RCP · METHOTREXAT EBEWE 20 mg/ml

Atenționare importantă privind administrarea Methotrexat Ebewe (metotrexat) Methotrexat Ebewe (metotrexat) trebuie administrat doar o dată pe săptămână în tratamentul artritei reumatoide, artritei juvenile idiopatice (AJI) și psoriazisului. Erorile de dozare la administrarea de Methotrexat Ebewe (metotrexat) pot duce la reacții adverse grave, inclusiv deces.

Vă rugăm să citiţi cu atenţie această secțiune din Rezumatul Caracteristicilor Produsului.

Methotrexat Ebewe trebuie prescris numai de către medici cu experienţă în administrarea metotrexatului și care înțeleg complet riscurile terapiei cu metotrexat.

Methotrexat Ebewe se injectează o dată pe săptămână.

Această informaţie trebuie să fie în mod explicit precizată pacientului, că Methotrexat Ebewe se administrează doar o dată pe săptămână. Se recomandă precizarea unei anumite zile a săptămânii ca „zi pentru injecţie”.

Pacienții trebuie educați și instruiți cu privire la tehnica corectă de injectare, în cazul autoadministrării de metotrexat. Prima injecție cu Methotrexat Ebewe trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.

Doze la pacienţii cu poliartrită reumatoidă

Doza iniţială recomandată este de 7,5 mg metotrexat o dată pe săptămână, administrată subcutanat, intramuscular sau intravenos. În funcţie de modul individual de manifestare a afecțiunii şi de tolerabilitatea manifestată de către pacient, doza iniţială poate fi crescută. În general, nu trebuie depăşită doza săptămânală de 25 mg. Cu toate acestea, dozele care depăşesc 20 mg pe săptămână pot fi asociate cu toxicitate crescută semnificativ, în special cu supresia măduvei osoase. Răspunsul la tratament este de aşteptat după aproximativ 4-8 săptămâni. După obţinerea rezultatelor terapeutice dorite, doza trebuie redusă treptat până la doza minimă eficace de întreţinere posibilă.

Doze la copii şi adolescenţi sub 16 ani cu forme poliartritice de artrită juvenilă idiopatică mg/m2Doza recomandată este de 10-15 suprafață corporală şi săptămână. În cazul tratamentului cazurilor mg/m2refractare, doza săptămânală poate fi crescută până la 20 suprafață corporală şi săptămână. Cu toate acestea, în cazul creşterii dozei este indicată o creştere a frecvenţei monitorizării tratamentului.

Datorită datelor limitate privind administrarea intravenoasă la copii şi adolescenţi, administrarea parenterală este limitată la injectarea pe cale subcutanată sau intramusculară.

Pacienţii cu AJI trebuie întotdeauna îndrumaţi către un reumatolog specializat în tratamentul copiilor/adolescenţilor.

Utilizarea la copii cu vârsta <3 ani nu este recomandată, datorită datelor insuficiente privind eficacitatea şi siguranţa la acest grup de pacienți.

Doze la pacienţii cu forme severe de psoriazis vulgar şi artrită psoriazică Se recomandă administrarea parenterală a unei doze de testare de 5-10 mg, cu o săptămână înainte de terapia iniţială, în scopul de a decela efectele adverse idiosincrazice.

Doza iniţială recomandată este de 7,5 mg metotrexat o dată pe săptămână, administrată subcutanat, intramuscular sau intravenos.

Doza va fi crescută treptat, dar nu trebuie, în general, să depăşească o doză săptămânală de 25 mg de metotrexat. Dozele mai mari de 20 mg pe săptămână pot fi asociate cu o creştere semnificativă a toxicităţii, în special supresia măduvei osoase.

Răspunsul la tratament poate fi, în general, de aşteptat după aproximativ 2 - 6 săptămâni. După ce rezultatul terapeutic dorit a fost atins, doza trebuie redusă treptat până la cea mai mică doză eficace, adică doza de întreţinere.

Doza trebuie crescută după cum este necesar, dar nu trebuie să depăşească, în general, doza maximă recomandată săptămânal de 25 mg. În câteva cazuri excepţionale, o doză mai mare ar putea fi justificată clinic, dar nu trebuie să depăşească o doză maximă săptămânală de 30 mg de metotrexat deoarece toxicitatea va creşte semnificativ.

Insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică

Methotrexat Ebewe trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficiență renală. Dozele trebuie adaptate după cum urmează:

% din doză care trebuie administrată

Clearance al creatininei (ml/min):

>50 100% 20-50 50 % <20 Methotrexat Ebewe nu trebuie utilizat.

Dacă este absolut necesar, metotrexat trebuie administrat cu mare prudenţă la pacienţii cu afectare hepatică semnificativă activă sau în antecedente, în special în cazul etiologiei alcoolice. Administrarea metotrexatului este contraindicată în cazul în care bilirubina are valori > 5 mg/dl (85,5 μmol/l) (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

La pacienții vârstnici se va lua în considerare reducerea dozei din cauza funcțiilor hepatică și renală reduse, precum și a reducerii rezervelor de folat care apar pe măsura înaintării în vârstă.

Utilizarea la pacienţii care prezintă al treilea spațiu de distribuție (revărsat pleural, ascită) Întrucât timpul de înjumătăţire plasmatică al metotrexatului poate fi prelungit de 4 ori față de normal la pacienţii care prezintă al treilea spațiu de distribuție, poate fi necesară reducerea dozei sau, în unele cazuri, întreruperea administrării de metotrexat (vezi pct. 5.2 şi 4.4).

Durata şi modul de administrare

Medicamentul este numai pentru utilizare unică.

Methotrexat Ebewe soluţie injectabilă poate fi administrat pe cale intramusculară, intravenoasă sau subcutanată (la copii şi adolescenţi se va administra numai subcutanat sau intramuscular).

La adulţi, administrarea intravenoasă trebuie efectuată în bolus.

De asemenea, vă rugăm să citiţi la pct. 6.6.

Durata totală a tratamentului este decisă de către medic.

Soluţia va fi analizată vizual înainte de utilizare.

Numai soluţiile limpezi, practic fără particule trebuie să fie utilizate.

Contactul direct al metotrexatului cu pielea și cu mucoasa trebuie să fie evitat! În caz de contaminare, părţile în cauză trebuie să fie clătite imediat cu apă din abundenţă! Vezi pct. 6.6.

Tratamentul cu Methotrexat Ebewe în poliartrita reumatoidă, artrita juvenilă idiopatică, psoriazisul vulgar sever şi artrita psoriazică este de lungă durată.

Poliartrită reumatoidă

La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, răspunsul la tratament este de aşteptat să apară după 4-8 săptămâni de tratament. Simptomele pot să reapară după întreruperea tratamentului.

Forme severe de psoriazis vulgar şi artrită psoriazică

În general, răspunsul la tratament poate fi aşteptat după 2-6 săptămâni. Tratamentul este continuat sau întrerupt în funcţie de tabloul clinic şi de modificările parametrilor de laborator.

Notă:

Dacă se face trecerea de la administrare orală la administrare parenterală poate fi necesară o reducere a dozelor datorită biodisponibilităţii variabile a metotrexatului după administrare pe cale orală.

Conform ghidurilor actuale de tratament trebuie luată în considerare administrarea de suplimente cu acid folic sau folinic.

