RCP · MELFALAN TEVA 50 mg

Generalități Deoarece melfalan poate inhiba sever funcția măduvei osoase hematogene, în timpul tratamentului trebuie efectuate frecvent hemoleucograme (determinări ale valorilor hemoglobinei, numărului de

1 leucocite și numărului de trombocite), iar dozele trebuie amânate sau reduse în caz de necesitate (vezi pct. 4.4).

Complicații tromboembolice Tromboprofilaxia trebuie administrată cel puțin în timpul primelor 5 luni de tratament, în special la pacienții cu factori de risc suplimentari pentru tromboză. Decizia de a administra tratament profilactic antitrombotic trebuie luată după evaluarea atentă a factorilor de risc subiacenți specifici fiecărui pacient (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Dacă apar complicații tromboembolice, tratamentul pacientului trebuie întrerupt și inițiat tratamentul anticoagulant standard. După ce pacientul este stabilizat pe tratamentul anticoagulant și după ce complicațiile evenimentului tromboembolic sunt controlate, poate fi reluat tratamentul cu melfalan la doza inițială în asociere cu lenalidomidă și prednison sau talidomidă și prednison sau dexametazonă, pe baza evaluării beneficiilor și riscurilor. Pe durata tratamentului cu melfalan, pacientul trebuie să continue terapia anticoagulantă.

Doze

Administrarea parenterală Melfalan Teva Melfalan este indicat numai pentru administrare intravenoasă și în perfuzie arterială regională. Melfalan nu trebuie administrat în doze mai mari de 140 mg/m2 fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și, dacă este cazul, diluarea medicamentului, vezi pct. 6.6.

Mielomul multiplu Melfalan se utilizează în regim intermitent în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente citotoxice la doze care variază între 8 și 30 mg/m2 suprafață corporală, administrate la intervale de la două până la șase săptămâni. Administrarea prednisonului a fost inclusă, de asemenea, în mai multe scheme terapeutice. Pentru detalii, consultați literatura de specialitate.

Atunci când se administrează în monoterapie, schema terapeutică tipică pentru Melfalan Teva cu administrare intravenoasă este de 0,4 mg/kg greutate corporală (16 mg/m2 suprafață corporală), cu repetare la intervale adecvate (de exemplu, o dată la 4 săptămâni), cu condiția restabilirii valorilor hemoleucogramei în această perioadă.

Schemele terapeutice cu doze mari presupun de obicei administrarea unor doze intravenoase unice cuprinse între 100 și 200 mg/m2 suprafață corporală (aproximativ 2,5 până la 5,0 mg/kg greutate corporală), dar tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice devine esențial în urma administrării unor doze care depășesc 140 mg/m2 suprafață corporală. Sunt de asemenea recomandate hidratarea și diureza forțată.

În caz de insuficiență renală, doza trebuie redusă cu 50% (veți informațiile privind insuficiența renală).

Având în vedere mielosupresia severă indusă de administrarea injectabilă a melfalan în doză mare, tratamentul trebuie administrat numai de medici cu experiență, în centre specializate care includ dotări adecvate (vezi pct. 4.4).

Adenocarcinom ovarian În cazul administrării în monoterapie pe cale intravenoasă, a fost utilizată frecvent doza de 1 mg/kg greutate corporală (aproximativ 40 mg/m2 suprafață corporală) la intervale de 4 săptămâni.

În asociere cu alte medicamente citotoxice, au fost administrate doze intravenoase cuprinse între 0,3 și 0,4 mg/kg greutate corporală (12 – 16 mg/m2 suprafață corporală) la intervale de 4-6 săptămâni.

Melanom malign Perfuzia regională hipertermică cu melfalan a fost utilizată ca adjuvant pentru intervenția chirurgicală în melanomul malign precoce și ca tratament paliativ pentru boala avansată, dar localizată. Pentru detalii privind tehnica de perfuzare și dozele utilizate, se recomandă consultarea literaturii de specialitate.

Intervalul tipic al dozelor utilizate pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității superioare este de 0,6-1,0 mg/kg greutate corporală și pentru cele efectuate la nivelul extremității inferioare, de 0,8-1,5 mg/kg greutate corporală.

