RCP · LINEZOLID DEMO 2 mg/ml

Doze

Linezolid Demo soluție perfuzabilă se poate utiliza ca terapie inițială. Pacienții care încep tratamentul cu forma parenterală pot trece ulterior la oricare dintre formele farmaceutice cu administrare orală, atunci când există indicații clinice în acest sens. În aceste cazuri nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea linezolidului după administrarea orală este de aproximativ 100%.

Dozele recomandate și durata tratamentului la adulți: Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, de localizarea infecției și gradul de severitate al acesteia, precum și de răspunsul clinic al pacientului.

Următoarele recomandări privind durata tratamentului le reflectă pe cele utilizate în studiile clinice. Pentru unele tipuri de infecţii ar putea fi adecvate scheme terapeutice cu durată mai scurtă, însă acestea nu au fost evaluate în studiile clinice.

Durata maximă de tratament este de 28 zile. Siguranța și eficacitatea linezolidului în cazul administrării pe perioade mai mari de 28 zile nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

În infecțiile asociate cu bacteriemie concomitentă nu este necesară creșterea dozelor recomandate și nici prelungirea duratei de tratament.

Dozele recomandate pentru soluția perfuzabilă și comprimate/granule pentru suspensie orală sunt identice, și anume:

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea linezolidului la copii cu vârsta mai mică de 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi și pct. 4.4 și 5.2).

Insuficiență renală severă (Cl < 30 ml/min)

Cr

Nu este necesară ajustarea dozei. Întrucât nu se cunoaște semnificația clinică a unei expuneri mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliți primari ai linezolidului la pacienții cu insuficiență renală severă, linezolidul trebuie administrat cu deosebită prudență la acești pacienți și numai dacă se consideră că beneficiul preconizat depășește riscul teoretic.

Având în vedere că aproximativ 30% din doza de linezolid se elimină în decurs de 3 ore de hemodializă, la pacienții care urmează acest tratament, linezolidul trebuie administrat după ședința de dializă. Metaboliții primari ai linezolidului sunt îndepărtați în oarecare măsură prin hemodializă, însă concentrațiile plasmatice ale acestor metaboliți după ședința de dializă rămân considerabil mai mari, comparativ cu cele observate la pacienții cu funcție renală normală sau cu insuficiență renală ușoară până la moderată.

Prin urmare, linezolidul trebuie administrat cu deosebită prudență la pacienții cu insuficiență renală severă care efectuează ședințe de dializă și numai dacă se consideră că beneficiul preconizat depășește riscul teoretic.

Până în prezent nu există date provenite din experiența de administrare a linezolidului la pacienți care efectuează ședințe de dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) sau care utilizează alte tratamente pentru insuficiență renală (altele decât hemodializa).

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, datele clinice sunt limitate și se recomandă ca la acești pacienți linezolidul să fie administrat numai dacă se consideră că beneficiul preconizat depășește riscul teoretic (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Mod de administrare

Doza de linezolid recomandată se administrează intravenos de două ori pe zi.

Calea de administrare: Administrare intravenoasă.

Soluția perfuzabilă trebuie administrată în decurs de 30 până la 120 minute.

