RCP · LUNALDIN 200 micrograme

Lunaldin se administrează doar la pacienţii care se consideră că tolerează tratamentul cu opioide pentru durerea cronică din cancer. Se poate considera că un pacient tolerează opioidele dacă utilizează cel puţin 60 mg morfină pe cale orală zilnic, cel puţin 25 micrograme pe oră fentanil cu administrare transdermică, cel puţin 30 mg oxicodonă zilnic, cel puţin 8 mg hidromorfonă pe cale orală zilnic sau o doză echianalgezică din alt opioid timp de o săptămână sau mai mult.

Mod de administrare Lunaldin comprimate sublinguale trebuie administrat direct sub limbă, cât mai profund posibil. Lunaldin comprimate sublinguale nu trebuie înghiţit, ci trebuie lăsat să se dizolve complet în cavitatea bucală, fără a fi mestecat sau supt. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu consume niciun lichid sau aliment până când comprimatul sublingual nu s-a dizolvat complet.

Pacienţii cu xerostomie pot consuma apă înaintea administrării Lunaldin, pentru umezirea mucoasei bucale.

Stabilirea treptată a dozei Obiectivul stabilirii treptate a dozei este identificarea dozei de întreţinere optime pentru tratamentul ulterior al durerilor episodice intense. Aceste doze optime trebuie să asigure o analgezie adecvată, cu un grad acceptabil de reacţii adverse.

Doza optimă de Lunaldin va fi determinată prin creştere treptată, în funcţie de nevoile individuale ale pacientului. Pentru utilizarea în timpul fazei de stabilire treptată a dozei sunt disponibile mai multe concentraţii. Doza iniţială de Lunaldin trebuie să fie de 100 micrograme, dozele putând fi ulterior crescute, utilizând concentraţiile disponibile.

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie până când doza optimă este atinsă.

Schimbarea tratamentului de la un alt medicament pe bază de fentanil la Lunaldin nu trebuie făcută cu un raport de 1:1 între doze, din cauza profilelor de absorbţie diferite. Dacă se face trecerea de la un alt medicament pe bază de fentanil, este necesară restabilirea treptată a dozei optime de Lunaldin.

Următoarea schemă terapeutică este recomandată pentru creşterea treptată a dozelor, deşi, în toate cazurile, medicul curant trebuie să ţină cont de necesităţile clinice ale pacientului, de vârsta sa şi de bolile concomitente ale acestuia.

Toţi pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu un singur comprimat sublingual de 100 micrograme. Dacă nu este obţinut un nivel adecvat de analgezie după 15-30 minute de la administrarea unui singur comprimat sublingual, se poate administra încă un comprimat (al doilea) de 100 micrograme. Dacă nu este obţinut un nivel adecvat de analgezie după 15-30 minute de la administrarea primului comprimat, pentru următorul episod de durere trebuie luată în considerare creşterea dozei la următoarea concentraţie disponibilă (vezi figura de mai jos).

Creşterea dozei trebuie continuată treptat până când se obţine un nivel adecvat de analgezie, cu reacţii adverse tolerabile. Concentraţia comprimatului sublingual suplimentar (cel de-al doilea) trebuie crescută de la 100 micrograme la 200 micrograme pentru dozele de 400 micrograme şi mai mult, conform schemei de mai jos. Nu trebuie administrate mai mult de două (2) doze pentru calmarea aceluiaşi episod de durere în timpul fazei de creştere treptată a dozelor.

2 PROCESUL DE CREŞTERE TREPTATĂ A DOZELOR DE LUNALDIN

Doza iniţială 100 micrograme

Este obţinut efectul corespunzător de reducere a durerii după 15–30 minute?

