RCP · MIFEGYNE 200 mg

Doze

1Întreruperea dezvoltării sarcinii intrauterine prin tratament medical

Metoda de administrare va fi după cum urmează:

• Până la a 49-a zi de amenoree:

600 mg mifepristonă (adică 3 comprimate a 200 mg fiecare) se vor administra pe cale orală în doză unică, urmate la 36 până la 48 ore de administrarea unui analog de prostaglandină: misoprostol 400 µg oral sau gemeprost 1 mg pe cale vaginală.

Alternativ, se pot administra 200 mg mifepristonă (adică 1 comprimat a 200 mg) în doză unică pe cale orală, urmate la 36 până la 48 ore de administrarea analogului de prostaglandină, gemeprost 1 mg, pe cale vaginală (vezi pct. 5.1 „Proprietăţi farmacodinamice”).

Este necesară ajustarea dozei la o doză mai mare (600 mg) în cazul tratamentului concomitent cu inductori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune).

• Între a 50-a şi a 63-a zi de amenoree

600 mg mifepristonă (adică 3 comprimate a 200 mg fiecare) se vor administra pe cale orală în doză unică, urmate la 36 până la 48 ore de administrarea analogului de prostaglandină, gemeprost 1 mg, pe cale vaginală.

Alternativ, se pot administra 200 mg mifepristonă (adică 1 comprimat a 200 mg) în doză unică pe cale orală, urmate la 36 până la 48 ore de administrarea analogului de prostaglandină, gemeprost 1 mg, pe cale vaginală (vezi pct. 5.1 „Proprietăţi farmacodinamice”).

Este necesară ajustarea dozei la o doză mai mare (600 mg) în cazul tratamentului concomitent cu inductori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune).

Pentru informații despre dozele de misoprostol sau gemeprost consultați Rezumatele Caracteristicilor Produsului respective.

2Înmuierea şi dilatarea colului uterin înainte de întreruperea chirurgicală a sarcinii în primul trimestru

200 mg mifepristonă (un comprimat) administrate pe cale orală, urmate la 36 până la 48 ore (dar nu mai mult) de întreruperea chirurgicală a sarcinii.

3Pregătirea pentru acţiunea analogilor de prostaglandină în întreruperea sarcinii din motive medicale

600 mg mifepristonă (adică 3 comprimate a 200 mg fiecare) administrate pe cale orală în doză unică, cu 36 până la 48 ore înainte de administrarea programată de prostaglandină care va fi repetată ori de câte ori este necesar.

4Inducerea travaliului în cazul decesului fătului în uter

600 mg mifepristonă (adică 3 comprimate a 200 mg fiecare) administrate pe cale orală în doză unică zilnică, două zile consecutiv.

Dacă nu se declanşează travaliul în decurs de 72 de ore de la prima administrare de mifepristonă, acesta trebuie provocat prin metodele obişnuite.

Vărsăturile în interval de 45 de minute de la administrare pot duce la scăderea eficacității mifepristonei; în acest caz, se recomandă administrarea unei noi doze de 600 mg mifepristonă (de exemplu 3 tablete de 200 mg fiecare).

Copii și adolescenți

Există date limitate cu privire la utilizarea mifepristonei la adolescente.

Mod de administrare

Comprimatele de mifepristonă se administrează numai pe cale orală și nu trebuie administrate pe alte căi.

