RCP · LINEZOLID SANDOZ 600 mg

Tratamentul poate fi iniţiat cu linezolid sub formă de soluţie perfuzabilă, comprimate filmate sau suspensie orală.

Pacienţii care încep tratamentul cu soluţie perfuzabilă pot fi trecuţi ulterior, atunci când starea clinică o permite, la oricare dintre formele farmaceutice cu administrare orală. În aceste cazuri nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece linezolidul are o biodisponibilitate după administrare orală de aproximativ 100 %.

Doze

Dozele recomandate şi durata tratamentului la adulţi:

Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, localizarea infecţiei şi gradul de severitate al acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului.

Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute din studiile clinice. Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice.

Durata maximă de tratament este de 28 de zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolidului în cazul administrării pe perioade mai mari de 28 de zile nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

În infecţiile cu bacteriemie concomitentă nu sunt necesare doze mai mari decât cele recomandate şi nici prelungirea duratei de tratament.

Copii şi adolescenţi

Datele clinice privind siguranţa şi eficacitatea administrării linezolidului la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) sunt insuficiente pentru a se putea stabili dozele recomandate (vezi pct. 5.1 şi 5.2). Ca urmare, până la obţinerea de date suplimentare, utilizarea linezolidului la acestă grupă de vârstă nu este recomandată.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală severă (Cl < 30 ml/min):

cr

Nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaşte semnificaţia clinică a expunerii mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi primari ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie administrat cu prudenţă mărită la aceşti pacienţi şi numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Având în vedere că aproximativ 30% din doza de linezolid este eliminată în decursul a 3 ore de hemodializă, la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, linezolidul trebuie administrat după şedinţa de dializă. Metaboliţii primari ai linezolidului sunt îndepărtaţi parţial prin hemodializă, însă concentraţiile plasmatice ale acestora după şedinţa de dializă rămân destul de mari, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

Ca urmare, linezolidul trebuie administrat cu prudenţă mărită la pacienţii cu insuficienţă renală severă care efectuează şedinţe de dializă şi numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Până în prezent nu există date suficiente privind administrarea linezolidului la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulatoriu (DPCA) sau utilizează alte tratamente pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei. Totuşi, deoarece datele clinice sunt limitate, la aceşti pacienţi linezolidul trebuie administrat numai după evaluarea raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Doza recomandată de linezolid se administrează oral, de 2 ori pe zi.

Calea de administrare: administrare orală

Comprimatele filmate pot fi administrate independent de mese.

Comprimatele filmate trebuie înghițite întregi, cu apă.

