RCP · LINISAN 20 mg

Doze

Depresie

Doza recomandată este de 20 mg citalopram pe zi. În general, ameliorarea stării pacientului începe după două până la patru săptămâni de tratament.

Similar celorlalte medicamente antidepresive, dozele trebuie revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la 3-4 săptămâni de la iniţierea tratamentului precum şi ulterior, conform evaluării clinice. Cu toate că la doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un răspuns insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o creştere gradată a dozelor cu câte 20 mg, până la maxim 40 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă eficace.

Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.

Tulburări de panică

Doza zilnică recomandată este de 20-30 mg citalopram. Tratamentul se începe cu o doză zilnică de 10 mg în prima săptămână, apoi doza se creşte treptat, cu câte 10 mg, în funcţie de răspunsul pacientului, până la doza recomandată. Începerea tratamentului cu o doză mai mică este recomandată pentru a minimaliza înrăutăţirea potenţială a simptomelor de panică, care, în general, apare în faza iniţială a tratamentului. Cu toate că la doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un răspuns insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o creştere treptată a dozelor până la maxim 40 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă eficace.

Tratamentul împotriva tulburărilor de panică trebuie urmat pentru o perioadă de câteva luni sau chiar mai lungă, pentru a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)

Citalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).

Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Doza inițială la vârstnici este jumătate din doza recomandată, de obicei de 10 mg pe zi. Doza maximă recomandată pentru vârstnici este de 20 mg pe zi.

Insuficienţă renală

Ajustarea dozei nu este necesară în cazul insuficienţei renale uşoare sau moderate.

Se recomandă prudență la pacienții cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 10 mg pe zi în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 20 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).

Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Dozele de citalopram trebuie reduse treptat, pe o perioadă de cel puţin una - două săptămâni, pentru a reduce riscul reacţiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Dacă după reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului apar simptome intolerabile, trebuie luată în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm mai lent.

Mod de administrare

Linisan trebuie administrat într-o singură priză, o dată pe zi. Comprimatele pot fi luate cu o cantitate suficientă de apă, în orice moment al zilei, indiferent de orarul meselor.

