RCP · LOSARTAN HCT ARENA 100 mg/25 mg

Losartan HCT Arena poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Comprimatele de Losartan HCT Arena trebuie înghiţite cu un pahar cu apă.

Losartan HCT Arena poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipertensiune arterială

Losartanul şi hidroclorotiazida nu sunt destinate utilizării ca tratament iniţial, ci la pacienţi a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan potasic sau hidroclorotiazidă administrate în monoterapie.

Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1.

Este recomandată ajustarea dozei în ceea ce priveşte componentele individuale (losartan şi hidroclorotiazidă).

Atunci când este permis din punct de vedere clinic, trecerea directă de la monoterapie la administrarea combinaţiei fixe poate fi luată în considerare la pacienţi a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător.

Doza uzuală de întreţinere a Losartan HCT Arena este de un comprimat Losartan HCT Arena 50 mg/12,5 mg (losartan 50 mg/HCTZ 12,5 mg) o dată pe zi. Pentru pacienţii care nu răspund adecvat la Losartan HCT Arena 50 mg/12,5 mg, doza poate fi crescută la un comprimat Losartan HCT Arena 100 mg/25 mg (losartan 100 mg/HCTZ 25 mg) o dată pe zi. Doza maximă este un comprimat Losartan HCT Arena 100 mg/25 mg o dată pe zi. În general, efectul antihipertensiv este obţinut în trei până la patru săptămâni de la iniţierea tratametului.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi hemodializaţi La pacienţi cu insuficienţă renală moderată (adică clearance al creatininei 30-50 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Comprimatele de losartan şi hidroclorotiazidă nu sunt recomandate pentru pacienţii hemodializaţi. Comprimatele losartan/HCTZ nu trebuie administrate la pacienţi cu insuficienţă renală severă (adică clearance al creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Utilizarea la pacienţi cu depleţie a volumului intravascular

Depleţia volemică şi/sau sodică trebuie corectate înainte de administrarea comprimatelor de losartan/HCT.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică

Administrarea losartan/HCT este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Utilizarea la vârstnici

În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Utilizarea la copii şi adolescenţi (< 18 ani)

Nu există experinţă la copii şi adolescenţi. De aceea, losartan/hidroclorotiazidă nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi.

