensiune arterială ortostatică (vezi pct. 4.4), poate fi observat un efect aditiv când Mopetia este administrat împreună cu alte medicamente care au acest potențial, de exemplu alte medicamente antipsihotice, antidepresive triciclice. Se recomandă precauţie dacă paliperidona este combinată în tratament cu alte medicamente cunoscute pentru scăderea pragului convulsiv (de exemplu, fenotiazine sau butirofenone, antidepresive triciclice sau ISRS, tramadol, meflochină etc.) Administrarea pe cale orală de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită la starea de echilibru (12 mg o dată pe zi) concomitent cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (500 mg până la 2000 mg o dată pe zi) nu a modificat farmacocinetica la starea de echilibru pentru valproat. Nu s-a efectuat niciun studiu de interacțiune între paliperidonă și litiu, însă este puțin probabil să apară o interacțiune farmacocinetică. Potențialul altor medicamente de a influența Mopetia Studiile in vitro indică faptul că CYP2D6 și CYP3A4 pot fi minim implicate în metabolizarea paliperidonei, dar nu există dovezi nici in vitro, nici in vivo că aceste izoenzime au un rol semnificativ în metabolizarea paliperidonei. Nu a fost demonstrat niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii paliperidonei în cazul administrării orale concomitente a paliperidonei cu paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6. Administrarea orală concomitentă a paliperidonei cu eliberare-prelungită o dată pe zi cu carbamazepina de 200 mg de două ori pe zi a determinat o scădere cu aproximativ 37 % a Cmax medii și a ASC la starea de echilibru pentru paliperidonă. Această scădere este determinată, în cea mai mare parte, de o creștere cu 35 % a clearance-ului renal al paliperidonei, cel mai probabil ca urmare a inducerii gp-P renale de către carbamazepină. O scădere minoră a cantității de substanță activă excretată în urină sub formă nemodificată sugerează că a existat un efect minor asupra metabolizării la nivelul CYP sau a biodisponibilităţii paliperidonei în timpul administrării concomitente cu carbamazepină. La doze mai mari de carbamazepină pot apărea scăderi mai mari ale concentrațiilor plasmatice de paliperidonă. La inițierea tratamentului cu carbamazepină, doza de Mopetia trebuie reevaluată și crescută la nevoie În mod contrar, la întreruperea tratamentului cu carbamazepină, doza de Mopetia trebuie reevaluată și scăzută dacă este necesar. Administrarea concomitentă a unei doze unice de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită de

12 mg cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (două comprimate de 500 mg o dată

pe zi) a crescut Cmax și ASC de paliperidonă cu aproximativ 50 %, posibil ca rezultat al absorbției orale crescute. Întrucât nu s-a observat niciun efect asupra clearance-ului sistemic, nu este de așteptat o interacțiune semnificativă clinic între divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită și Mopetia injectată intramuscular. Această interacțiune nu a fost studiată pentru paliperidonă. Utilizarea concomitentă de Mopetia cu risperidonă sau paliperidonă orală Deoarece paliperidona este metabolitul principal activ al risperidonei, este necesară prudență atunci când Mopetia este administrat concomitent cu risperidonă sau paliperidonă orală pe termen lung. Datele de siguranță privind utilizarea concomitentă de paliperidonă cu alte medicamente antipsihotice sunt limitate. Utilizarea concomitentă de Mopetia cu medicamente psihostimulante Utilizarea concomitentă de medicamente psihostimulante (de exemplu metilfenidat) cu paliperidonă poate cauza simptome extrapiramidale la schimbarea oricărui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4).

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea paliperidonei în timpul sarcinii. Palmitatul de paliperidonă injectat intramuscular și paliperidona administrată oral nu au fost teratogene în studiile efectuate la animale dar s-au observat alte tipuri de efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nou-născuții expuși la paliperidonă pe durata trimestrului trei de sarcină au risc de reacții adverse care includ simptome extrapiramidale și/sau de sevraj care pot varia ca severitate și durată după naștere. Au fost raportate agitație, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolență, insuficiență respiratorie sau tulburări de alimentație. În consecință, nou-născuții trebuie monitorizați cu atenție. Mopetia nu trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă este strict necesar. Alăptarea Paliperidona este excretată în laptele matern în așa măsură încât efectele asupra sugarului alăptat sunt posibile dacă femeile care alăptează primesc doze terapeutice. Mopetia nu trebuie administrat la femei care alăptează. Fertilitatea Nu s-au observat efecte semnificative în studiile non-clinice.