RCP · LEVOSIMENDAN KALCEKS 2,5 mg/ml
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): LEVOSIMENDAN KALCEKS 2,5 mg/ml
- Cod ATC: C01CX08
- Forma farmaceutică: concentrat pentru soluție perfuzabilă
- Concentrație: 2,5mg/ml
- Deținătorul autorizației: AKCIJU SABIEDRIBA KALCEKS - LETONIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Levosimendan Kalceks se utilizează numai în spital. Tratamentul trebuie administrat într-o secţie de terapie intensivă, în care sunt disponibile facilităţi adecvate de monitorizare şi personal cu experienţă în utilizarea medicamentelor inotrope.
Doze
Doza şi durata tratamentului trebuie individualizate în funcţie de starea clinică a pacientului şi de răspunsul terapeutic.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de încărcare de levosimendan 6-12 μg /kg, administrată în 10 minute, urmată de o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de levosimendan 0,1 μg /kg şi minut (vezi pct. 5.1). La pacienţii tratați concomitent cu vasodilatatoare administrate intravenos sau cu medicamente inotrope sau cu ambele la începutul perfuziei, este recomandată doza mai mică de încărcare de 6 μg/kg. O doză de încărcare mai mare va produce un răspuns hemodinamic mai puternic, dar poate fi asociată cu o creştere temporară a incidenţei reacţiilor adverse.
Răspunsul pacientului trebuie evaluat în cursul administrării dozei de încărcare sau în decurs de 30 până la 60 minute de ajustare a dozei și după cum este indicat din punct de vedere clinic. Dacă se consideră că răspunsul este excesiv (hipotensiune arterială, tahicardie), viteza de perfuzare poate fi scăzută la 0,05 μg/kg şi minut sau perfuzia poate fi întreruptă (vezi pct. 4.4). Dacă doza iniţială este tolerată şi este necesar un efect hemodinamic suplimentar viteza de perfuzare poate fi crescută la 0,2 μg/kg şi minut.
Durata recomandată a perfuziei la pacienţii cu acutizare severă a insuficienţei cardiace cronice este de 24 ore. Nu s-au observat semne de dezvoltare a toleranţei sau fenomene de rebound la întreruperea administrării perfuziei cu levosimendan. Efectele hemodinamice persistă timp de cel puţin 24 ore şi pot fi observate timp de până la 9 zile după întreruperea unei perfuzii cu durata de 24 ore (vezi pct. 4.4).
Experienţa privind administrarea repetată de levosimendan este limitată. Experienţa privind administrarea concomitentă a medicamentelor vasodilatatoare, inclusiv medicamente inotrope (cu excepţia digoxinei) este limitată. În programul REVIVE, o doză de încărcare mai mică (6 μg levosimendan/kg) a fost administrată concomitent cu medicamente vasodilatatoare cunoscute (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.1).
Monitorizarea tratamentului
Conform practicilor terapeutice actuale, în timpul tratamentului trebuie monitorizate continuu ECG, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi diureza. După întreruperea administrării se recomandă monitorizarea acestor parametrii timp de cel puţin 3 zile sau până când pacientul este stabil din punct de vedere clinic (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, uşoare până la moderate, monitorizarea este recomandată timp de cel puţin 5 zile.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Insuficienţa renală
Levosimendan Kalceks trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Levosimendan Kalceks nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance–ul creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Levosimendan Kalceks trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, cu toate că nu este necesară ajustarea dozei la aceşti pacienţi. Levosimendan Kalceks nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Copii și adolescenți
Levosimendan Kalceks nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă.
Levosimendan Kalceks trebuie diluat înainte de administrare (vezi pct. 6.6).
Perfuzia este numai pentru uz intravenos și poate fi administrată pe cale periferică sau centrală.
Următorul tabel (Tabelul 1) prezintă viteze detaliate de perfuzare, atât pentru doza de încărcare, cât și pentru cea de întreținere în cazul administrării unei soluții perfuzabile Levosimendan Kalceks 0,05 mg/ml .
