RCP · LEPONEX 100 mg

Doze

Doza trebuie ajustată individual. La fiecare pacient trebuie folosită doza minimă eficace. Sunt necesare creşterea cu precauţie a dozei şi utilizarea unei scheme divizate de dozare pentru a reduce la minimum riscurile de apariţie a hipotensiunii, convulsiilor şi sedării.

Pentru doze care nu sunt adecvate pentru această concentraţie, sunt disponibile alte concentraţii ale acestui medicament.

Iniţierea tratamentului cu Leponex trebuie rezervată pacienţilor cu numărul de leucocite (WBC) 9/L) 9/L),≥3500/mm³ (3,5x10 şi numărul absolut de neutrofile ≥2000/mm³ (2,0x10 în limitele normale standard.

Ajustarea dozei este indicată la pacienţii cărora li se administrează şi medicamente care au interacţiuni farmacocinetice şi farmacodinamice cu Leponex cum sunt: benzodiazepine sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Leponex se administrează oral.

Trecerea de la un tratament anterior antipsihotic la Leponex

În general, se recomandă ca Leponex să nu fie administrat în asociere cu alte antipsihotice. Dacă tratamentul cu Leponex trebuie iniţiat la pacienţii cărora li se administrează tratament antipsihotic oral, se recomandă mai întâi întreruperea celuilalt antipsihotic, prin scăderea treptată a dozei.

Sunt recomandate următoarele doze:

Pacienţii cu schizofrenie rezistentă la tratament

Iniţierea tratamentului 12,5 mg administrate o dată sau de două ori în prima zi, apoi 25 mg administrate o dată sau de două ori în a doua zi. Dacă este bine tolerată, doza zilnică poate fi crescută lent, cu câte 25 mg până la 50 mg pentru a ajunge la 300 mg pe zi în 2-3 săptămâni. Ulterior, dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută, cu câte 50 până la 100 mg la jumătatea săptămânii sau de preferat, la intervale săptămânale.

Intervalul terapeutic

La majoritatea pacienţilor este de aşteptat ca eficacitatea antipsihotică să apară la 200 până la 450 mg pe zi, administrate în doze divizate. Doza zilnica totală poate fi divizată în mod inegal, cu administrarea dozei mai mari seara, la culcare. Pentru doza de întreţinere, vezi mai jos.

Doza maximă

Pentru a obţine beneficiu terapeutic maxim, unii pacienţi pot necesita doze mai mari; în aceste cazuri este permisă creşterea cu prudenţă a dozei (fără a depăşi 100 mg) până la 900 mg pe zi. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare posibilitatea creşterii riscului de apariţie a reacţiilor adverse (în special convulsii) la doze mai mari de 450 mg pe zi.

Doza de întreţinere

După obţinerea unui beneficiu terapeutic maxim, mulţi pacienţi pot fi menţinuţi cu doze mai scăzute în condiţii de eficienţă terapeutică. Astfel, se recomandă o reducere foarte atentă a dozei. Tratamentul trebuie menţinut pe o perioadă minimă de 6 luni. Dacă doza zilnică nu depăşeşte 200 mg, este potrivită o singură administrare, seara.

Încheierea tratamentului

În cazul în care se intenţionează încheierea tratamentului cu Leponex, se recomandă o scădere treptată a dozei în decurs de 1-2 săptămâni. Dacă este necesară întreruperea bruscă, pacientul trebuie supravegheat atent privitor la apariţia simptomelor de sevraj (vezi pct. 4.4).

Reînceperea tratamentului

La pacienţii la care au trecut mai mult de 2 zile de la administrarea ultimei doze de Leponex, tratamentul trebuie reînceput cu 12,5 mg administrate o dată sau de două ori în prima zi. Dacă această doză este bine tolerată, este posibilă creşterea treptată a dozei până la valoarea eficace mai rapid decât se recomandă pentru tratamentul iniţial. Cu toate acestea, în cazul oricărui pacient care anterior, la administrarea dozei iniţiale a prezentat stop respirator sau cardiac (vezi pct. 4.4.), dar, ulterior, a fost posibilă creşterea treptată a dozei până la valoarea dozei eficace, reluarea creşterii treptate trebuie efectuată cu extremă prudenţă.

