RCP · LEVOMEPROMAZIN TERAPIA 25 mg

Dozarea variază în funcție de afecţiunea tratată şi de răspunsul individual al pacientului.

1. Stadiul terminal al unei afecţiuni

Levomepromazin Terapia 25mg poate fi un ȋnlocuitor pentru injecţie dacă terapia orală este mai convenabilă, doza fiind cuprinsă ȋntre 12,5 mg la 50 mg la fiecare 4 până la 8 ore.

Vârstnici

Nu există recomandări specifice de dozaj.

2. Afecțiuni psihice

Adulți

Pacienţi din ambulator: inițial doza totală zilnică orală nu trebuie să depășească 25 mg - 50 mg, de obicei împărțită în 3 doze; o parte mai mare a dozei poate fi luată înainte de culcare, pentru a minimiza sedarea diurnă. Doza este apoi crescută treptat până la cel mai eficient nivel compatibil cu sedarea și cu alte efecte secundare.

Pacienți imobilizaţi la pat: inițial doza totală orală zilnică poate fi 100 mg la 200 mg, de obicei împărțită în 3 doze şi crescută treptat până la 1 g pe zi, dacă este necesar. Când pacientul este stabil trebuie făcute încercări pentru a reduce doza la un nivel adecvat de întreținere.

Comprimatele de Levomepromazin Terapia 25 mg nu sunt adecvate pentru administrarea dozelor mai mici de 25 mg.

Vârstnici

Nu este recomandată administrarea în ambulatoriu de levomepromazină la persoanele vârstnice (>50 ani) numai după evaluarea riscului de hipotensiune.

Copii şi adolescenţi

Pentru copii se recomandă administrarea formelor farmaceutice şi concentraţiilor adecvate vârstei.

Mod de administrare

Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Levomepromazina şi metaboliţii săi non-hidroxilaţi sunt inhibitori puternici ai citocromului P450 2D6. Administrarea de levomepromazină concomitent cu medicamente metabolizate de acest sistem enzimatic poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente şi creşte riscul de prelungire a efectului terapeutic al acestora sau de apariţie a reacţiilor adverse ale acestor medicamente. Există un risc crescut de aritmii când neurolepticele sunt utilizate cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt anumite antiaritmice de clasă 1A și III (chinidină, disopiramidă, procainamidă, amiodaronă, sotalol şi dofetilid), anumite antimicrobiene (sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină i.v.), antidepresive triciclice (amitriptilină), antidepresive tetraciclice (maprotilină), alte neuroleptice (fenotiazine, pimozid, sertindol), antihistaminice (terfenadină), cisapridă, bretilium, antimalarice (chinină, meflochină). Efectul anticolinergic al neurolepticelor poate fi accentuat de medicamentele anticolinergice. Se recomandă evitarea administrării concomitente de neuroleptice și de orice alte medicamente care pot determina dezechilibru electrolitic. Diureticele, în special cele care cauzează hipopotasemie, trebuie evitate, dar, dacă este necesar, sunt de preferat diuretice care economisesc potasiu. Administrarea concomitentă de desferioxamină şi proclorperazină a fost asociată cu encefalopatia metabolică tranzitorie. Aceasta se caracterizează prin pierderea conştienţei pentru 48-72 de ore. Deoarece levomepromazina este structural asemănătoare proclorperazinei, există posibilitatea apariţiei acestei afecţiuni şi în cazul administrării levomepromazinei. Adrenalina nu trebuie administrată la pacienţii cu doze mari de neuroleptice. Consumul de alcool va fi evitat la pacienţii trataţi cu levomepromazină.

Sarcină Siguranţa administrării levomepromazinei la gravide nu a fost stabilită. Nou născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv levomepromazină, în cursul trimestrului 3 de sarcină, au risc crescut de reacţii adverse de tip extrapiramidal sau simptome de întrerupere, care pot varia ca intensitate şi durată după naştere. Au fost raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, deficit respirator sau tulburări de alimentaţie. În consecinţă nou născuţii trebuie să fie monitorizaţi atent. Studiile la animale sunt insuficiente cu privire la toxicitatea pentru reproducere. La om, riscul teratogen al levomepromazinei nu a fost evaluat. Diferite studii epidemiologice prospective efectuate cu alte fenotiazine au avut rezultate contradictorii în ceea ce privește riscul teratogen. Levomepromazin Terapia 25 mg nu este recomandat în timpul sarcinii și la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive. Alăptare Levomepromazina se excretă în laptele matern uman în cantități mici. Un risc pentru sugar nu poate fi exclus. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe/abține de la tratamentul cu Levomepromazin Terapia 25 mg luând în considerare beneficiul pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeia care alăptează. Fertilitatea Nu sunt disponibile date de fertilitate la animale. La om, din cauza interacțiunii cu receptorii dopaminei, levomepromazina poate provoca hiperprolactinemie, care poate fi asociată cu afectarea fertilității la femei. Unele date sugerează că tratamentul cu levomepromazină este asociat cu afectarea fertilității la bărbați.