Inhibitori de monoaminooxidază Linezolidul este un inhibitor reversibil, neselectiv al monoaminooxidazei (IMAO). Există date foarte limitate din studiile de interacțiune medicamentoasă și de siguranță a administrării de linezolid la pacienții care utilizează medicații concomitente care i-ar putea expune la risc prin inhibarea MAO. Prin urmare, linezolidul nu este recomandat pentru utilizare în aceste circumstanței, decât dacă sunt posibile supravegherea atentă și monitorizarea pacienţilor (vezi pct. 4.3 și 4.4). Interacțiuni potențiale care determină creșteri ale tensiunii arteriale La voluntari sănătoși normotensivi, linezolidul a intensificat creșterile tensiunii arteriale induse de utilizarea de pseudoefedrină și clorhidrat de fenilpropanolamină. Administrarea concomitentă a linezolidului cu pseudoefedrină sau fenilpropanolamină a determinat creșteri medii ale tensiunii arteriale sistolice de ordinul a 30-40 mmHg, comparativ cu creșterile de 11-15 mmHg înregistrate după administrarea linezolidului în monoterapie, cu creșterile de 14-18 mmHg înregistrate după administrarea de pseudoefedrină sau fenilpropanolamină în monoterapie și cu creșterile de 8-11 mmHg înregistrate după administrarea de placebo. Nu s-au efectuat studii similare la subiecți hipertensivi. Atunci când se administrează concomitent cu linezolidul, se recomandă o creștere treptată și atentă a dozelor medicamentelor cu acțiune vasopresoare, inclusiv medicamente dopaminergice, în vederea obținerii răspunsului dorit. Interacțiuni serotoninergice potențiale Posibila interacțiune medicamentoasă cu dextrometorfan a fost studiată la voluntari sănătoși. Subiecților li s- a administrat dextrometorfan (două doze de 20 mg, la interval de 4 ore) cu sau fără linezolid. Nu s-au observat semne de sindrom serotoninergic (confuzie, delir, agitație, tremor, eritem, diaforeză și hiperpirexie) la subiecții sănătoși cărora li s-au administrat concomitent linezolid și dextrometorfan. Experiența de după punerea pe piață: s-a raportat cazul unui pacient la care au apărut semne asemănătoare sindromului serotoninergic în timpul tratamentului concomitent cu linezolid și dextrometorfan, care s-au remis odată cu întreruperea tratamentului cu ambele medicamente. În timpul utilizării clinice concomitente a linezolidului cu medicamente serotoninergice, inclusiv antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioide, s-au raportat cazuri de sindrom serotoninergic. Prin urmare, deși administrarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3), este importantă abordarea terapeutică a pacienţilor la care este esențial tratamentul concomitent cu linezolid și medicamente serotoninergice, prezentată la pct. 4.4. Utilizarea cu alimente bogate în tiramină La subiecții cărora li s-au administrat concomitent linezolid și tiramină în doză mai mică de 100 mg nu s-a observat un răspuns presor semnificativ. Aceasta sugerează că este suficient să se evite ingerarea unor cantități excesive de alimente și băuturi cu conținut ridicat de tiramină (de exemplu brânză maturată, extracte din drojdie, băuturi alcoolice nedistilate și produse fermentate din soia, cum este sosul de soia). Medicamente metabolizate de citocromul P450 Linezolidul nu este metabolizat în mod detectabil de sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP) și nu inhibă niciuna din izoformele CYP cu importanță clinică la om (1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4). În mod similar, linezolidul nu are acțiune inductorie asupra izoenzimelor citocromului P450 la șobolani. Prin urmare, nu se preconizează interacțiuni medicamentoase mediate prin intermediul CYP450 în cazul utilizării de linezolid. Rifampicină Efectul rifampicinei asupra farmacocineticii linezolidului a fost studiat la șaisprezece voluntari adulți sănătoși de sex masculin cărora li s-a administrat linezolid 600 mg, de două ori pe zi, timp de 2,5 zile, cu și fără administrare concomitentă de rifampicină în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 8 zile. Rifampicina a scăzut valorile Cmax și ASC ale linezolidului cu o medie de 21% [IÎ 90%, 15, 27] și, respectiv, o medie de 32% [IÎ 90%, 27, 37]. Mecanismul acestei interacțiuni și semnificația sa clinică nu sunt cunoscute. Warfarină Adăugarea warfarinei la tratamentul cu linezolid, la starea de echilibru, a determinat o scădere cu 10% a valorii maxime medii a INR la administrarea concomitentă și de 5% a ASC a INR. Datele obținute de la pacienții la care s-a administrat concomitent warfarină și linezolid nu sunt suficiente pentru a putea evalua semnificația clinică a acestor constatări, dacă aceasta există.

Sarcina Datele privind utilizarea de linezolid la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Există un risc potențial pentru om. Linezolidul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar, adică doar dacă potențialele beneficii depășesc riscul teoretic. Alăptarea Datele obținute din studiile efectuate la animale sugerează că linezolidul și metaboliții săi pot trece în laptele matern și, în consecință, alăptarea trebuie întreruptă înainte de tratament și pe întreaga durată a acestuia. Fertilitatea În studiile la animale, linezolidul a cauzat o reducere a fertilității (vezi pct. 5.3).