Tulburări psihice apărute în timpul bolii Parkinson, în cazul în care tratamentul standard a fost ineficace

Iniţierea tratamentului

Doza iniţială nu trebuie să depăşească 12,5 mg pe zi, administrată seara. Creşterile ulterioare ale dozei trebuie să fie cu câte 12,5 mg, cu un maximum de două creşteri pe săptămână, până la un maximum de 50 mg, doză care nu poate fi atinsă până la sfârşitul celei de-a doua săptămâni. Cantitatea totală zilnică trebuie să fie administrată, de preferat, ca doză unică, seara.

Intervalul terapeutic

Doza medie eficace este de obicei cuprinsă între 25 şi 37,5 mg pe zi. În eventualitatea în care tratamentul administrat pentru cel puţin o săptămână, cu o doză de 50 mg eşuează să asigure un răspuns terapeutic satisfăcător, doza poate fi crescută cu prudenţă, cu 12,5 mg pe săptămână.

Doza maximă

Doza de 50 mg pe zi poate fi depășită numai în cazuri excepţionale, iar doza maximă de 100 mg pe zi nu trebuie depăşită niciodată.

Creşterile dozei trebuie limitate sau amânate dacă apar: hipotensiune ortostatică, sedare excesivă sau confuzie. Tensiunea arterială trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament.

Doza de întreţinere

Când s-a obţinut remisia completă a simptomelor psihotice pentru cel puţin 2 săptămâni, este posibilă o creştere a dozei de medicamente antiparkinsoniene, dacă este indicată, având la bază statusul motor. Dacă prin această abordare, rezultă recurenţa simptomelor psihotice, doza de Leponex poate fi crescută cu câte 12,5 mg pe săptămână până la un maxim de 100 mg pe zi, administrate în una sau două doze divizate (vezi mai sus).

Încheierea tratamentului

Se recomandă o reducere gradată a dozei, cu câte 12,5 mg, de-a lungul unei perioade de cel puţin o săptămână (de preferat două săptămâni).

Tratamentul trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei neutropeniei sau agranulocitozei (vezi pct. 4.4). În această situaţie este esenţială monitorizarea psihiatrică atentă a pacientului, deoarece simptomele pot să reapară rapid.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă hepatică

Pacienţilor cu insuficienţă hepatică trebuie să li se administreze Leponex cu precauţie, şi să li se monitorizeze regulat rezultatele analizelor testelor hepatice (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi

Leponex nu se recomandă pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Nu trebuie administrat la acest grup de vârstă până când nu sunt disponibile noi date.

Pacienţi cu vârsta de 60 ani şi peste

Se recomandă ca tratamentul la pacienţii cu vârsta de 60 de ani şi peste această vârstă să fie iniţiat la o doză extrem de redusă (12,5 mg administrate o dată, în prima zi) cu creşteri ulterioare ale dozei limitate la 25 mg pe zi.