Tabelul 1 Viteze de perfuzare în cazul administrării unei soluții perfuzabile Levosimendan Kalceks 0,05 mg/ml
| Greutatea pacientului (kg) | Doza de încărcare este administrată sub formă de perfuzie timp de 10 minute, cu viteza de perfuzare (ml/oră) de mai jos | Viteza de perfuzare continuă (ml/oră) | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Doza de încărcare 6 micrograme/ kg | Doza de încărcare 12 micrograme/ kg | 0,05 micrograme /kg/minut | 0,1 micrograme /kg/minut | 0,2 micrograme /kg/minut | |
| 40 | 29 | 58 | 2 | 5 | 10 |
| 50 | 36 | 72 | 3 | 6 | 12 |
| 60 | 43 | 86 | 4 | 7 | 14 |
| 70 | 50 | 101 | 4 | 8 | 17 |
| 80 | 58 | 115 | 5 | 10 | 19 |
| 90 | 65 | 130 | 5 | 11 | 22 |
| 100 | 72 | 144 | 6 | 12 | 24 |
| 110 | 79 | 158 | 7 | 13 | 26 |
| 120 | 86 | 173 | 7 | 14 | 29 |
Următorul tabel (Tabelul 2) prezintă viteze detaliate de perfuzare, atât pentru dozele de perfuzie de încărcare, cât și pentru cele de întreținere în cazul administrării unei soluțiii perfuzabile Levosimendan Kalceks 0,025 mg/ml.
Tabelul 2 Viteze de perfuzare în cazul administrării unei soluții perfuzabile Levosimendan Kalceks 0,025 mg/ml
| Greutatea pacientului (kg) | Doza de încărcare este administrată sub formă de perfuzie timp de 10 minute, cu viteza de perfuzare (ml/oră) mai jos | Viteza de perfuzare continuă (ml/oră) | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Doza de încărcare 6 micrograme/ kg | Doza de încărcare 12 micrograme/ kg | 0,05 micrograme/ kg/minut | 0,1 micrograme/ kg/minut | 0,2 micrograme/ kg/minut | |
| 40 | 58 | 115 | 5 | 10 | 19 |
| 50 | 72 | 144 | 6 | 12 | 24 |
| 60 | 86 | 173 | 7 | 14 | 29 |
| 70 | 101 | 202 | 8 | 17 | 34 |
| 80 | 115 | 230 | 10 | 19 | 38 |
| 90 | 130 | 259 | 11 | 22 | 43 |
| 100 | 144 | 288 | 12 | 24 | 48 |
| 110 | 158 | 317 | 13 | 26 | 53 |
| 120 | 173 | 346 | 14 | 29 | 58 |
Interacțiuni
Conform practicilor medicale actuale, levosimendan trebuie administrat cu precauţie atunci când se administrează concomitent cu medicamente vasoactive cu administrare intravenoasă, din cauza riscului potenţial crescut de apariţie a hipotensiunii (vezi pct. 4.4). La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de isosorbid mononitrat şi levosimendan a avut ca rezultat o potenţare semnificativă a răspunsului hipotensiv ortostatic. În cadrul unei analize populaţionale, nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice la pacienţii trataţi concomitent cu digoxină şi levosimendan. Levosimendan se poate administra concomitent la pacienţii trataţi cu blocante beta-adrenergice, fără pierderea eficacităţii. Levosimendan s-a dovedit a fi un inhibitor al CYP2C8 in vitro și, prin urmare, nu poate fi exclus faptul că levosimendan poate crește expunerea la medicamentele administrate concomitent care sunt metabolizate în principal de CYP2C8. Prin urmare, trebuie evitată, pe cât posibil, administrarea concomitentă de levosimendan cu substraturi sensibile ale CYP2C8, cum sunt loperamida, pioglitazona, repaglinida și enzalutamida.
Sarcină și alăptare
Sarcina Nu sunt disponibile date privind utilizarea levosimendanului la gravide. Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). De aceea, levosimendanul nu trebuie utilizat la femeile gravide, cu excepţia cazului în care beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Alăptarea Informațiile provenite din utilizarea după punerea pe piață la femeile care alăptează indică faptul că metaboliții activi ai levosimendanului OR-1896 și OR-1855 trec în laptele matern și au fost detectați în lapte cel puțin 14 zile după începerea administrarii levosimendanului prin perfuzie cu durata de 24 de ore. Femeile cărora le este administrat levosimendan nu trebuie să alăpteze, pentru a evita posibilele efecte cardiovasculare la sugar. Fertilitate Studiile efectuate la animale au arătat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).