RCP · MEDROL 32 mg

Comprimatele de Medrol 4 mg sunt indicate pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi adulţilor.

Comprimatele de Medrol 32 mg sunt indicate doar pentru tratamentul adulţilor.

Doza iniţială de comprimate de metilprednisolon poate varia în funcţie de boala care este tratată. În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi pacienţi pot fi necesare doze iniţiale mai mari.

Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ edemul cerebral (200-1000 mg pe zi) şi transplantul de organ (până la 7 mg/kg şi zi) și scleroză multiplă. În tratamentul exacerbărilor acute ale sclerozei multiple s-a demonstrat că regimurile de tratament orale cu metilprednisolon 500 mg/zi timp de 5 zile sau 1000 mg/zi timp de 3 zile sunt eficiente.

Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, administrarea comprimatelor de metilprednisolon trebuie întreruptă şi pacientului i se va prescrie un alt tratament corespunzător.

Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui graduală mai degrabă decât bruscă.

După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză care menţine un răspuns clinic adecvat.

Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.

Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic consecutiv remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul expunerii pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă situaţie poate fi necesară creşterea dozei de comprimate de metilprednisolon pentru o perioadă de timp, corespunzătoare stării pacientului.

Trebuie subliniat că dozele necesare sunt variabile şi necesită individualizare în funcţie de boala tratată şi de răspunsul pacientului la tratament.

Tratamentul la două zile (tratament alternant)

Tratamentul la două zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de a oferi unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor, minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian, starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.

Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de enzyma CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie CYP de la nivel hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o etapă esenţială atât pentru corticosteroizii endogeni, cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt, de asemenea, substraturi pentru CYP3A4, iar pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-a demonstrat că alterează metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia enzimei CYP3A4. INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general, scad clearance- ul hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP3A4, precum metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară ajustarea dozei de metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică. INDUCTORI CYP3A4 – Medicamentele care induc activitatea CYP3A4, în general, cresc clearance- ul hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi pentru CYP3A4. La coadministrare, poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a atinge rezultatul dorit. SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al metilprednisolonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie crescută la coadministrare. ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos. Tabelul 1 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase sau efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora. Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu metilpredinisolon Clasa sau tipul medicamentului - MEDICAMENTUL sau SUBSTANŢA Interacţiune/Efect Antibacteriene - IZONIAZIDĂ INHIBITOR CYP3A4. De asemenea, metilprednisolonul poate avea un potenţial efect de creştere a ratei de acetilare şi a clearance-ului izoniazidei. Antibiotice, antituberculoase - RIFAMPICINĂ INDUCTOR CYP3A4 Anticoagulante (orale) Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este variabil. Există raportări atât de efecte intensificate, cât şi diminuate ale anticoagulantelor, atunci când sunt folosite concomitent cu corticosteroizii. De aceea, trebuie monitorizaţi indicii coagulării pentru a menţine efectul anticoagulant dorit. Anticonvulsivante - CARBAMAZEPINĂ INDUCTOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4 Anticonvulsivante - FENOBARBITAL - FENITOINĂ INDUCTORI CYP3A4 Anticolinergice - BLOCANTE NEUROMUSCULARE Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor. 1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă de doze crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (pentru mai multe informaţii vezi pct. 4.4). 2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale pancuronium şi vecuronium la pacienţi care utilizau corticosteroizi. Se aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate blocantele neuromusculare competitive. Anticolinesterazice Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în miastenia gravis. Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice. Antiemetice - APREPITANT INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4 Clasa sau tipul medicamentului - MEDICAMENTUL sau SUBSTANŢA Interacţiune/Efect - FOSAPREPITANT Antifungice - ITRACONAZOL - KETOCONAZOL INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4 Antivirale - INHIBITORI DE PROTEAZĂ HIV INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4 1) Inhibitorii de protează, precum indinavir şi ritonavir, pot creşte concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor. 2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de protează HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse. Amplificator farmacocinetic - COBICISTAT INHIBITOR CYP3A4 Inhibitori de aromatază - AMINOGLUTETIMIDA Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi. Blocante ale canalelor de calciu - DILTIAZEM INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4 Contraceptive (orale) - ETINILESTRADIOL/ NORETINDRONĂ INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4 - SUC DE GREPFRUT INHIBITOR CYP3A4 Imunosupresive - CICLOSPORINĂ INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4 1) La administrarea concomitentă a metilprednisolonlui cu ciclosporina, poate apărea inhibarea mutuală a metabolizării, ce poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice a uneia sau ambelor medicamente. De aceea, la coadministrare, este mai probabil să se producă efecte adverse asociate cu folosirea individuală a oricărui dintre aceste medicamente. 2) Apariţia convulsiilor a fost raportată în asociere cu folosirea concomitentă a metilprednisolonului şi ciclosporinei. Imunosupresive - CICLOFOSFAMIDĂ - TACROLIMUS SUBSTRATURI CYP3A4 Antibiotice Macrolide - CLARITROMICINĂ - ERITROMICINĂ INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4 Antibiotice Macrolide - TROLEANDOMICINĂ INHIBITOR CYP3A4 Medicamente AINS (anti- inflamatoare nesteroidiene) - doze mari de acid acetilsalicilic 1) Incidenţa hemoragiilor gastro-intestinale şi a ulceraţiilor poate creşte la administrarea concomitentă de corticosteroizi cu medicamente AINS. 2) Metilprednisolonul poate creşte clearance-ul acidului acetilsalicilic, ce ar putea determina concentraţii serice scăzute de salicilat. Întreruperea tratamentului cu metilprednisolon poate duce la creşterea concentraţiilor serice de salicilat, ce ar putea determina creşterea riscului de toxicitate salicilică. Agenţi care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu agenţi care elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă a corticosteroizilor cu amfotericină B, xanten sau beta 2 agonişti. În plus faţă de cele menţionate anterior, următoarele asocieri nu sunt recomandate: Astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, terfenadină, vincamină datorită riscului crescut de torsadă a vârfurilor în cazul asocierii cu glucocorticoizi. Anticolinergice: atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, iar asocierea cu glucocorticoizii măreşte riscul de glaucom. Antidiabetice: glicemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau antidiabeticele orale. Poate fi necesară ajustarea dozei de antidiabetice. Antihipertensive: acţiunea antihipertensivă este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro-salină al glucocorticoizilor. Diureticele: va fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu. Vaccinuri: eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi poate fi redusă. Imunosupresoare: datorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea dozei de metilprednisolon. Digitalice: metilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glicozide cardiace. Curarizante: efectul pancuroniului poate fi parţial scăzut. Estrogeni: administrarea concomitentă poate creşte efectul glucocorticoizilor. Terapia psihiatrică: actiunea anxioliticelor şi antipsihoticelor poate fi scăzută. Pot fi necesare ajustări ale dozelor. Simpatomimetice: asocierea cu metilprednisolonul duce la creşterea efectului şi potenţialului toxic al salbutamolului. Citostatice: administrarea concomitentă poate scădea acţiunea ciclofosfamidei. Interferon alfa: asocierea cu metilprednisolonul creşte riscul de inhibare a acţiunii interferonului.