Contraindicaţie la administrarea concomitentă Medicamentele cunoscute ca având un potenţial substanţial de deprimare a funcţiei măduvei osoase nu trebuie administrate concomitent cu Leponex (vezi pct. 4.3). Antipsihoticele retard (care au un potenţial de mielosupresie), nu trebuie administrate concomitent cu Leponex pentru că acestea nu pot fi eliminate rapid din organism, în situaţiile în care acest lucru este necesar, de exemplu neutropenia (vezi pct. 4.3.). Alcoolul etilic nu trebuie administrat concomitent cu Leponex datorită posibilei potenţări a efectului sedativ. Precauţii la administrare, incluzând ajustarea dozei Leponex poate creşte efectele centrale ale deprimantelor sistemului nervos central, cum sunt narcoticele, antihistaminicele şi benzodiazepinele. O atenţie deosebită se recomandă atunci când se începe tratamentul cu Leponex, la pacienţii cărora li se administrează benzodiazepine sau orice alt medicament psihotrop. Aceşti pacienţi pot prezenta un risc crescut de colaps circulator, care, în situaţii rare, poate fi profund şi poate determina stop cardiac şi/sau respirator. Nu este clar dacă se poate preveni colapsul cardiac sau respirator prin ajustarea dozei. Datorită posibilelor efecte aditive, prudenţa este esenţială în cazul administrării concomitente de medicamente cu efect anticolinergic, hipotensiv sau deprimant respirator. Datorită proprietăţilor anti-alfa-adrenergice, Leponex poate reduce efectul hipertensiv al noradrenalinei sau a altor medicamente cu efect predominant alfa-adrenergic şi să inverseze efectul presor al adrenalinei. Administrarea concomitentă de medicamente care inhibă activitatea unor izoenzime ale citocromului P450, poate creşte concentraţia plasmatică a clozapinei şi poate fi necesară reducerea dozei de clozapină, pentru a preveni reacţiile adverse. Acest lucru este mai important pentru inhibitorii CYP 1A2 cum este cafeina (vezi mai jos), inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, fluvoxamina, perazina sau contraceptivele orale (CYP1A2, CYP3A4, CYP2C19). O parte din ceilalţi inhibitori ai recaptării serotoninei, cum sunt fluoxetina, paroxetina şi într-o măsură mai mică şi sertralina sunt inhibitori ai CYP 2D6 şi, în consecinţă, interacţiunile farmacocinetice majore cu clozapina sunt mai puţin probabile. În mod similar, interacţiunile farmacocinetice cu inhibitorii CYP 3A4 cum sunt antimicoticele cu nucleu azol, cimetidina, eritromicina şi inhibitorii de protează sunt puţin probabile, deşi au fost raportate câteva. Deoarece concentraţia plasmatică a clozapinei este crescută de consumul de cafeină şi scăzută cu aproape 50% ulterior, în a 5-a zi a perioadei fără cafeină, pot fi necesare modificări ale dozei de clozapină atunci când apare o modificare în obiceiul privind consumul de cafeină. În cazurile de întrerupere bruscă a fumatului, concentraţiile plasmatice de clozapină pot creşte, aceasta ducând la o creştere a reacţiilor adverse. Au fost raportate cazuri de interacţiune între citalopram şi clozapină, interacţiune care poate să crească riscul apariţiei evenimentelor adverse asociate cu clozapina. Nu a fost pe deplin studiată natura acestei interacţiuni. Administrarea concomitentă de medicamente inductoare ale enzimelor citocromului P450, poate să scadă concentraţiile plasmatice ale clozapinei, determinând o scădere a eficacităţii. Medicamentele inductoare ale enzimelor citocromului P450 şi la care s-au raportat interacţiuni cu clozapina includ, de exemplu carbamazepina (nu trebuie administrată concomitent cu clozapina datorită potenţialului său mielosupresiv), fenitoina şi rifampicina. Medicamentele inductoare ale CYP1A2, cum este omeprazolul, pot să determine scăderea concentraţiei plasmatice a clozapinei. Trebuie avută în vedere reducerea potenţială a eficacităţii clozapinei dacă este administrată în asociere cu aceste medicamente. Alte interacţiuni Administrarea concomitentă de litiu sau alte substanţe active pe sistemul nervos central poate creşte riscul dezvoltării sindromului neuroleptic malign (SNM). Au fost raportate rar crize epileptice severe, incluzând declanşarea crizelor la pacienţii non-epileptici şi cazuri izolate de delir atunci când Leponex a fost administrat concomitent cu acidul valproic. Aceste efecte sunt posibile datorită interacţiunii farmacodinamice al cărei mecanism nu a fost determinat. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente care sunt fie inhibitori, fie inductori ai izoenzimelor citocromului P450. Până în prezent nu au fost observate interacţiuni relevante clinic cu antidepresivele triciclice, fenotiazine şi antiaritmice din clasa IC, care sunt cunoscute a se lega de citocromul P450 2D6. Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie dacă Leponex este prescris cu medicamente care prelungesc intervalul QTc sau determină dezechilibru electrolitic. O listă a interacţiunilor medicamentoase considerate a fi cele mai importante cu Leponex este prezentată mai jos, în tabelul 2. Aceasta nu este o listă completă. Tabelul 2: Referinţă la cele mai frecvente interacţiuni medicamentoase cu clozapină. Medicament Interacţiuni Comentarii Deprimante ale măduvei osoase (de exemplu, carbamazepina, cloramfenicol), sulfonamide (de exemplu, co-trimoxazol), analgezice pirazolone (de exemplu, fenilbutazona), penicilamine, agenţi citotoxici şi antipsiohotice retard injectabile. Interacţiunea creşte riscul şi/sau severitatea supresiei măduvei osoase. Leponex nu trebuie utilizat concomitent cu alte medicamente care au potenţial cunoscut de supresie a funcţiei măduvei osoase (vezi pct. 4.3). Benzodiazepine Utilizarea concomitentă poate creşte riscul de colaps circulator, care poate duce la stop cardiac şi/sau respirator. Deşi apariţia este rară, se recomandă precauţie când se administrează aceste medicamente împreună. Rapoartele sugerează că deprimarea şi colapsul respirator sunt mai probabil să apară la începutul acestei asocieri, sau atunci când Leponex este adăugat unui tratament stabilit al benzodiazepinei. Anticolinergice Leponex potenţează acţiunea acestor medicamente prin acţiune anticolinergică aditivă. Observarea pacienţilor pentru reacţii adverse anticolinergice cum sunt constipaţia, mai ales atunci când sunt utilizate pentru a ajuta în controlul hipersalivaţiei. Antihipertensive Leponex poate potenţa efectele hipotensive ale acestor medicamente datorită efectelor sale antagoniste simpatomimetice. Se recomandă precauţie dacă Leponex este utilizat concomitent cu medicamente antihipertensive. Pacienţii trebuie avertizaţi de riscul apariţiei hipotensiunii arteriale, în special în perioada iniţială de ajustare a dozei. Alcool, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), deprimante ale SNC, incluzând narcotice şi benzodiazepine. Cresc efectele centrale. Efecte adiţionale de deprimare a SNC şi interferenţa cu performanţele cognitive şi motorii atunci când se foloseşte în asociere cu aceste medicamente. Se recomandă precauţie dacă se utilizează Leponex concomitent cu alte medicamente active asupra SNC. Pacienţii trebuie avertizaţi de posibilele efecte sedative aditive şi atenţionaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje. Medicamente care se leagă în proporţie mare de proteine (de exemplu, warfarina şi digoxina) Leponex poate determina o creştere a concentraţiei plasmatice a acestor medicamente datorită dislocării de pe proteinele plasmatice. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia reacţiilor adverse asociate acestor medicamente, şi dacă este necesar, se vor ajusta dozele medicamentului care se leagă de proteine. Fenitoina Adăugarea fenitoinei tratamentului cu Leponex, poate determina o scădere a Dacă trebuie utilizată fenitoina, pacientul trebuie monitorizat atent privind concentraţiilor plasmatice ale clozapinei. agravarea sau recurenţa simptomelor psihotice. Litiu Utilizarea concomitentă poate creşte riscul dezvoltării sindromului neuroleptic malign (SNM). Observare pentru semne şi simptome ale SNM. Medicamente inductoare CYP1A2 (de exemplu, omeprazol) Utilizarea concomitentă poate să scadă concentraţiile plasmatice ale clozapinei. Trebuie avut în vedere posibilitatea scăderii eficacităţii clozapinei. Medicamente inhibitoare CYP1A2 (de exemplu, fluvoxamină, cafeină, ciprofloxacin), piperazină sau contraceptive orale (CYP1A2, CYP3A4, CYP2C19) Utilizarea concomitentă poate să crească concentraţiile plasmatice ale clozapinei. Potenţial de intensificare a reacţiilor adverse. Se recomandă prudenţă, de asemenea, la întreruperea administrării concomitente cu inhibitori ai CYP1A2, deoarece determină scăderea concentraţiilor plasmatice ale clozapinei.

Sarcina Pentru clozapină, există date clinice limitate referitoare la tratamentul cu Leponex la gravide. Studiile efectuate la animale nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Se recomandă precauţie în cazul administrării la gravide. Efecte non-teratogene Nou-născuţii expuşi la medicamente antipsihotice în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină sunt expuși la riscul apariției după naştere a unor simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj. La aceşti nou- născuţi au fost raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, afectare respiratorie şi tulburări de nutriţie. Aceste complicaţii au variat ca severitate; în timp ce în unele cazuri simptomele s-au atenuat singure, în alte cazuri, nou-născuţii au necesitat terapie intensivă sau spitalizare prelungită. Leponex trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potențial la făt. Alăptarea Studiile efectuate la animale sugerează că, clozapina, se excretă în lapte şi are efect asupra sugarului; prin urmare, mamele tratate cu Leponex nu trebuie să alăpteze. Femeile aflate la vârsta fertilă Trecerea de la alte antipsihotice la Leponex poate determina revenirea la cicluri menstruale normale. Prin urmare, în cazul femeilor aflate la vârsta fertilă trebuie luate măsuri contraceptive adecvate.