RCP · MELFALAN ZENTIVA 50 mg

Tratamentul cu melfalan trebuie efectuat sub supravegherea unui medic cu experiență în administrarea tratamentelor antineoplazice.

Având în vedere riscurile implicate și nivelul necesar de asistență de suport (vezi pct. 4.4), administrarea dozelor mari de melfalan trebuie efectuată strict în centre specializate, care dispun de structuri adecvate și numai de către medici cu experiență. Deoarece melfalanul are efect mielosupresiv, efectuarea frecventă a hemoleucogramelor este esenţială în cursul tratamentului, iar administrarea trebuie amânată sau doza trebuie ajustată, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).

Se impune protecția pacientului în timpul administrării intravenoase împotriva contactului extern cu soluția injectabilă/perfuzabilă de melfalan (vezi pct. 4.4).

Evenimente tromboembolice Administrarea de melfalan împreună cu lenalidomidă şi prednison sau talidomidă şi prednison sau dexametazonă este asociată cu un risc crescut de trombembolism venos (în special tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară). Tromboprofilaxia trebuie administrată cel puțin în timpul primelor 5 luni de tratament, în special la pacienții cu factori de risc trombotic suplimentar. Decizia măsurilor profilactice antitrombotice trebuie luată după evaluarea atentă a factorilor de risc specifici fiecărui pacient (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Dacă pacientul prezintă orice evenimente tromboembolice, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie inițiat tratamentul anticoagulant standard. După stabilizarea pacientului pe tratament anticoagulant și după abordarea terapeutică a oricărui eveniment tromboembolic, se poate relua tratamentul cu melfalan în doză inițială, în asociere cu lenalidomidă și prednison sau talidomidă și prednison sau dexametazonă, pe baza evaluării risc-beneficiu. Pacientul trebuie să continue tratamentul anticoagulant în timpul tratamentului cu melfalan.

Doze Adulţi Administrare intravenoasă

Informaţii generale Melfalan este indicat numai pentru administrare intravenoasă și în perfuzie arterială regională. Melfalan nu trebuie administrat în doze mai mari de 140 mg/m2fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice.

Pentru administrarea intravenoasă, se recomandă ca melfalan să se injecteze lent într-o soluție perfuzabilă cu curgere rapidă, prin intermediul unui port de injecție prevăzut cu tampon. Dacă injectarea directă într-o perfuzie cu curgere rapidă nu este adecvată, melfalan poate fi administrat diluat în punga de perfuzie.

Trebuie avută grijă pentru a evita o posibilă extravazare a melfalanului și, în cazurile de acces venos periferic deficitar, trebuie luată în considerare utilizarea unei linii venoase centrale.

Mielom multiplu

Doza convențională

Melfalan se utilizează în regim intermitent în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente citotoxice la doze care variază între 8 mg/m2 suprafaţă corporală şi 30 mg/m2 suprafaţă corporală, administrate la intervale de la 2 până la 6 săptămâni. Administrarea prednisonului a fost inclusă, de asemenea, în mai multe scheme terapeutice. Pentru detalii precise cu privire la protocoalele de tratament trebuie consultată literatura de specialitate.

Atunci când se administrează în monoterapie, schema terapeutică tipică pentru melfalan cu administrare pe cale intravenoasă este de 0,4 mg/kg greutate corporală (16 mg/m2 suprafață corporală), cu repetare la intervale adecvate (de exemplu, o dată la 4 săptămâni), cu condiția restabilirii valorilor hemoleucogramei în această perioadă.

Doză mare Schemele terapeutice cu doze mari presupun de obicei administrarea unor doze intravenoase unice cuprinse între 100 și 200 mg/m2 suprafață corporală (aproximativ 2,5 până la 5,0 mg/kg greutate corporală), dar tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice devine esențial în urma administrării unor doze care depășesc 140 mg/m2 suprafață corporală.

În caz de insuficienţă renală, doza trebuie redusă cu 50%. Având în vedere mielosupresia severă indusă de administrarea injectabilă de doze mari de melfalan, tratamentul trebuie efectuat în centre specializate, cu dotări adecvate şi trebuie administrat numai de medici cu experienţă (vezi pct. 4.4).

Adenocarcinom ovarian în stadiu avansat Atunci când s-a administrat în monoterapie, doza de 1 mg/kg greutate corporală (aproximativ 40 mg/m2 suprafață corporală) la intervale de 4 săptămâni a fost utilizată frecvent.

