RCP · METFORMIN ACCORD 1000 mg

Doze

Adulți cu funcție renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)

Reducerea riscului sau întârzierea apariției diabetului de tip 2 • Metforminul trebuie luat în considerare numai în cazul în care modificările intensive ale stilului de viață timp de 3 până la 6 luni nu au condus la un control glicemic adecvat.

• Terapia trebuie inițiată cu un comprimat Metformin Accord o dată pe zi, cu masa de seară.

• După 10 până la 15 zile se recomandă ajustarea dozei pe baza măsurătorilor glicemiei (valorile OGTT și/sau FPG și/sau HbA1C trebuie să se situeze în limitele normale). O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată este de 4 comprimate (2000 mg) o dată pe zi, cu masa de seară.

• Se recomandă monitorizarea regulată (la fiecare 3-6 luni) a statusului glicemic (valoarea TTGO, testului de toleranță la glucoză orală și/sau FPG, glicemiei a jeun și/sau HbA1c, hemoglobina glicozilată), precum și a factorilor de risc pentru a evalua dacă tratamentul trebuie continuat, modificat sau întrerupt.

De asemenea, este necesară o decizie de re-evaluare a terapiei dacă ulterior pacientul își ameliorează stilul de viață prin dietă și/sau exerciții fizice, sau dacă modificarea stării de sănătate va permite intervenții sporite asupra stilului de viață.

Administrarea în monoterapie în diabetul zaharat de tip 2 şi în asociere cu alte antidiabetice orale: • Doza iniţială recomandată este un comprimat Metformin Accord 500 mg o dată pe zi. • După 10 până la 15 zile, această doză trebuie ajustată în funcţie de valoarea glicemiei. O creştere treptată a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă zilnică recomandată este 2000 mg pe zi.

• Creşterea dozelor trebuie să se realizeze în trepte de 500 mg la fiecare 10-15 zile, până la un maxim de 2000 mg o dată pe zi, în timpul mesei de seară. Dacă nu se realizează controlul glicemiei cu Metformin Accord 2000 mg o dată pe zi, trebuie să se ia în considerare administrarea Metformin Accord1000 mg de două ori pe zi, ambele doze luate în timpul mesei. Dacă totuși nu se obține controlul glicemic, pacienții pot fi trecuți pe comprimate de metformin cu eliberarea imediată ajungând la o doză maximă de 3000 mg pe zi.

• La pacienţii aflați deja în tratament cu metformin comprimate cu eliberarea imediată, trebuie ca doza iniţială de Metformin Accord comprimate cu eliberare prelungită să fie echivalentă cu doza zilnică de metformin comprimate cu eliberare imediată. La pacienţi tratați cu metformin comprimate cu eliberare imediată în doze peste 2000 mg pe zi, trecerea la Metformin Accord comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandată.

• Dacă se intenţionează înlocuirea altui medicament antidiabetic, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va începe administrarea de Metformin Accord comprimate cu eliberare prelungită, cu dozele menţionate mai sus. 2 • Metformin Accord 750 mg și Metformin Accord 1000 mg sunt recomandate la pacienți care urmează deja tratament cu metformin comprimate (cu eliberare prelungită sau cu eliberare imediată ). • Doza de Metformin Accord 750 mg sau Metformin Accord 1000 mg trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformin comprimate (cu eliberare prelungită sau cu eliberare imediată) până la o doză maximă de 1500 mg or 2000 mg respectiv, administrată în timpul mesei de seară.

Asocierea cu insulină Asocierea de metformin cu insulină se poate utiliza pentru obţinerea unui control mai bun al glicemiei. Doza uzuală iniţială recomandată este Metformin Accord 500 mg un comprimat, o dată pe zi, în timpul mesei de seară, iar doza de insulină trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei.

Pentru pacienți aflați deja în tratament cu metformin și insulină în terapie asociată, doza de Metformin Accord 750 mg sau Metformin Accord 1000 mg trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformin comprimate până la un maxim de 1500 mg sau 2000 mg respectiv, administrată în timpul mesei de seară, în timp ce doza de insulină este ajustată în funcție de valorile glicemiei măsurate.

Vârstnici Din cauza posibilităţii ca la vârstnici funcţia renală să fie afectată, doza de metformin va fi ajustată în funcţie de valorile investigaţiilor funcţiei renale. Este necesară o evaluare periodică a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Beneficiul pentru reducerea riscului sau întârzierea debutului diabetului zaharat de tip 2 nu a fost stabilit la pacienții cu vârsta de 75 ani și peste (vezi pct. 5.1) și, prin urmare, nu este recomandată inițierea metforminului la acești pacienți (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență renală RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformin și cel puțin o dată pe an după aceea. La pacienții cu risc crescut de progresie ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu la interval de 3-6 luni.

