RO

← Înapoi la prospect

RCP · MAGNE B6 FORTE 100 mg/10 mg

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

  • Denumire comună (DCI): MAGNE B6 FORTE 100 mg/10 mg
  • Cod ATC: A12CC30
  • Forma farmaceutică: comprimate filmate
  • Concentrație: 100mg/10mg
  • Deținătorul autorizației: SANOFI WINTHROP INDUSTRIE - FRANTA

Acțiune farmacologică

ALTE SUPLIMENTE MINERALE MAGNESIUM SI COMBINATII

Doze și mod de administrare

Doze Adulţi: doza recomandată este de 3-4 comprimate filmate MAGNE B6 Forte pe zi, fracţionată în 2-3 prize administrate în timpul meselor.

Copii cu vârsta peste 6 ani (cu greutate corporală de aproximativ 20 kg) și adolescenți: doza recomandată este de 10-30 mg magneziu elementar/kg pe zi (0,4-1,2 mmol/kg pe zi) sau de 2-4 comprimate filmate MAGNE B6 Forte pe zi, fracţionată în 2-3 prize administrate în timpul meselor.

La copii cu vârsta sub 6 ani se recomandă alte concentraţii şi forme farmaceutice, adecvate vârstei.

1/7 Mod şi durată de administrare Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă. Durata obişnuită a tratamentului este de o lună. Dacă simptomele nu se ameliorează după o lună de tratament, nu este utilă continuarea acestuia.

Interacțiuni

Magneziu Asocieri nerecomandate: Nu se recomandă administrarea concomitentă de preparate care conţin fosfaţi sau săruri de calciu, deoarece aceşti compuşi inhibă absorbţia intestinală a magneziului. Asocieri de care trebuie să se ţină seama: magneziul, fierul, fluorurile şi tetraciclinele îşi influenţează reciproc absorbţia. De aceea, se recomandă administrarea acestora la un interval de cel puţin 3 ore faţă de tetracicline. Antibioticele chinolone se recomandă a fi administrate la un interval de cel puțin 2 ore înainte sau 6 ore după administrarea medicamentelor pe bază de magneziu pentru a nu interfera cu absorbția acestora. Antibioticele aminoglicozidice, cisplatina şi ciclosporina A grăbesc excreţia magneziului. 3/7 În cazul utilizării concomitente a diureticelor care economisesc potasiu, creşte reabsorbţia tubulară a magneziului, de aceea se recomandă supraveghere medicală. Magneziul modifică absorbţia glicozidelor tonicardiace; pacienţii cărora li se administrează glicozide tonicardiace pot să utilizeze medicamentul numai sub supraveghere medicală. Piridoxină Administrarea concomitentă a Magne B6 cu levodopa în doze de 5 mg sau peste reduce efectul levodopei. De aceea, Magne B6 trebuie administrat în asociere cu un inhibitor al decarboxilazei la pacienții cărora li se administrează levodopa (vezi punctul 4). Piridoxina scade activitatea altretaminei. De asemenea, s-a raportat o scădere a concentraţiilor serice de fenobarbital şi fenitoină. Multe medicamente pot creşte necesităţile de piridoxină; aceste substanţe includ: hidralazina, izoniazida, penicilamina şi contraceptivele orale. Unele antibiotice (cicloserina, neomicina, eritromicina, tetraciclinele, cloramfenicolul, sulfamidele) produc inactivarea piridoxinei. Vitamina B6 creşte eliminarea nitrofurantoinei de aproximativ 2 ori.

Sarcină și alăptare

Sarcina Experienţa clinică dintr-un număr suficient de sarcini nu a evidenţiat niciun efect malformativ sau feto-toxic. Prin urmare, magneziul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este necesar. Alăptarea Fiecare dintre componentele medicamentului, magneziul sau vitamina B6, în mod individual, sunt considerate compatibile cu alăptarea. Având în vedere existenţa unor date limitate privind doza zilnică maximă de vitamina B6 recomandată în timpul alăptării, se recomandă administrarea unei doze maxime de 20 mg/zi vitamina B6 la femeile care alăptează.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/minut); Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5). 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Acest medicament se administrează numai la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani. Pentru copiii sub 6 ani, sunt disponibile alte forme farmaceutice, adecvate vârstei. În cazul asocierii deficitului de calciu, trebuie corectat deficitul de magneziu înainte de a începe administrarea de calciu. În caz de insuficienţă renală moderată, sunt necesare precauţii, pentru a se evita riscul de hipermagneziemie. În caz de infecţii urinare cu creşterea eliminării fosfaţilor urinari, nu se recomandă administrarea de magneziu deoarece există risc de precipitare a fosfaţilor amoniu-magneziu. În astfel de cazuri, este necesară rezolvarea infecţiei urinare, înaintea iniţierii oricărei terapii cu magneziu. Principalul efect al abuzului cronic de piridoxină este reprezentat de neuropatia axonală senzorială, care poate să apară dacă