În asociere cu alte medicamente citotoxice, dozele intravenoase cuprinse între 0,3 și 0,4 mg/kg greutate corporală (12 - 16 mg/m2 suprafață corporală) au fost administrate la intervale de 4-6 săptămâni.

Neuroblastom în stadiu avansat Dozele cuprinse între 100 și 240 mg/m2 suprafață corporală (uneori divizate în mod egal în decurs de 3 zile consecutive) împreună cu tratamentul de criză cu celule stem hematopoietice au fost utilizate fie în monoterapie, fie în asociere cu radioterapie și/sau alte medicamente citotoxice.

Melanom malign Perfuzia regională hipertermică cu melfalan a fost utilizată ca adjuvant pentru intervenția chirurgicală în melanomul malign precoce și ca tratament paleativ pentru boala avansată dar localizată. Pentru detalii privind tehnica de perfuzie și dozajul utilizat, se recomandă consultarea literaturii științifice. Intervalul de dozaj tipic pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității superioare este 0,6-1,0 mg/kg greutate corporală, iar pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității inferioare este 0,8-1,5 mg/kg greutate corporală.

Sarcom al țesuturilor moi Perfuzia regională hipertermică cu melfalan a fost utilizată în tratamentul tuturor stadiilor de sarcom al țesuturilor moi localizat, de obicei în asociere cu intervenția chirurgicală. Pentru detalii privind tehnica de perfuzie și dozajul utilizat, se recomandă consultarea literaturii științifice. Intervalul de dozaj tipic pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității superioare este 0,6-1,0 mg/kg greutate corporală, iar pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității inferioare este 1-1,4 mg/kg greutate corporală. De asemenea, melfalan a fost administrat şi împreună cu actinomicină D, iar pentru schema terapeutică trebuie consultată literatura de specialitate.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi La doze convenționale, melfalanul este rareori indicat la copii şi adolescenţi, iar ghidurile nu oferă date privind scheme terapeutice specifice.

Melfalanul în doze crescute, în asociere cu tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice, a fost utilizat în caz de neuroblastom la copii și se pot utiliza ghidurile privind scheme terapeutice pe baza suprafeței corporale.

Consultați de asemenea paragraful privind propilenglicolul la pct. 4.4.

Vârstnici Cu toate că melfalanul este utilizat frecvent în doze convenționale la vârstnici, nu sunt disponibile informații specifice cu privire la administrarea acestuia la acest subgrup de pacienți.

Există o experiență limitată cu privire la administrarea melfalanului în doze crescute la vârstnici. Ca urmare, înainte de administrarea melfalanului în doze crescute la vârstnici, trebuie avută în vedere asigurarea unei stări de performanță și a unei funcții organice adecvate.

Datele limitate disponibile nu susțin recomandări specifice de ajustare a dozei pentru pacienții vârstnici cărora li se administrează intravenos melfalan și au sugerat continuarea practicii curente de ajustare a dozei pe baza stării generale a pacientului vârstnic și a gradului de mielosupresie apărut în timpul tratamentului.

Pacienţi cu funcţie renală alterată Clearance-ul melfalanului, cu toate că este variabil, poate fi scăzut în insuficiența renală.

În prezent, datele farmacocinetice disponibile nu justifică o recomandare absolută privind reducerea dozajului la pacienții cu insuficiență renală, dar poate fi prudent să se utilizeze inițial un dozaj redus, până la stabilirea toleranței. Atunci când melfalanul este utilizat la un dozaj intravenos convențional (8- 40 mg/m2 suprafață corporală), se recomandă ca doza inițială să fie redusă cu 50% și dozajul ulterior să fie determinat în funcție de gradul supresiei hematologice.

Pentru doze intravenoase crescute de melfalan (100 - 240 mg/m2 suprafață corporală), necesitatea reducerii dozei depinde de stadiul insuficienței renale, de eventualitatea repetării perfuziei cu celule stem hematopoietice și de necesitatea terapeutică. Ca referință, pentru tratamentul cu melfalan în doze crescute fără tratament de urgență cu celule stem hematopoietice la pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei cuprins între 30 și 50 ml/minut), o scădere a dozei cu 50% este obișnuită.

Dozele mari de melfalan fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice nu sunt recomandate la pacienții cu insuficiență renală mai severă. Melfalanul în doze crescute în asociere cu tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice a fost utilizat cu succes la pacienții dependenți de dializă, cu insuficiență renală în stadiu final. Pentru detalii, trebuie consultată literatura de specialitate.