RFG Doză zilnică maximă Considerații suplimentare ml/min totală 60-89 2000 mg Reducerea dozei poate fi luată în considerare, în funcție de scăderea funcției renale. 45-59 2000 mg Factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4) trebuie revizuiți înainte de a începe tratamentul cu 30-44 1000 mg metformin. Doza inițială este de cel mult jumătate din doza maximă. <30 - Metformin este contraindicat.

Copii şi adolescenţi În absenţa datelor clinice disponibile, Metformin Accord comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie utilizat la copii.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu un pahar de apă, în timpul mesei de seară. Nu mestecați comprimatele.

Utilizare concomitentă nerecomandată Alcool Intoxicaţia acută cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de post alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică. Substanţe de contrast iodate Administrarea de metformin trebuie oprită înainte de sau în momentul efectuării examenului radiologic, iar reluarea tratamentului nu se va face mai devreme de 48 ore, dar numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi s-a dovedit a fi stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4. Administrări concomitente ce necesită precauţii Unele medicamente pot afecta negativ funcția renală, ceea ce poate crește riscul de acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei (COX) II, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II și diuretice, în special diuretice de ansă. La inițierea tratamentului cu aceste medicamente în timpul terapie cu metformin sau în cazul administrării concomitente cu metformin este necesară monitorizarea atentă a funcției renale. Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă [de exemplu corticosteroizi (cu administrare sistemică sau locală) şi simpatomimetice]. Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la începutul tratamentului. Dacă este cazul, se va ajusta doza de metformin în timpul tratamentului concomitent cu medicamentul respectiv şi după întreruperea lui. Transportori de cationi organici (OCT) Metformin este un substrat al ambilor transportori OCT1 și OCT2. Administrarea concomitentă de metformin cu • Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamil) - pot reduce eficacitatea metforminului • Inductori ai OCT1 (cum este rifampicină) - pot crește absorbția gastrointestinală și eficacitatea metforminului • Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol) - pot scădea eliminarea renală a metforminului și, astfel, pot duce la o creștere a concentrației plasmatice a metforminului. • Inhibitori ai OCT1 cât și OCT2 (cum ar fi crizotinib, olaparib) - pot modifica eficacitatea și eliminarea renală a metforminului. Prin urmare, se recomandă precauție, în special la pacienții cu insuficiență renală, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu metformin, deoarece concentrația plasmatică de metformin poate crește. Dacă este necesar, ajustarea dozei de metformin poate fi luată în considerare, deoarece inhibitorii / inductorii OCT pot modifica eficacitatea metforminului.

Sarcina Hiperglicemia necontrolată terapeutic în perioada preconcepțională și în timpul sarcinii este asociată cu risc crescut de malformații congenitale, pierdere a sarcinii, hipertensiune arterială indusă de sarcină, preeclampsie și mortalitate perinatală. Este important ca nivelul glicemiei să fie menținut cât mai aproape de valorile normale pe toata durata sarcinii pentru a diminua riscul reacțiilor adverse legate de hiperglicemie la mamă și făt. Metformin traversează placenta și atinge niveluri care pot fi la fel de înalte ca și concentrațiile întâlnite la mamă. Un volum amplu de date referitoare la femeile gravide (mai mult de 1000 de rezultate ale expunerii) provenind dintr-un studiu de cohortă bazat pe registre de boală și date publicate (meta-analize, studii clinice și registre) indică absența riscului crescut pentru anormalități congenitale și/sau toxicitate feto/neonatal după expunere la metformin în perioada preconcepțională și/sau în timpul sarcinii. Există dovezi limitate și neconcludente asupra efectului pe termen lung al metformin asupra evoluției greutății copilului expus in utero. Metformin nu pare să influențeze dezvoltarea motorie și socială până la vârsta de 4 ani la copii expuși în timpul sarcinii, iar datele referitoare la evoluția pe termen lung sunt limitate. Dacă este necesar clinic, utilizarea metformin poate fi luată în considerare în timpul sarcinii și al perioadei de preconcepție, ca o completare sau alternativă la insulină. Alăptarea Metformin se excretă în laptele uman. Nu se observă reacţii adverse la nou-născuţii/copii alăptaţi. Totuşi, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu metformin. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în vedere beneficiul alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil. Fertilitatea Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de metformin în doze de până la 600 mg/kg și zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă recomandată la om, pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.