Da Nu

Se administrează un al doilea comprimat (vezi tabelul pentru a determina concentraţia celui de-al doilea comprimat)

Se va utiliza această doză pentru Pentru următorul episod de durere următoarele episoade intensă se creşte doza primului comprimat de durere intensă la următoarea concentraţie

Concentraţia (în micrograme) a primului Concentraţia (în micrograme) a comprimatului comprimat sublingual per episod de durere sublingual suplimentar (cel de al doilea) care se intensă administrează, dacă este necesar, la 15- 30 minute după primul 100 100 200 100 300 100 400 200 600 200 800 -

Dacă analgezia corespunzătoare este obţinută cu ajutorul celei mai mari doze, însă reacţiile adverse sunt considerate inacceptabile, poate fi administrată o doză intermediară (utilizând comprimate sublinguale de 100 micrograme, dacă este posibil).

În timpul procesului de creştere treptată a dozei, pacienţii pot fi instruiţi să utilizeze pentru oricare doză unică mai multe comprimate de 100 micrograme şi/sau comprimate de 200 micrograme. Nu trebuie utilizate mai mult de patru (4) comprimate odată, în orice moment al zilei.

Siguranţa şi eficacitatea administrării dozelor mai mari de 800 micrograme nu au fost evaluate în cadrul studiilor clinice la pacienţi.

Pentru a reduce la minimum riscul de apariţie a reacţiilor adverse asociate opioidelor şi pentru a identifica doza corespunzătoare, este imperativ necesar ca, în timpul procesului de creştere treptată a dozei, pacienţii să fie monitorizaţi atent de personalul medical.

În timpul procesului de creştere treptată a dozei, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 2 ore înainte de a trata cu Lunaldin un alt episod de durere intensă.

Tratamentul de întreţinere Odată stabilită doza optimă, aceasta putând fi mai mare de un comprimat, pacienţii trebuie menţinuţi la această doză, iar administrarea trebuie limitată la maximum patru doze de Lunaldin pe zi.

În timpul perioadei de întreţinere, pacienţii trebuie să aştepte cel puţin 2 ore înainte de a trata cu Lunaldin un alt episod de durere intensă.

Reajustarea dozei Dacă răspunsul (analgezia sau reacţiile adverse) la doza stabilită de Lunaldin se modifică semnificativ, poate fi necesară o ajustare a dozei pentru a se asigura menţinerea unei doze optime. Dacă pacientul prezintă în mod constant mai mult de patru episoade de durere intensă pe zi, pe o perioadă mai mare de patru zile consecutive, doza de opioid cu durata lungă de acţiune trebuie reevaluată. Dacă opiodul cu durată lungă de acţiune utilizat sau doza acestuia se modifică, doza de Lunaldin trebuie reevaluată şi stabilită din nou, pentru a se asigura faptul că pacientul este tratat cu doza optimă.

Este absolut necesar ca orice reajustare a dozei oricărui medicament analgezic să fie monitorizată de personalul medical.

În absența unui control adecvat al durerii, trebuie luate în considerare posibilitatea hiperalgeziei, toleranței și progresiei bolii de fond (vezi pct. 4.4).

Întreruperea tratamentului Administrarea Lunaldin trebuie întreruptă imediat dacă pacientul nu mai prezintă episoade de durere intensă. Tratamentul pentru durerea persistentă de fond trebuie menținut conform prescripţiei.

Dacă este necesară întreruperea întregii terapii cu opioide, pacientul trebuie urmărit îndeaproape de medic pentru a gestiona terapeutic riscul efectelor de sevraj la întreruperea bruscă a medicamentului.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Lunaldin nu trebuie utilizat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Utilizarea la vârstnici Creşterea treptată a dozelor trebuie realizată cu deosebită atenţie, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia semnelor toxicităţii cauzate de fentanil (vezi pct. 4.4).