Sarcom al țesuturilor moi Perfuzia regională hipertermică cu melfalan a fost utilizată în tratamentul tuturor stadiilor de sarcom al țesuturilor moi localizat, de obicei în asociere cu intervenția chirurgicală.

Intervalul tipic al dozelor utilizate pentru perfuziile la nivelul extremității superioare este de 0,6-1,0 mg/kg greutate corporală și pentru cele efectuate la nivelul extremității inferioare, de 1-1,4 mg/kg greutate corporală.

Melfalan Teva pentru soluție perfuzabilă se administrează și în asociere cu dactinomicina. Pentru schemele de administrare, consultați literatura de specialitate.

Copii și adolescenți Experiența utilizării la copii și adolescenți este limitată. La doze convenționale, melfalanul este rareori indicat la copii și adolescenți, iar ghidurile nu oferă date privind scheme terapeutice specifice

Neuroblastom în stadiu avansat la copii S-au utilizat doze cuprinse între 100 și 240 mg/m2 suprafață corporală (uneori divizate în mod egal în decurs de 3 zile consecutive) împreună cu terapia de salvare cu celule stem hematopoietice fie ca regim exclusiv, fie în asociere cu radioterapie și/sau alte medicamente citotoxice.

Vârstnici Deși melfalanul este utilizat frecvent în doze convenționale la vârstnici, nu sunt disponibile informații specifice cu privire la administrarea sa la acest subgrup de pacienți.

Experiența utilizării melfalan în doză mare la pacienți vârstnici este limitată. Prin urmare, înainte de administrarea melfalanului în doze mari la vârstnici, trebuie avută în vedere asigurarea unei stări de performanță și a unei funcții organice adecvate.

Insuficiență renală Clearance-ul melfalanului, cu toate că este variabil, poate fi scăzut în insuficiența renală (vezi pct. 4.4).

Atunci când Melfalan Teva este utilizat în doze intravenoase convenționale (8-40 mg/m2 suprafață corporală), se recomandă ca doza inițială să fie redusă cu 50% la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă, iar dozele ulterioare să fie stabilite în funcție de gradul de supresie hematologică.

În cazul administrării de doze intravenoase mari de melfalan (100 până la 240 mg/m2 suprafață corporală), necesitatea reducerii dozei depinde de gradul de insuficiență renală, de eventualitatea repetării perfuziei cu celule stem hematopoietice și de necesitatea terapeutică. Melfalan nu trebuie administrat în doze mai mari de 140 mg/m2 fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice.

Ca referință, pentru tratamentul cu melfalan în doze mari fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice la pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance al creatininei între 30 și 50 ml/minut), o scădere a dozei cu 50% este obișnuită. Administrarea melfalan în doze mari (de peste 140 mg/m2) fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice nu este recomandată la pacienții cu insuficiență renală mai severă.

Melfalanul la doze mari în asociere cu tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice a fost utilizat cu succes chiar și la pacienții dependenți de dializă, cu insuficiență renală în stadiu final (IRST). Pentru detalii, trebuie consultată literatura de specialitate.

Pacienții cu funcție renală redusă trebuie monitorizați îndeaproape, deoarece pot prezenta, de asemenea, mielosupresie marcată din cauza uremiei. În această situație poate fi necesară reducerea dozei.

La pacienții cu mielom și insuficiență renală a fost observată o creștere temporară semnificativă a ureei din sânge la începutul tratamentului cu melfalan.

Mod de administrare Administrarea Melfalan Teva soluție perfuzabilă trebuie efectuată cu precauție pentru a preveni extravazarea, deoarece aceasta poate cauza leziuni tisulare locale (vezi pct. 4.4). Din acest motiv, medicamentul nu trebuie injectat direct într-un vas periferic.

În cazul administrării intravenoase, se recomandă ca soluția de Melfalan Teva să fie injectată lent în portul de injectare al unei soluții perfuzabile cu curgere rapidă.

Dacă injectarea într-o perfuzie cu curgere rapidă nu este adecvată, soluția de Melfalan Teva poate fi administrată în formă diluată în punga de perfuzie. În cazurile de acces vascular periferic deficitar, trebuie luată în considerare utilizarea unei linii venoase centrale (vezi pct. 4.4).

