RCP · MIOSTIN 0,5 mg/ml

Doze

Miastenia gravis

La pacienţii care nu pot utiliza tratament oral, doza recomandată este de 0,5-2,5 mg neostigmină (1-5 fiole Miostin 0,5 mg/ml), administrată injectabil intramuscular sau subcutanat, în 4-6 prize. La copii: doza recomandată este de 0,04 mg neostigmină/kg, administrată injectabil subcutanat sau intramuscular.

Test la neostigmină

Adulţi: doza recomandată este de 0,5 – 1 mg neostigmină (1-2 fiole Miostin 0,5 mg/ml), administrată injectabil intramuscular sau intravenos, asociată, eventual, cu injectarea a 0,25 mg sulfat de atropină (pentru evitarea unei posibile crize colinergice).

Copii: doza recomandată este de 0,05 mg neostigmină/kg, administrată injectabil intramuscular sau intravenos, asociată, eventual, cu injectarea de sulfat de atropină (pentru a evita apariţia unei posibile crize colinergice).

În cazul în care apare sindromul miastenic, ameliorarea acestuia se realizează la 15 minute după injectare, cu diminuarea ptozei şi disparitia progresivă a diplopiei.

Decurarizare postoperatorie (după administrare de curarizante antidepolarizante) Neostigmina se administrează intravenos lent, la pacientul bine ventilat, eventual în perioada de hiperventilaţie când concentraţia dioxidului de carbon este scăzută. Concomitent sau cu câteva minute înainte, se administrează injectabil intravenos (în injecție separată) 0,6-1,2 mg atropină pentru a preveni criza colinergică.

Adulţi: doza recomandată este de 0,04-0,05 mg neostigmină/kg (doza uzuală: 0,5-2 mg neostigmină (1

- 4 fiole Miostin 0,5 mg/ml).

Copii: 0,03 mg neostigmină/kg administrată injectabil intravenos.

Dacă este necesar, doza poate fi repetată. Numai în cazuri excepţionale se va depăşi doza de 5 mg neostigmină.

Ileus paralitic şi retenţie urinară postoperatorii

Prevenirea apariţiei acestora: doza recomandată este de 0,25 mg neostigmină (1/2 fiola Miostin 0,5 mg/ml) administrată injectabil subcutanat sau intramuscular, cât mai precoce după intervenţia chirurgicală. Doza se repetă la 4-6 ore, timp de 2-3 zile.

Ileus paralitic postoperator: doza recomandată este de 0,5 mg neostigmină (o fiola Miostin 0,5 mg/ml) administrată injectabil subcutanat sau intramuscular.

Retenţie urinară postoperatorie: doza recomandată este de 0,5 mg (o fiola Miostin 0,5 mg/ml) administrată injectabil subcutanat sau intramuscular. Dacă micţiunea nu apare în decurs de o oră, pacientul trebuie cateterizat. După golirea vezicii, doza se repetă la interval de 3-4 ore, de cel puţin 5 ori.

Mod de administrare

Miostin 0,5 mg/ml se administrează în injectii intramusculare, intravenoase şi subcutanate.

Efectul neostigminei poate fi antagonizat de medicamente care interferă cu transmiterea neuromusculară: aminoglicozide, clindamicina, colistina, ciclopropan, anestezice halogenate inhalatorii. Alte medicamente, incluzând chinina, clorochina, hidroxiclorochina, chinidina, procainamida, propafenona, litiul şi blocantele beta-adrenergice pot agrava miastenia gravis şi pot reduce eficacitatea tratamentului cu parasimpatomimetice. Nu se asociază cu: metacolina, carbacolina, betanecol. Nu se administrează în timpul anesteziei cu halotan sau ciclopropan. La pacienţii care utilizează neostigmină concomitent cu blocante beta-adrenergice poate să apară bradicardie severă şi hipotensiune arterială. Deşi utilizarea glucocorticoizilor în monoterapie creşte forţa musculară la pacienţii miastenici, administrarea metilprednisolonului concomitent cu neostigmina exacerbează simptomele miasteniei, producând oboseală musculară severă, care necesită ventilaţie asistată. Anticolinesterazicele, cum este neostigmina, pot inhiba metabolizarea suxametoniului, accentuând şi prelungind acţiunea acestuia. Antimuscarinicele, cum este atropina, antagonizează efectele muscarinice ale neostigminei. Efectul deprimant respirator al barbituricelor şi derivatilor morfinici poate fi potenţat de metilsulfatul de neostigmină.

Nu sunt disponibile date privind efectul teratogen la animale. Până în prezent, nu sunt disponibile date clinice privind efectul malformativ sau fetotoxic al neostigminei. De aceea, neostigmina se va utiliza în timpul sarcinii numai dacă nu există alternative terapeutice şi numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal. După administrarea neostigminei în doze mari la gravide au fost raportate cazuri de miastenie neonatală. Nu se cunoaşte dacă neostigmina se excretă în laptele matern. Acest fapt este posibil, ţinând cont de structura neostigminei (amoniu cuaternar ionizat), prin analogie cu structura piridostigminei. Ca o masură de precauţie se recomandă întreruperea alăptării în cazul utilizării neostigminei. În cazul mamelor cu miastenia gravis, alăptarea este contraindicată datorită trecerii anticorpilor antireceptori colinergici în laptele matern.