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică Pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia semnelor toxicităţii cauzate de fentanil în faza de creştere treptată a dozei de Lunaldin (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă de medicamente care conțin oxibat de sodiu și fentanil este contraindicată (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu oxibat de sodiu trebuie întrerupt înaintea inițierii tratamentului ci Lunaldin. Fentanilul este metabolizat prin intermediul CYP3A4. Substanţele active care inhibă activitatea CYP3A4, cum sunt antibioticele macrolide (de exemplu eritromicină), medicamentele antifungice de tip azoli (de exemplu ketoconazol, itraconazol) sau anumiţi inhibitori ai proteazei (de exemplu ritonavir), pot creşte biodisponibilitatea fentanilului prin scăderea clearance-ului său sistemic, putând accentua sau prelungi efectele opioide. Sucul de grepfrut este un inhibitor cunoscut al activităţii CYP3A4. Utilizarea concomitentă cu medicamente care induc activitatea izoenzimei CYP3A4, cum sunt antimicobacteriene (de exemplu, rifampicină, rifabutină), anticonvulsivante (de exemplu, carbamazepină, fenitoină și fenobarbital), preparate pe bază de plante (de exemplu, sunătoare sau Hypericum perforatum) pot determina scăderea eficacității fentanilului. Inductorii CYP3A4 își exercită efectul în funcție de timp și este posibil să fie nevoie de cel puțin 2 săptămâni de la începerea administrării pentru atingerea efectului maxim. De asemenea, este posibil să fie nevoie de cel puțin

2 săptămâni de la întreruperea administrării pentru scăderea efectului inductor al CYP3A4. Pacienții la

care se administrează fentanil și care întrerup administrarea sau reduc doza de inductori CYP3A4 pot prezenta un risc crescut de creștere a activității sau toxicității fentanilului. Ca urmare, fentanilul trebuie administrat cu precauţie dacă este asociat cu inhibitori și/sau inductori ai CYP3A4. Utilizarea concomitentă a altor deprimante ale SNC, cum sunt alţi derivaţi ai morfinei (analgezice şi antitusive), anestezice generale, relaxante ale muşchilor scheletici, antidepresive sedative, antihistaminice H1 cu efect sedativ, barbiturice, anxiolitice (adică benzodiazepine), hipnotice, antipsihotice, clonidină şi substanţe înrudite, poate produce efecte deprimante suplimentare la nivelul SNC, risc crescut de sedare, depresie respiratorie, hipotensiune arterială, comă și deces datorită efectului deprimant adițional asupra SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4). Alcoolul etilic potenţează efectele sedative ale analgezicelor pe bază de morfină; din această cauză, nu este recomandat consumul de băuturi alcoolice sau administrarea de medicamente care conţin alcool etilic, în asociere cu fentanil. Nu este recomandată utilizarea fentanilului la pacienţii la care s-au administrat inhibitori de monoaminooxidază (MAO) în ultimele 14 zile, deoarece a fost raportată potenţarea severă şi imprevizibilă a efectelor analgezicelor opioide de către inhibitorii MAO. Nu se recomandă utilizarea concomitentă a agoniştilor/antagoniştilor parţiali ai opioidelor (de exemplu, buprenorfină, nalbufină, pentazocină). Aceştia au afinitate mare pentru receptorii opioidelor, cu o activitate intrinsecă relativ mică, antagonizând astfel parţial efectul analgezic al fentanilului şi pot induce simptome de sevraj la pacienţii dependenţi de opioide. Medicamente serotoninergice Administrarea fentanilului concomitent cu un medicament serotoninergic, cum este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (ISRS) sau un inhibitor al recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN), sau un inhibitor al monoaminoxidazei (IMAO), poate determina creşterea riscului apariţiei sindromului serotoninergic, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol.

Siguranţa utilizării fentanilului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, cu afectarea fertilităţii la şobolan (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Fentanilul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Tratamentul de lungă durată în timpul sarcinii poate produce simptome de întrerupere la nou-născut. Fentanilul nu trebuie utilizat în timpul travaliului şi al naşterii (inclusiv în operaţia de cezariană), deoarece fentanilul traversează placenta şi poate produce deprimare respiratorie la făt sau la nou-născut. Alăptarea Fentanilul trece în laptele matern şi poate provoca sedare şi detresă respiratorie la copilul alăptat. Fentanilul nu trebuie să fie utilizat de către femeile care alăptează, iar alăptarea nu trebuie reluată înainte de trecerea a cel puţin 5 zile de la ultima administrare de fentanil.