RCP · MEPIVASTESIN 30 mg/ml

Trebuie administrat cel mai mic volum posibil de soluţie care determină o anestezie eficace.

Adulţi şi adolescenţi

Doza uzuală este de 1 - 2 ml Mepivastesin, putând creşte în funcţie de tipul intervenţiei (de exemplu în infiltraţii sau pentru blocarea nervilor periferici). Soluţia trebuie injectată lent, cu o viteză de aproximativ 1 ml/minut, după aspiraţie.

Doza maximă recomandată este de 4 mg clorhidrat de mepivacaină/kg, echivalent la 0,133 ml Mepivastesin/kg (fără a depăşi 300 mg).

Copii cu vârsta peste 4 ani (aproximativ 20 kg greutate corporală) (vezi pct. 4.3.)

Doza recomandată: cantitatea injectată variază în funcţie de vârsta şi greutatea copilului şi de amploarea intervenţiei chirurgicale. Doza medie este de 0,75 mg/kg = 0,025 ml soluţie mepivacaină/kg.

Doză maximă recomandată: nu trebuie depăşită doza de 3 mg mepivacaină/kg (0,1 ml mepivacaină/kg).

Vârstnici

La pacienţii vârstnici concentraţia plasmatică a mepivacainei poate creşte datorită diminuării metabolizării şi micşorării volumului de distribuţie.

Riscul de acumulare a mepivacainei creşte în special după aplicări repetate (de exemplu reinjectare) sau în insuficienţă renală sau hepatică.

În aceste cazuri, se recomandă scăderea dozei (cantitatea minimă care asigură profunzimea necesară anesteziei).

Doza trebuie în mod corespunzator redusă în cazul pacienţilor cu afecţiuni asociate (angină pectorală, ateroscleroză) (vezi şi pct. 4.4).

Mod de administrare

Destinat exclusiv utilizării în stomatologie, administrare oromucozală.

Pentru a se evita injectarea intravasculară, întotdeauna trebuie realizată aspirarea în cel puţin două planuri (se roteşte acul 180°); cu toate acestea, chiar dacă rezultatul aspirării este negativ, aceasta nu exclude complet injectarea intravasculară care iniţial poate trece neobservată. De aceea după aspirare se va injecta numai o cantitate de 0,1-0,2 ml, restul soluţiei fiind administrată după 20-30secunde.

Viteza injectării nu trebuie să depăşescă 0,5 ml în 15 secunde, de exemplu un cartuş pe minut. Respectând tehnica de injectare descrisă pot fi evitate reacţiile sistemice ca rezultat al injectarii intravasculare accidentale.

Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă cu aprindină (antiaritmice clasa I b), deoarece determină efect toxic aditiv. Aprindina prezintă reacţii adverse similare datorită structurii sale chimice înrudite anestezicelor locale. Efectul toxic sinergic este descris şi pentru analgezice centrale, cloroform, eter şi tiopental. Administrarea de antitrombotice, antiinflamatoare nesteroidiene şi anticoagulante poate creşte riscul hemoragic (puncţia anestezică poate determina o sângerare importantă şi tendinţa la hemoragie este crescută).

Nu sunt disponibile date suficiente privind administrarea mepivacainei la gravide. De aceea, se recomandă evitarea administrării în timpul sarcinii. Deoarece anestezicele locale cu structură amidică se excretă în lapte în cantităţi foarte mici, se recomandă prudenţă la administrarea mepivacainei în timpul alăptării.