Interacţiuni farmacodinamice Medicamentele care produc sindrom serotoninergic Aceste medicamente sunt reprezentate în principal de: – Linezolid; – Albastru de metilen; – Sunătoare; – Petidină și tramadol; – Majoritatea antidepresivelor; – Clasa de inhibitori ai recaptării serotoninei; – Unele medicamente triciclice (clomipramină, amitriptilină, imipramină, trimipramină); – Medicamente mixte (venlafaxină, milnacipran, sibutramină); – Medicamente cu alte indicații decât depresia (atomoxetină, duloxetină, oxitriptan); – IMAO neselectivi (iproniazidă) sau IMAO selectivi (moclobemidă). Sindromul serotoninergic se manifestă prin apariția (eventual bruscă) simultană sau secvențială a unui set de simptome care pot necesita spitalizare sau care pot pune viața în pericol. Aceste simptome includ: diaree, agitație extremă, confuzie, hipomanie, mioclonii, tremor, hiperreflexie, rigiditate, hiperactivitate, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială, tahicardie, frisoane, hipertermie, transpirație în exces, instabilitate neuro-vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, care pot progresa către delir, eventual comă. Administrări concomitente contraindicate Inhibitori MAO Administrarea concomitentă a citalopramului cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) poate duce la reacții adverse severe, inclusiv sindrom serotoninergic (a se vedea pct. 4.3).Citalopramul nu trebuie administrat timp de 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau în perioada specificată în RCP-ul IMAO reversibil după întreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil. Intervalul între întreruperea tratamentului cu citalopram şi începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau reversibil trebuie să fie de cel puţin 7 zile. Medicamente care prelungesc intervalul QT Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacocinetice şi farmacodinamice între citalopram şi alte medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu se poate exclude prezenţa unui efect cumulativ al citalopramului administrat concomitent cu aceste medicamente. Prin urmare, este contraindicată administrarea concomitentă de citalopram cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din clasa IA şi clasa III, antipsihotice (de exemplu, derivaţii fenotiazinici, pimozidă, haloperidol), antidepresive triciclice, anumite medicamente antimicrobiene (de exemplu, sparfloxacina, moxifloxacina, eritromicina i.v., pentamidina, medicamentele antimalarice, în special halofantrina), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastină). Pimozidă Administrarea concomitentă a unei doze unice de pimozidă de 2 mg la subiecţii trataţi cu citalopram racemic într-o doză zilnică de 40 mg, timp de 11 zile, a determinat o creştere pe parcursul studiului, deşi nu în mod constant, a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) şi a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) ale pimozidei. Administrarea concomitentă de pimozidă cu citalopram a avut ca rezultat prelungirea intervalului QT cu aproximativ 10 msec. Din cauza interacţiunii observate cu doză mică de pimozidă, administrarea concomitentă a citalopramului cu pimozidă este contraindicată. Risc crescut de aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor. Administrări concomitente care necesită precauţii la utilizare Alcool Nu este de aşteptat nicio interacţiune de natură farmacodinamică sau farmacocinetică între citalopram şi alcoolul etilic. Cu toate acestea, utilizarea concomitentă de citalopram cu alcool nu este recomandată. Hemoragii Se recomandă prudență la pacienţii tratați concomitent cu anticoagulante, medicamente care afectează funcția plachetară, cum ar fi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), acid acetilsalicilic, dipiridamol și ticlopidină sau alte medicamente (de exemplu, antipsihotice atipice, fenotiazine, antidepresive triciclice) care pot crește riscul de hemoragie (vezi pct. 4.4). Anticoagulante orale Administrarea concomitentă de citalopram şi anticoagulante orale creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizarea INR şi a timpului de protrombină. Poate fi necesară ajustarea dozei sau întreruperea administrării anticoagulantelor orale în timpul tratamentului cu citalopram. Terapie electroconvulsivantă (TEC) Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile utilizării concomitente a terapiei electroconvulsivante (TEC) și a citalopramului (vezi pct. 4.4). Medicamente serotoninergice Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu, tramadol, sumatriptan) poate duce la o intensificare a efectelor asociate 5-HT. Până când nu sunt disponibile informații suplimentare, utilizarea concomitentă a citalopramului și a agoniștilor 5-HT, cum ar fi sumatriptan și alți triptani, nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Buprenorfină (sau asocierea acesteia cu naloxonă) Atunci când este administrat concomitent cu buprenorfina (sau asocierea acesteia cu naloxonă), Linisan trebuie utilizat cu prudență deoarece riscul de apariție a sindromului serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, este crescut (vezi pct. 4.4). Litiu şi triptofan Nu au fost observate interacţiuni farmacodinamice în studiile clinice în care citalopramul a fost administrat concomitent cu litiu. Totuşi au fost raportate efecte crescute ale litiului şi triptofanului atunci când sunt administrate concomitent cu ISRS. În consecinţă utilizarea concomitentă a citalopramului cu aceste medicamente trebuie făcută cu prudenţă. Monitorizarea de rutină a litemiei trebuie să fie continuată ca de obicei. Sunătoare (Hypericum perforatum) Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4). Interacțiunile farmacocinetice nu au fost investigate. Medicamente care induc hipopotasemie/hipomagneziemie Se recomandă precauție în timpul utilizării concomitente de medicamente care induc hipopotasemie/hipomagneziemie. Medicamente care scad pragul convulsivant ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant (de exemplu, antidepresive (antidepresive triciclice, ISRS), neuroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), meflochină, bupropionă şi tramadol. Antidepresive imipraminice În cazul administrării concomitente de antidepresive imipraminice cu citalopram s-a observat o creștere a concentrațiilor plasmatice ale antidepresivelor