Inhibitori ai monoaminoxidazei Linezolid este un inhibitor reversibil, neselectiv, al monoaminoxidazei (IMAO). Există date foarte limitate provenind din studii de interacţiuni medicamentoase şi cu privire la siguranţa linezolid când este administrat la pacienţi cu tratamente concomitente care pot determina existenţa unui risc al inhibării MAO. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea linezolid în aceste cazuri, dacă nu sunt posibile observarea şi monitorizarea îndeaproape a pacientului tratat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Interacţiuni potenţiale care determină creşteri ale tensiunii arteriale La voluntari sănătoşi normotensivi, linezolid a intensificat creşterile tensiunii arteriale induse de utilizarea de pseudoefedrină şi clorhidrat de fenilpropanolamină. Administrarea linezolid concomitent cu pseudoefedrină sau fenilpropanolamină a determinat creşteri medii ale tensiunii arteriale sistolice de ordinul a 30-40 mmHg, comparativ cu creşterile de 11-15 mmHg determinate de administrarea linezolid în monoterapie, de 14-18 mmHg la administrarea de pseudoefedrină sau fenilpropanolamină în monoterapie şi de 8-11 mmHg la administrarea placebo. Nu s-au efectuat studii similare la subiecţi hipertensivi. Se recomandă stabilirea treptată cu atenţie a dozelor de medicamente cu acţiune vasopresoare, incluzând medicamentele dopaminergice, în vederea obţinerii răspunsului dorit, atunci când se administrează concomitent cu linezolid. Interacţiuni serotoninergice potenţiale La voluntari sănătoşi s-au studiat interacţiunile potenţiale inter-medicamente cu dextrometorfan. Subiecţilor li s-a administrat dextrometorfan (două doze de 20 mg la interval de 4 ore), cu sau fără linezolid. Nu s-au observat efecte asociate sindromului serotoninergic (confuzie, delir, nelinişte, tremor, eritem facial tranzitoriu, diaforeză, febră) la subiecţii sănătoşi la care s-au administrat concomitent linezolid şi dextrometorfan. Experienţă ulterioară punerii pe piaţă: a existat un raport referitor la un pacient care a prezentat efecte similare sindromului serotoninergic în timpul administrării concomitente de linezolid şi dextrometorfan, care s-au remis la oprirea utilizării ambelor medicamente. S-au raportat cazuri de sindrom serotoninergic în timpul utilizării clinice concomitente de linezolid cu medicamente serotoninergice, inclusiv antidepresive, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioide (de exemplu, buprenorfina). Prin urmare, deşi administrarea concomitentă a acestora este contraindicată (vezi pct. 4.3), tratamentul pentru pacienţii pentru care terapia cu linezolid şi medicamente serotoninergice este esenţială, este descris la pct. 4.4. Utilizarea cu alimente cu conţinut crescut de tiramină Nu s-a observat vreun răspuns presor semnificativ la subiecţii la care s-a administrat linezolid şi mai puţin de 100 mg de tiramină. Aceasta sugerează că este necesar doar să se evite ingerarea de cantităţi excesive de alimente şi băuturi cu conţinut crescut de tiramină (de exemplu brânză maturată, extracte de drojdie, băuturi alcoolice nedistilate şi produse fermentate din boabe de soia, cum este sosul de soia). Medicamente metabolizate de citocromul P450 Linezolid nu este metabolizat în mod detectabil prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi nu inhibă niciuna dintre izoformele semnificative ale CYP uman (1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4). În mod similar, linezolid nu induce izoenzimele P450 la şobolani. Prin urmare, nu se preconizează interacţiuni medicamentoase prin intermediul CYP450 în cazul utilizării de linezolid. Rifampicină Efectele rifampicinei asupra farmacocineticii linezolidului au fost studiate la şaisprezece voluntari adulţi sănătoşi, de sex masculin, cărora li s-a administrat linezolid 600 mg de două ori pe zi, timp de 2,5 zile, cu şi fără rifampicină 600 mg, o dată pe zi, timp de 8 zile. Rifampicina a determinat scăderi ale valorilor Cmax şi ASC pentru linezolid cu un procent mediu de 21% [interval de încredere 90%: 15- 27] şi respectiv cu un procent mediu de 32% [interval de încredere 90%: 27-37]. Mecanismul acestei interacţiuni şi semnificaţia sa clinică nu sunt cunoscute. Warfarină La adăugarea warfarinei la terapia cu linezolid, la starea de echilibru, a existat o reducere cu 10% a mediei valorilor INR maxime în cazul administrării concomitente, cu o reducere de 5% a ASC a valorilor INR. Datele provenite de la pacienţii la care s-a administrat concomitent warfarină şi linezolid sunt insuficiente pentru evaluarea semnificaţiei clinice a acestor constatări, dacă aceasta există.

Sarcina Nu există date adecvate cu privire la utilizarea linezolidului la gravide. Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3.). Acest risc potențial există şi la om. Linezolidul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, adică numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul teoretic. Alăptarea Datele obţinute din studiile efectuate la animale sugerează că linezolidul şi metaboliţii săi se pot excreta în laptele uman, prin urmare, alăptarea trebuie întreruptă înainte de şi în timpul administrării. Fertilitatea Linezolid a redus reversibil fertilitatea și a determinat o morfologie anormală a spermatozoizilor la masculii adulți de șobolan în cazul valorilor de expunere aproximativ egale cu cele obţinute după administrarea dozelor recomandate la om; nu se cunosc efectele posibile ale linezolidului asupra funcţiei de reproducere la bărbaţi (vezi pct.5.3).