Studiile la animale au arătat că antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul salicilic, determină scăderea secreţiei tubulare a metotrexatul şi, în consecinţă, cresc efectelor toxice ale acestuia. Cu toate acestea, în studiile clinice în care AINS şi acidul salicilic au fost administrate concomitent pacienţilor cu artrită reumatoidă, nu s-a observat creşterea frecevnței reacţiilor adverse. Tratamentul artritei reumatoide cu astfel de medicamente poate fi continuat în timpul terapiei cu metotrexat cu doză mica, dar numai sub o atentă supraveghere medicală. Administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol, lansoprazol) poate determina încetinirea sau inhibarea eliminării renale a metotrexatului și poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de metotrexat cu semne și simptome ale toxicității metotrexatului. În cazul pacienților cu funcție renală afectată se recomandă prudență. Consumul regulat de alcool etilic şi administrarea suplimentară de medicamente hepatotoxice cresc probabilitatea ca metotrexatul să prezinte efecte hepatotoxice. Pacienţii care utilizează alte medicamente potenţial hepatotoxice (de exemplu leflunomidă, azatioprină, sulfasalazină şi retinoizi) concomitent cu tratamentul cu metotrexat trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru posibila creştere a hepatotoxicităţii. Consumul de alcool etilic trebuie evitat în timpul tratamentului cu Methotrexat Ebewe. Salicilaţii, fenilbutazona, fenitoina, barbituricele, tranchilizantele, contraceptivele orale, tetraciclinele, derivaţii de amidopirină, sulfonamidele şi acidul p-aminobenzoic deplasează metotrexatul de pe locurile de legare pe albumina serică şi cresc astfel biodisponibilitatea acestuia (creştere indirectă a dozei). Probenecidul şi acizii organici slabi pot, de asemenea, să reducă secreţia tubulară de metotrexat şi astfel să determine o creştere indirectă a dozei. Antibioticele, cum sunt penicilinele, glicopeptidele, sulfonamidele, şi cefalotina pot, în cazuri izolate, să scadă clearance-ul renal al metotrexatului şi astfel pot produce creşterea concentraţiei serice de metotrexat cu toxicitate simultană hematologică şi gastro-intestinală. Ciprofloxacina reduce secreția tubulară renală. Utilizarea metotrexat împreună cu acest medicament trebuie realizată cu atenție. Antibioticele cu administrare pe cale orală, cum sunt tetraciclinele, cloramfenicolul şi antibioticele neabsorbabile cu spectru larg pot reduce absorbţia intestinală de metotrexat sau să interfere cu circulaţia enterohepatică prin inhibarea florei intestinale sau supresia metabolismului bacteriilor. Sub (pre-)tratament cu substanţe care pot avea reacţii adverse care afectează măduva osoasă (de exemplu sulfonamide, trimetoprim/sulfametoxazol, cloramfenicol, pirimetamină), trebuie luat în considerare riscul major de tulburări hematopoietice. Administrarea concomitentă a metamizolului și metotrexatului poate crește efectul toxic hematologic al metotrexatului, în special la pacienți vârstnici. De aceea, administrarea concomitentă trebuie evitată. Administrarea concomitentă de medicamente care determină deficit de folaţi (de exemplu sulfonamide, trimetoprim/sulfametoxazol) poate duce la creşterea toxicităţii metotrexatului. De aceea, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu deficit preexistent de acid folic. Pe de altă parte, administrarea concomitentă de medicamente conţinând acid folinic sau preparate cu vitamine care conţin acid folic sau derivaţi, pot afecta eficacitatea metotrexatului. În cazul administrării concomitente de Methotrexat Ebewe şi alte medicamente antireumatice (de exemplu compuşi cu aur, penicilamină, hidroxiclorochină, sulfasalazină, azatioprină, ciclosporină), în general nu este de aşteptat creşterea efectelor toxice ale metotrexatului. În cazul asocierii metotrexatului cu sulfasalazina poate să crească eficacitatea metotrexatului prin inhibarea sintezei acidului folic de către sulfasalazină şi astfel se poate ajunge la creşterea riscului de reacţii adverse; această situaţie a fost observată în cazuri izolate în cursul câtorva studii clinice. Metotrexatul poate reduce clearance-ul teofilinei. De aceea, concentraţia sanguină de teofilină trebuie monitorizată în cursul administrării concomitente cu metotrexat. Consumul excesiv de băuturi care conţin cafeină sau teofilină (cafea, băuturi conţinând cafeină, ceai negru) trebuie evitat pe durata tratamentului cu metotrexat, deoarece eficacitatea metotrexatului poate fi redusă prin posibilele interacţiuni între metotrexat şi metilxantine la nivelul receptorilor adenozinici. Utilizarea asociată de metotrexat şi leflunomidă poate creşte riscul de pancitopenie. Metotrexatul determină creşterea concentraţiei plasmatice de mercaptopurine. Ca urmare, asocierea acestora poate necesita ajustarea dozelor. Utilizarea protoxidului de azot potențează efectul metotrexatului asupra metabolismului folatului, ducând la creșterea toxicității, cum ar fi forme severe și imprevizibile de mielosupresie și stomatită. Deși acest efect poate fi redus prin administrarea de folinat de calciu, utilizarea concomitentă de protoxid de azot și metotrexat trebuie evitată. În cursul tratamentului cu metotrexat nu trebuie efectuată vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii (vezi pct. 4.3 și 4.4). Interacțiuni farmacocinetice Trebuie să fiți informați cu privire la interacțiunile farmacocinetice dintre metotrexat, medicamentele anticonvulsivante (concentrații reduse de metotrexat în sânge) și 5-fluorouracil (creșterea t½ a 5- fluorouracil).

