RCP · MEDOCEF 1 g

Cefoperazona este administrată prin injecţii intramusculare sau intravenoase, sau prin perfuzie intravenoasă lentă.

Administrarea intramusculară: Sunt recomandate două etape în procesul de diluţie. Loviţi uşor la baza flaconului pentru a se desprinde pulberea care poate fi asezată din timpul depozitării. Adăugaţi cantitatea respectivă de apă distilată (vezi tabelul) şi agitaţi energic prin mişcări de sus şi în jos până când tot Medocef-ul 1 g este complet dizolvat. Apoi adăugaţi cantitatea cerută de lidocaină 2% (vezi tabelul) şi agitaţi.

Conc. Etapa 1 Etapa 2 Volumul total Concentraţia flaconului Volumul Volumul de obţinut finală de soluţiei sterile lidocaina 2% Cefoperazona

1 gram 2.8ml 1.0ml 4.0ml 250mg/ml 2 gram 5.4ml 1.8ml 8.0ml 250mg/ml

Administrarea intravenoasă: Pentru a prepara diluţia iniţială pentru administrarea intravenoasă, adăugaţi 5 ml per gram de cefoperazona din una din următoarele soluţii: 5% dextroza injectabilă, 5% dextroza si 0.9% sau 2% clorură de sodiu injectabilă, 10% dextroza injectabilă, 0.9% clorură de sodiu injectabilă, apă sterilă pentru injecţii (nu se utilizează ca vehicol pentru perfuzia intravenoasă). Soluţia reconstituită trebuie retrasă pentru viitoarele diluţii şi administrată folosind unul din vehicolele menţionate mai sus pentru perfuzia intravenoasă.

Pentru perfuzia intravenoasă intermitentă, soluţia reconstituită trebuie diluată în 20 ml – 40 ml soluţie per gram şi administrată pe o perioadă de 15 - 30 minute.

Pentru perfuzia intravenoasă continuă, soluţia reconstituită trebuie diluată până la o concentraţie finală de 2 mg – 25 mg/ml .

Instrucţiuni de dozare:

Administrarea la adulţi

La adulţi doza uzuală de cefoperazonă este de 2 - 4 g pe zi, administrată fracţionat în doze egale la intervale de 12 ore. În infecţiile severe doza poate fi crescută până la 8 g pe zi, administrată fracţionat în doze egale la intervale de 12 ore. S-au raportat administrări, fără complicaţii, a 12 - 16 g pe zi, fracţionat în doze egale la intervale de 8 ore. Tratamentul poate fi instituit înainte ca rezultatele testelor de sensibilitate să fie disponibile.

Copii:

Nou-născuţi: 50 mg cefoperazonă//kg la 12 ore şi zi, administrată fracţionat la intervale de 8-12 ore Sugari: 25 –50 mg cefoperazonă//kg şi zi, administrată fracţionat la intervale de 6-12 ore Copii: 25 –100 mg cefoperazonă//kg şi zi, administrată fracţionat la intervale de 12 ore Doza maximă este de 400 mg/kg/zi, dar să nu se depăsească 6g/zi.

Vârstnici: dozele similare adultilor.

Alte recomandări:

Gonoree: Doza recomandată pentru uretrita gonococică necomplicată este de 1 g intramuscular în doză unică.

Profilaxia chirurgicală: 1g - 2 g i.m./ i.v. pre-operator şi 8 ore post-operator până la 4 zile.

Cancerul febril/ pacienţii neutropenici: Cefoperazona 6 g - 12 g pe zi în doze fracţionate în combinaţie cu mezlocilina până la 16 g pe zi sau piperacilina 300 mg/kg/zi sau tobramicina 1.5 mg/kg/zi. Se continuă tratamentul până când infecţia este eradicată sau pacientul devine afebril cel puţin 48 de ore.

Insuficienţa renală: Nu este necesară ajustarea dozelor. Întrucât cefoperazona este puţin dializată se recomandă ca dozarea să se facă după ce dializa este completă.

Insuficienţa hepatică: În cazul unei disfuncţii hepatice se observă o creştere a timpului de injumătăţire de 2 - 4 ori.

Este necesară reducerea dozei la pacienţii cu disfuncţii hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală, probabilitatea să fie necesară reducerea dozei este crescută. Doza nu trebuie să depăsească 1g-2 g/zi, numai dacă nivelurile serice sunt atent monitorizate.

Pacienţii cu imunosupresie: La pacienţii cu o capacitate scăzută de apărare este de dorit să se menţină nivelele serice de cefoperazona peste concentraţia minimă inhibitorie (MIC). Au fost raportate atingerea unor astfel de concentraţii prin administrarea a 1 g de 4 ori pe zi intravenos sau 8 g/zi în perfuzie intravenoasă continuă.

Medicamente: Antibiotice aminoglicozide: Administrarea concomitentă poate determina efecte nefrotoxice aditive. Utilizarea acestor agenţi trebuie evitată la pacienţii care prezintă boli renale, iar dacă este absolut necesară, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru nefrotoxicitate. Anticoagulante: Administrarea concomitentă de cumarină şi derivaţi de indadionă, heparină sau agenţi trombolitici pot creşte riscul de sângerare. O astfel de terapie trebuie să fie atent monitorizată. Diuretice: Combinaţia cefalosporinelor cu diureticele poate determina nefrotoxicitate. Combinaţia trebuie evitată la pacienţii cu boli renale. Produse aimentare: Etanol (Alcool): Ingestia concomitentă de alcool sau până la 72 ore după terapie, poate determina o reacţie de tip disulfiram. Pacienţii trebuie să evite alcoolul, medicamentele care conţin alcool, incluzând şi alte produse parenterale care utilizează alcool ca conservant în timpul terapiei cu cefoperazona şi 75 de ore după terminarea ei. Testele de laborator: Testul direct antiglobulin: În timpul terapiei cu cefoperazona poate aparea un rezultat pozitiv al testului Coombs. Analiza glucozei: Poate apărea o reacţie fals pozitivă glucozuriela testul cu reactiv Benedict sau Fehling.

Nu există o evidenţă a siguranţei la femeile gravide dar produsul a fost utilizat multi ani fără a se descoperi vreun semn de afectare a fertilităţii sau efect teratogen.. Utilizarea în sarcină dacă este absolut necesară este preferată pentru beneficiul mamei în defavoarea riscului pentru fetus. La om, numai o cantitate mică de cefoperazonă se excretă în laptele matern. Deşi cefoperazona trece în procent foarte mic în laptele matern, se va administra cu prudenţă mamelor care alăptează.