Fertilitatea În studiile cu animale, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3). Sarcina Anumite studii pe animale au demonstrat că atunci când corticosteroizii sunt administraţi mamei în doze mari, pot determina malformaţii fetale. Cu toate acestea, corticosteroizii nu par să determine anomalii congenitale atunci când se administrează la femei gravide. Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate în domeniul reproducerii umane referitoare la metilprednisolon, acest medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal. Unii corticosteroizii traversează rapid bariera placentară. Un studiu retrospectiv a evidenţiat o incidenţă cresută a greutăţii scăzute la naştere la copiii născuţi de mame care primeau corticosteroizi. La om, riscul greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin administrarea unor doze reduse de corticosteroizi. Copiii ale căror mame au primit doze semnifcative de corticosteroizi în timpul sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru prezenţa semnelor de insuficienţă adrenală, deşi insuficienţa adrenală neonatală pare să fie rară la copiii care au fost expuşi in utero la corticosteroizi. Nu se cunosc efectele corticosteroizilor asupra travaliului şi delivrenţei. S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu corticosteroizi în timpul sarcinii. Alăptarea Corticosteroizii sunt excretaţi în laptele matern. Corticosteroizii distribuiţi în laptele matern pot suprima creşterea şi pot interfera cu secreţia endogenă de glucocorticoizi la sugari. Acest medicament trebuie folosit în timpul alăptării numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial la nou-născut. Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari, nu trebuie să alăpteze, deoarece glucorticoizii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului şi pot întârzia sau opri creşterea.