Sarcina Metotrexat este contraindicat în timpul sarcinii în indicațiile non-oncologice (vezi pct. 4.3). În caz de apariție a sarcinii în timpul tratamentului cu metotrexat și timp de cel puțin șase luni după întreruperea acestuia, se recomandă consilierea medicală cu privire la riscul de efecte dăunătoare asupra copilului asociate cu tratamentul și trebuie efectuate examene ultrasonografice pentru a confirma dezvoltarea normală a fătului. În studiile efectuate la animale, metotrexat a demonstrat toxicitate asupra funcției de reproducere, în special în timpul primului trimestru de sarcină (a se vedea pct. 5.3). S-a demonstrat că metotrexat este teratogenic la om; s-au raportat cazuri de deces fetal, avort și/sau malformații congenitale (de exemplu craniofaciale, cardiovasculare, ale sistemului nervos central și asociate extremităților). Metotrexat este un agent cu efect teratogen puternic la om, cu o creștere a riscului de avorturi spontane, restricții ale creșterii intrauterine și malformații congenitale în cazul expunerii în timpul sarcinii. - Avorturile spontane au fost raportate la 42,5% din femeile gravide expuse la tratamentul cu metotrexat în doză mică (<30 mg/săptămână), comparativ cu o rată de 22,5% raportată la pacientele tratate cu alte medicamente decât metotrexat. - Malformațiile congenitale majore la naștere au apărut la 6,6% din nașterile cu feți vii la femeile expuse tratamentului cu metotrexat în doză mică (mai puțin de 30 mg/săptămână) în timpul sarcinii, comparativ cu aproximativ 4% din nașterile cu feți vii la pacientele tratate cu alte medicamente decât metotrexat. Sunt disponibile date insuficiente cu privire la expunerea la metotrexat în timpul sarcinii în doze mai mari de

Au fost raportate sarcini normale dacă se întrerupe tratamentul cu metotrexat înainte de concepție. Femei cu potențial fertil/Contracepția la femei Femeile trebuie să evite sarcina pe durata tratamentului cu metotrexat, prin urmare trebuie să se utilizeze mijloace eficace de contracepție în timpul tratamentului cu metotrexat și timp cel puțin 6 luni după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). Înainte de inițierea tratamentului, femeile aflate la vârstă fertilă trebuie informate cu privire la riscul malformațiilor asociate cu utilizarea metotrexat și existența oricărei sarcini trebuie exclusă cu certitudine prin măsuri adecvate, de exemplu un test de sarcină. Pe parcursul tratamentului, testele de sarcină trebuie repetate conform cerințelor clinice (de exemplu după orice decalaj al contracepției). Pacientele cu potențial fertil trebuie consiliate cu privire la prevenția sarcinii și metodele de planificare familială. Contracepția la bărbați Nu se cunoaște dacă metotrexatul este prezent în materialul seminal. În studiile la animale, metotrexatul a demonstrat genotoxicitate, astfel că riscul efectelor genotoxice asupra spermatozoizilor nu poate fi complet exclus. Datele clinice limitate nu indică o creștere a riscului de malformații sau de avort după expunerea paternă la doze mici de metotrexat (mai mici de 30 mg/săptămână). Pentru doze mai mari, nu există date suficiente pentru a estima riscurile de malformații sau avort după expunerea paternă. Ca măsuri de precauție, pacienților activi sexual sau partenerelor acestora li se recomandă să utilizeze măsuri contraceptive sigure în timpul tratamentului pacientului de sex masculin și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea tratamentului cu metotrexat. Bărbații nu trebuie să doneze lichid seminal în timpul tratamentului și timp de 3 luni după întreruperea tratamentului cu metotrexat. Alăptarea Deoarece metotrexatul se excretă în laptele matern şi poate produce reacţii toxice la sugar, tratamentul este contraindicat în timpul perioadei de alăptare (vezi pct. 4.3). Dacă tratamentul cu metotrexat este absolut necesar în perioada de alăptare, se va întrerupe alăptarea înainte de administrarea medicamentului. Fertilitatea Metotrexatul afectează spermatogeneza și ovogeneza și poate duce la scăderea fertilității. La om, s-a raportat că metotrexat poate determina oligospermie, disfuncții menstruale și amenoree. În cele mai multe cazuri aceste reacții au fost reversibile după întreruperea tratamentului.