Consultați de asemenea paragraful privind Propilenglicolul la pct. 4.4.

Pacienţi cu disfuncţie hepatică Consultați paragraful privind propilenglicolul la pct. 4.4.

Mod de administrare

Injecție/perfuzie Pentru instrucţiuni privind reconstituirea și, dacă este cazul, diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

După reconstituire, medicamentul trebuie să se prezinte sub formă de soluție limpede, vezi pct. 6.6.

Soluția injectabilă de melfalan poate provoca leziuni tisulare locale în cazul în care apare extravazarea și, în consecință, nu trebuie administrată prin injectare directă într-o venă periferică. Se recomandă ca soluția injectabilă de melfalan să fie administrată prin injectare lentă într-o perfuzie intravenoasă cu curgere rapidă, printr-un port de injectare cu tampon sau printr-o linie venoasă centrală.

Dacă se administrează injectabil doze mari de melfalan, cu sau fără transplant (măduvă osoasă autologă, celulă stem alogenă sau hematopoietică), se recomandă administrarea pe o linie venoasă centrală, deoarece pot apărea extravazare și leziuni tisulare locale ulterioare dacă se utilizează administrarea periferică (vezi pct. 4.4).

Pentru perfuzia arterială regională, ar trebui consultată literatura de specialitate pentru o metodologie detaliată.

Vaccinuri vii atenuate Nu se recomandă imunizările cu vaccinuri vii la persoanele a căror imunitate este compromisă (vezi pct. 4.4). Acidul nalidixic Acidul nalidixic asociat cu o doză crescută de melfalan administrat intravenos a provocat decese la copii și adolescenți, ca urmare a unei enterocolite hemoragice. Trebuie evitat tratamentul asociat cu melfalan și acid nalidixic. Busulfan La copii și adolescenți, s-a raportat că, în cazul administrării unei scheme terapeutice cu busulfan-melfalan, administrarea melfalanului la mai puțin de 24 ore de la administrarea ultimei doze orale de busulfan poate influența apariția reacțiilor toxice. Ciclosporină S-au descris cazuri de insuficienţă renală la pacienţii la care s-a efectuat transplant de măduvă osoasă și tratament cu melfalan intravenos şi cărora li s-a administrat ulterior ciclosporină pentru a preveni boala grefă contra gazdă. Alcool etilic: Consultați paragraful privind Propilenglicolul la pct. 4.4 de mai sus.

Contracepția la bărbați și femei aflate la vârsta fertilă Similar tuturor tratamentelor citotoxice, pacienții de sex masculin și feminin cărora li se administrează melfalan trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace și fiabile timp de 3 luni pentru pacienții de sex masculin și 6 luni pentru pacienții de sex feminin după terminarea tratamentului. Administrarea contraceptivelor hormonale trebuie evitată în cancerul ovarian. Sarcina Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea melfalanului la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul pentru om este necunoscut, dar pe baza proprietăţilor mutagene şi similarităţii structurale cu alţi compuşi teratogeni cunoscuţi, este posibil ca melfalan să determine apariţia unor malformaţii congenitale la nou-născuţii pacienţilor trataţi cu acest medicament. Melfalan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii şi mai ales în primul trimestru, cu excepţia cazului în care este considerat absolut esenţial de câtre medic. Pentru fiecare caz în parte, trebuie puse în balanţă riscurile potenţiale pentru făt, faţă de beneficiul aşteptat pentru mamă. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă melfalan sau metaboliţii acestuia sunt excretaţi în laptele uman. Din cauza proprietăților mutagene, melfalanul este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Melfalan provoacă supresia funcției ovariene la femeile aflate în premenopauză, ceea ce determină amenoree la un număr semnificativ de paciente în premenopauză. Studiile la animale au arătat faptul că melfalanul poate avea reacții adverse asupra spermatogenezei (vezi pct. 5.3). Prin urmare, este posibil ca melfalanul să provoace reacții adverse temporare sau permanente asupra fertilității la bărbați. Se recomandă ca bărbații tratați cu melfalan să nu conceapă un copil în timpul tratamentului și până la 3 luni după acesta și să primească consiliere cu privire la conservarea spermei înainte de tratament, din cauza posibilității de apariţie a infertilităţii ireversibile ca urmare a tratamentului cu melfalan.