Interacțiuni farmacodinamice O scădere a eficacității metodei poate teoretic să apară din cauza proprietăților antiprostaglandinice ale antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), inclusiv ale acidului acetilsalicilic (aspirina). Unele dovezi sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării prostaglandinei nu influențează negativ efectele mifepristonei sau ale prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicamentoase a sarcinii. Interacțiuni farmacocinetice Efectul altor medicamente asupra mifepristonei Administrarea concomitentă a mifepristonei cu inhibitorul CYP3A4 itraconazol a determinat o creștere de 2,6 ori a AUC pentru mifepristonă și o creștere a expunerii pentru metaboliții săi 22- hidroximifepristonă și N-demetilmifepristonă de 5,1 ori, respectiv 1,5 ori. Cmax a crescut de 1,5 ori pentru mifepristonă și de 1,8 ori pentru 22-hidroximifepristonă și a scăzut la 0,7 ori pentru N- demetilmifepristonă. Se anticipează o expunere crescută atunci când mifepristona este administrată concomitent cu un inhibitor puternic al CYP3A4 (Cmax crește de 1,5 ori). Totuși, acest fapt cel mai probabil nu are relevanță clinică. Nu este necesară ajustarea dozei atunci când mifepristona este administrată concomitent cu un inhibitor al CYP3A4 (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, eritromicină sau suc de grepfrut). Administrarea concomitentă a mifepristonei cu inductorul CYP3A4 rifampicină a demonstrat o scădere de 6,3 ori a AUC pentru mifepristonă și o scădere a expunerii pentru metaboliții 22- hidroximifepristonă și N-demetilmifepristonă de 20 ori, respectiv 5,9 ori. Prin urmare, se poate anticipa o eficacitate redusă atunci când mifepristona este administrată concomitent cu un inductor al CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, dexametazonă, sunătoare și anumite anticonvulsivante precum fenitoina, fenobarbitalul, carbamazepina). Prin urmare, în cazul întreruperii medicamentoase a unei sarcini intrauterine în evoluție la o pacientă tratată cu un inductor puternic sau moderat al CYP3A4, se recomandă administrarea unei doze orale unice de 600 mg (adică 3 comprimate a câte 200 mg fiecare), urmată, la 36 până la 48 de ore, de administrarea unui analog de prostaglandină (misoprostol 400 µg oral sau gemeprost 1 mg intravaginal). Efectul mifepristonei asupra altor medicamente Datele in vitro și in vivo indică faptul că mifepristona este un inhibitor al CYP3A4. Administrarea concomitentă de mifepristonă poate duce la o creştere a concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor care sunt metabolizate de CYP3A4. Din cauza eliminării lente a mifepristonei din organism, o astfel de interacţiune poate fi observată mult timp după administrarea acesteia. De aceea, este necesară prudenţă atunci când se administrează mifepristonă împreună cu medicamente care sunt substraturi pentru izoenzima CYP3A4 şi au un spectru terapeutic îngust, incluzând unele medicamente utilizate în timpul anesteziei generale.

Sarcina La animale (vezi pct. 5.3 „Date preclinice de siguranţă”), efectul abortiv al mifepristonei exclude evaluarea corespunzătoare a oricărui efect teratogen al moleculei. La doze mai mici decât cele care determină avort, la iepuri s-au observat malformaţii congenitale, dar nu şi la şobolani, şoareci sau maimuțe. În practica clinică, au fost raportate cazuri rare de malformaţii la nivelul extremităţii membrelor inferioare (dintre acestea, picior strâmb) în cazul administrării de mifepristonă exclusiv sau în asociere cu prostaglandină. Unul din posibilele mecanisme poate fi sindromul de bandă amniotică. Cu toate acestea, datele sunt prea limitate pentru a stabili dacă molecula este teratogenă pentru om. În consecinţă: - Femeile trebuie să ştie că din cauza riscului de eşec al întreruperii medicale a sarcinii şi din cauza riscului asupra fătului, vizita de urmărire este obligatorie (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). - Eşecul metodei trebuie diagnosticat la vizita de urmărire (sarcină în evoluţie) şi, dacă pacienta doreşte în continuare întreruperea sarcinii, aceasta trebuie finalizată prin altă metodă. - În cazul în care pacienta doreşte să păstreze sarcina, se va efectua o monitorizare ecografică atentă a sarcinii, într-un centru specializat, acordând o atenţie deosebită membrelor. Alăptarea Mifepristona se elimină în laptele matern în cantități mici. Prin urmare, utilizarea mifepristonei trebuie evitată pe durata alăptării. Fertilitatea Mifepristona nu afectează fertilitatea. Este posibil ca femeia să rămână din nou gravidă imediat după finalizarea procedurii de întrerupere a sarcinii. De aceea, este important ca pacienta să fie informată să înceapă să utilizeze metode contraceptive imediat după ce întreruperea sarcinii este confirmată.