Melfalan Teva nu este compatibil cu soluțiile perfuzabile care conțin glucoză și se recomandă să se utilizeze numai soluția de clorură de sodiu 0,9% pentru perfuzie intravenoasă. Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

În urma diluării suplimentare într-o soluție perfuzabilă, stabilitatea Melfalan Teva se reduce, iar viteza de degradare crește rapid odată cu creșterea temperaturii. Dacă Melfalan Teva este perfuzat la temperatura camerei de aproximativ 25 °C, intervalul maxim de timp de la prepararea soluției până la terminarea perfuziei nu trebuie să depășească 1,5 ore.

În cazul în care în soluțiile reconstituite sau diluate apare orice turbiditate sau cristalizare vizibilă, preparatul trebuie eliminat.

Trebuie avută grijă pentru a evita o posibilă extravazare a Melfalan Teva și, în cazurile de acces venos periferic deficitar, trebuie luată în considerare utilizarea unei linii venoase centrale.

Dacă se administrează doze mari de Melfalan Teva, cu sau fără transplant de măduvă osoasă autologă, se recomandă administrarea pe o linie de acces venos central.

Pentru perfuzia arterială regională, se va consulta literatura de specialitate pentru o metodologie detaliată.

Vaccinuri cu virus viu atenuat Imunizările cu vaccinuri pe bază de microorganisme vii nu sunt recomandate la persoanele imunocompromise (vezi pct. 4.4). Acid nalidixic Administrarea combinată de acid nalidixic și melfalan trebuie evitată, dacă este posibil. Administrarea intravenoasă de melfalan în doze mari împreună cu acid nalidixic la copii a cauzat enterocolită hemoragică cu evoluție letală. Busulfan La copii și adolescenți, s-a raportat că administrarea melfalanului la mai puțin de 24 ore de la administrarea ultimei doze orale de busulfan poate influența apariția reacțiilor toxice. Ciclosporină S-au descris cazuri de insuficiență renală la pacienții cu transplant de măduvă osoasă cărora li s-au administrat doze mari de melfalan intravenos, iar ulterior li s-a administrat ciclosporină pentru a preveni boala grefă contra gazdă. Etanol Deoarece acest medicament conține etanol, este posibil să interacționeze cu alte medicamente. Prin urmare, dacă se administrează concomitent alte medicamente, trebuie verificat dacă există interacțiuni cu etanolul pentru acestea. Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin propilenglicol sau etanol poate conduce la acumularea de etanol și poate induce reacții adverse, în special la copiii de vârstă mică, a căror capacitate de metabolizare este scăzută sau insuficient dezvoltată.

Contracepția la bărbați și femei aflate la vârsta fertilă Similar tuturor tratamentelor citotoxice, pacienții de sex masculin și feminin cărora li se administrează Melfalan Teva trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace și fiabile timp de până la trei luni după terminarea tratamentului. Sarcina Nu există date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea melfalanului la femeile gravide. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul pentru om nu este cunoscut, dar pe baza proprietăților mutagene și similarității structurale a melfalanului cu alți compuși teratogeni cunoscuți, este posibil ca melfalan să inducă malformații congenitale la descendenții pacienților tratați cu acest medicament. Trebuie evitată ori de câte ori este posibil utilizarea melfalanului în timpul sarcinii și, în fiecare dintre cazuri, beneficiile probabile ale tratamentului trebuie evaluate raportat la riscurile posibile pentru făt. Alăptarea Nu se cunoaște dacă melfalan sau metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Mamele cărora li se administrează Melfalan Teva nu trebuie să alăpteze (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Melfalanul cauzează supresia funcției ovariene la femeile în premenopauză, determinând amenoree la un număr semnificativ de paciente. Există dovezi provenite din unele studii la animale conform cărora melfalan poate avea efect negativ asupra spermatogenezei (vezi pct. 5.3). Prin urmare, este posibil ca melfalan să cauzeze sterilitate temporară sau permanentă la pacienții de sex masculin. Este recomandat ca persoanele de sex masculin să solicite consiliere privind crioconservarea spermei înainte de tratament.