Losartan S-a raportat că rifampicina şi fluconazolul reduc valorile metabolitului activ. Consecinţele clinice ale acestor interacţiuni nu au fost evaluate. Similar altor medicamente care blochează angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitentă cu diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, triamteren, amilorid), suplimente de potasiu sau substituenţi de sare alimentară care conţin potasiu poate duce la creşteri ale potasemiei. Administrarea concomitentă nu este recomandată. Similar altor medicamente care modifică excreţia sodiului, excreţia litiului poate fi redusă. De aceea, valorile litiului seric trebuie monitorizate cu atenţie în cazul în care sărurile de litiu sunt administrate concomitent cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină II. În cazul în care antagoniştii de angiotensină II sunt administraţi simultan cu medicamente AINS (de exemplu inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare) şi AINS non- selective, efectul antihipertensiv poate fi atenuat. Utilizarea concomitentă de antagonişti ai angiotensinei II sau diuretice şi AINS poate duce la creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv posibilă insuficienţă renală acută, şi o creştere a potasemiei, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. Combinaţia trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului concomitent, şi periodic după aceea. Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv 12 insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă care sunt trataţi cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, administrarea concomitentă a antagoniştilor receptorilor de angiotensină II poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Alte substanţe care induc hipotensiune arterială cum sunt antidepresive triciclice, antipsihotice, baclofen, amifostin: utilizarea concomitentă cu aceste medicamente care scad tensiunea arterială, ca efect principal sau secundar, poate creşte riscul de hipotensiune arterială. Hidroclorotiazidă În cazul administrării concomitente, următoarele medicamente pot interacţiona cu diureticele tiazidice: Alcool etilic, barbiturice, narcotice sau antidepresive: Poate să apară potenţarea hipotensiunii arteriale ortostatice. Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale şi insulina): Tratamentul cu o tiazidă poate influenţa toleranţa la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentului antidiabetic. Metforminul trebuie utilizat cu precauţie datorită riscului de acidoză lactică determinat de posibila insuficienţă renală asociată hidroclorotiazidei. Alte medicamente antihipertensive Efect aditiv. Colestiramină şi răşini de colestipol: Absorbţia hidroclorotiazidei este afectată în prezenţa răşinilor schimbătoare de anioni. Doze unice, fie de colestiramină, fie de răşini de colestipol leagă hidroclorotiazida şi scad absorbţia acesteia din tractul gastro-intestinal cu până la 85 şi, respectiv, 43 procente. Corticosteroizi, ACTH Depleţie accentuată de electroliţi, în particular hipokaliemie. Amine presoare (de exemplu, adrenalină) Posibilă scădere a răspunsului la aminele presoare, dar nu suficientă pentru a împiedica utilizarea acestora. Miorelaxante ale musculaturii scheletice, antidepolarizante (de exemplu, tubocurarină) Posibilă creştere a răspunsului la miorelaxant. Litiu Medicamentele diuretice scad clearance-ul renal al litiului şi cresc riscul de toxicitate a litiului; nu se recomandă administrarea concomitentă. Medicamente utilizate în tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazonă şi alopurinol) Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor uricozurice deoarece hidroclorotiazida poate creşte concentraţia serică a acidului uric. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă. Administrarea concomitentă a unei tiazide poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la alopurinol. Medicamente anticolinergice (de exemplu, atropină, biperidină) Creştere a biodisponibilităţii la diuretice de tip tiazidic prin scăderea motilităţii gastro-intestinale şi a vitezei de golire a stomacului. Medicamente citotoxice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat) Tiazidele pot reduce excreţia renală a medicamentelor citotoxice şi pot potenţa efectele mielosupresive ale acestora. Salicilaţi În cazul dozelor crescute de salicilaţi, hidroclorotiazida poate accentua efectul toxic al salicilaţilor asupra sistemului nervos central. Metildopa La administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă şi metildopa au fost raportate cazuri izolate de anemie hemolitică. Ciclosporină Tratamentul concomitent cu ciclosporină poate creşte riscul de hiperuricemie şi complicaţii de tip gutos. Glicozide digitalice Hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă pot favoriza declanşarea aritmiilor cardiace induse de digitalice. Medicamente a căror acţiune este influenţată de dezechilibrul potasemiei Este recomandată monitorizarea periodică a potasemiei şi efectuarea ECG în cazul administrării losartan/hidroclorotiazidă concomitent cu medicamente a căror acţiune este influenţată de dezechilibrul potasemiei (de exemplu, glicozide digitalice şi antiaritmice) şi concomitent cu următoarele medicamente (inclusiv unele antiaritmice) care induc torsada vârfurilor (tahicardie ventriculară), hipokaliemia fiind un factor predispozant al torsadei vârfurilor (tahicardie ventriculară): •Antiaritmice clasa Ia (de exemplu chinidină, hidrochinidină, disopiramidă). •Antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă). •Unele antipsihotice (de exemplu tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol). •Altele (de exemplu bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, terfenadină, vincamină i.v.). Săruri de calciu Diureticele tiazidice pot creşte concentraţia calciului seric datorită excreţiei scăzute a acestuia. Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu, trebuie monitorizată calcemia, iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător. Interacţiuni cu testele de laborator Datorită efectelor lor asupra metabolizării calciului, tiazidele pot modifica rezultatele testelor pentru funcţia paratiroidiană (vezi pct. 4.4). Carbamazepină Risc de hiponatremie simptomatică. Este necesară monitorizarea clinică şi biologică. Substanţe de contrast iodate In cazul deshidratării induse de diuretice, apare un risc crescut de insuficienţă renală acută, în special la administrarea dozelor mari de substanţe iodate. Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de administrare. Amfotericină B (parenteral), corticosteroizi, ACTH sau laxative Hidroclorotiazida poate accentua dezechilibrul electrolitic, în special hipokaliemia.

Sarcina Nu este recomandată utilizarea Losartan HCT Arena în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea Losartan HCT Arena este contraindicată în timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori de ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Deşi nu există date epidemiologice controlate cu privire la riscul administrării de inhibitori ai receptorilor angiotensinei II (antagonişti ai receptorilor de angiotensină II), pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu blocante ale receptorilor de angiotensină (BRA) este considerată esenţială, la pacientele care intenţionează să devină gravide se recomandă înlocuirea tratamentului hipertensiv cu medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în sarcină. Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu Losartan HCT Arena trebuie întrerupt imediat şi, dacă este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ. Se cunoaşte faptul că expunerea la tratamentul cu Losartan HCT Arena în timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală scăzută, oligohidramnios, întârzierea osificării craniene) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi şi pct. 5.3). Dacă expunerea la Losartan HCT Arena a avut loc din trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Copiii ai căror mame au utilizat Losartan HCT Arena trebuie observaţi cu atenţie în ceea ce priveşte apariţia hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4). Hidroclorotiazida poate reduce atât volumul plasmatic cât şi fluxul sanguin uteroplacentar. Tiazidele traversează bariera feto-placentară şi se regăsesc în sângele din cordonul ombilical. Acestea pot determina dezechilibre electrolitice fetale şi posibil alte reacţii care au fost observate la adulţi. Au fost raportate cazuri de trombocitopenie neonatală şi de icter fetal sau neonatal în urma tratamentului cu tiazide administrat mamelor. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă losartanul este excretat în laptele uman. Cu toate acestea losartanul este excretat în laptele femelelor de şobolan care alăptează. Tiazidele apar în laptele uman şi pot determina inhibarea secreţiei lactate. Datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse la sugar, Losartan HCT Arena este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).