imipraminice, cu risc de convulsii și frecvență crescută a evenimentelor adverse. Poate fi necesară o monitorizare clinică atentă și, la nevoie, ajustarea dozei. Administrări concomitente care trebuie luate în considerare IMAO-B (rasagilină, selegilină) Risc de dezvoltare a sindromului serotoninergic. Un studiu de interacțiune farmacocinetică/farmacodinamică cu administrare concomitentă de citalopram (20 mg/zi) și selegilină (10 mg/zi) nu a demonstrat nici o interacțiune relevantă clinic. Administrarea concomitentă a citalopramului cu selegilină în doze de peste 10 mg/zi este contraindicată. Alte medicamente cu efect de reducere a natremiei Risc crescut de hiponatremie. Ciproheptadină Risc de scădere a eficacității medicamentului antidepresiv. Tramadol Risc de convulsii și/sau de sindrom serotonininergic. Triptani (almotriptan, eletriptan, frovatriptan, naratriptan, rizatriptan, sumatriptan, zolmitriptan) Risc potențial de hipertensiune arterială, vasoconstricție arterială, coronariană sau sindrom serotoninergic. Interacţiuni farmacocinetice Metabolizarea citalopramului la demetilcitalopram este mediată de izoenzimele CYP2C19 (aproximativ 38%), CYP3A4 (aproximativ 31%) și CYP2D6 (aproximativ 31%) din sistemul citocromului P450. Faptul că citalopramul este metabolizat de mai mult de un CYP înseamnă că inhibarea metabolizării sale este mai puțin probabilă, deoarece inhibarea unei enzime poate fi compensată de o altă enzimă. De aceea, administrarea concomitentă de citalopram cu alte medicamente are o probabilitate foarte scăzută de a produce interacțiuni farmacocinetice în practica clinică. Alimente Absorbția și alte proprietăți farmacocinetice ale citalopramului nu au fost raportate ca fiind afectate de alimente. Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii citalopramului Administrarea concomitentă cu ketoconazol (inhibitor puternic al CYP3A4) nu a modificat farmacocinetica citalopramului. Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice în studiile clinice în care citalopramul a fost administrat concomitent cu litiu. Cimetidină Cimetidina (un inhibitor puternic al CYP2D6, 3A4 și 1A2) a determinat o uşoară creştere a valorii medii a concentraţiei plasmatice a citalopramului la starea de echilibru. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de citalopram cu cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozei. Trebuie acționat cu prudență la utilizarea concomitentă cu inhibitori CYP2C19 (de exemplu, omeprazol, esomeprazol, fluconazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Poate fi necesară reducerea dozei de citalopram în urma monitorizării reacțiilor adverse pe durata tratamentului concomitent (vezi pct. 4.4). Efectul citalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente Metoprolol Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică/farmacodinamică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat concomitent citalopram şi metoprolol (un substrat CYP2D6), s-a observat dublarea concentraţiei plasmatice de metoprolol, dar fără intensificarea semnificativă statistic a efectului metoprololului asupra tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de metoprolol cu citalopram. Poate fi necesară ajustarea dozei. Citalopramul și demetilcitalopramul sunt inhibitori nesemnificativi ai CYP2C9, CYP2E1 și CYP3A4 și numai inhibitori slabi ai CYP1A2, CYP2C19 și CYP2D6, în comparație cu alte ISRS stabilite ca fiind inhibitori puternici. Levomepromazină, digoxină, carbamazepină Nu au fost observate schimbări sau au fost observate doar modificări foarte mici din punct de vedere al importanței clinice atunci când citalopramul a fost administrat concomitent cu substraturi CYP1A2 (clozapină și teofilină), CYP2C9 (warfarină), CYP2C19 (imipramină și mefenitoină), CYP2D6 (sparteină, imipramină, amitriptilină, risperidonă) și CYP3A4 (warfarină, carbamazepină (și metabolitul său epoxi-carbamazepină) și triazolam). Nu au fost observate interacțiuni farmacocinetice între citalopram și levomepromazină sau digoxină (ceea ce indică faptul că citalopramul nu induce și nici nu inhibă glicoproteina P). Imipramină, desipramină Într-un studiu farmacocinetic s-a demonstrat că valorile concentrațiilor plasmatice ale citalopramului şi imipraminei nu au fost afectate, deşi concentrațiile plasmatice ale desipraminei, metabolitul principal al imipraminei, au crescut. În cazul administrării concomitente de desipramină cu citalopram s-a observat o creștere a concentrației plasmatice a desipraminei. Poate fi necesară o reducere a dozei de desipramină.

Sarcina Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8). Studiile la animale nu au relevat efecte teratogene. Datele publicate privind femeile gravide (peste 2500 de sarcini expuse) nu indică toxicitate feto/neonatală malformativă. Cu toate acestea, citalopramul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar și numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic. Nou-născuţii ale căror mame au utilizat tratament cu citalopram în fazele târzii ale sarcinii, în special în al treilea trimestru de sarcină, trebuie să fie supravegheaţi. În timpul sarcinii trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide în ultima perioadă de sarcină, la nou-născut s-au raportat următorele simptome: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate termică, tulburări ale suptului, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, hiperreflexie, tremor, nelinişte, iritabilitate, letargie, plâns prelungit, somnolenţă şi dificultăţi de adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de sindromul de întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere. Date epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) în timpul sarcinii, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală, apar 1-2 cazuri de HAPPN la 1000 de sarcini. Alăptarea Deși trecerea citalopramului în laptele matern este foarte scăzută, în absența datelor suficiente, se recomandă prudență în cazul administrării de citalopram în timpul alăptării. Fertilitatea Date provenite din studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că citalopramul poate afecta calitatea spermei (vezi pct. 5.3). Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calităţii spermei la om sunt reversibile. Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilităţii la om.