RCP · LEFISYO 5 mg/ml

Tratamentul de substituție cu levometadonă trebuie administrat de către un medic cu experiență în tratamentul dependenței de opiacee/opioide, de preferință în centre specializate în tratamentul acestei forme de dependență.

Levometadona este de aproximativ două ori mai eficace comparativ cu metadona racemat. Există evidențe cu privire la faptul că metabolizarea levometadonei este crescută atunci când se administrează metadonă racemat, prin urmare acest raport se poate modifica. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se stabilește doza.

Doza este bazată pe apariția simptomelor de sevraj și trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcție de situația individuală și de senzațiile subiective. În general, după stabilirea dozei, obiectivul constă în identificarea unei doze de întreținere minime posibile.

Pentru evitarea supradozajului, se administrează clorhidrat de levometadonă 15 - 20 mg (echivalent cu 3 - 4 ml soluție) din doza inițială, în dimineața primei zile. În funcție de efectul subiectiv și obiectiv, se administrează cantitatea de clorhidrat de levometadonă suplimentară necesară de 10 - 25 mg (2 - 5 ml soluție) în seara primei zile. La pacienții cu niveluri prag de toleranță scăzute sau nesigure (de exemplu, după eliberarea din închisoare), doza inițială de clorhidrat de levometadonă nu trebuie să depășească 15 mg (3 ml soluție).

După un interval cuprins între 1 și 6 zile, doza zilnică se administrează dimineața, în priză unică. Trecerea la administrarea unei doze unice dimineața se efectuează de obicei în trepte a câte 5 mg de clorhidrat de levometadonă (1 ml soluție).

În cazul în care eficacitatea este insuficientă (apariția simptomelor de sevraj), medicul poate crește doza zilnică de clorhidrat de levometadonă cu 5 până la 10 mg (1 până la 2 ml soluție).

Doza de întreținere este atinsă, în mod normal, după 1 - 6 zile. Doza de clorhidrat de levometadonă poate fi de cel mult 60 mg, dar poate fi chiar considerabil mai mare în cazuri individuale. Dozele de clorhidrat de levometadonă care depășesc 50 - 60 mg trebuie utilizate numai în cazuri individuale justificate și numai dacă se poate exclude consumul concomitent.

Notă

Interacțiunile și/sau inducția enzimatică determinate de alte medicamente (vezi pct. 4.5) pot determina creșterea cantității zilnice necesare de levometadonă. Prin urmare, chiar și la pacienții cu doză stabilă, trebuie avute în vedere simptomele de sevraj posibile, iar doza trebuie ajustată, dacă este necesar.

Durata utilizării

În cadrul conceptului general terapeutic, durata tratamentului este conformă progresului terapiei de substituție, scopului terapeutic concordat și necesităților individuale ale pacienților.

Durata tratamentului poate fi variabilă, de la tratament de scurtă durată (de exemplu tratament de substituție la pacienții cu dependență de droguri în timpul terapiei în condiții de spitalizare) la tratament de lungă durată.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți vârstnici

Se recomandă reducerea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență renală și/sau hepatică

Se recomandă reducerea dozei la pacienții cu boală renală sau hepatopatie cronică severă (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Nu sunt disponibile date privind tratamentul la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare nu se recomandă Lefisyo la copii și adolescenți (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Lefisyo se administrează pe cale orală.

În general se administrează cu apă potabilă sau suc de fructe (de exemplu, suc de portocale sau sirop de zmeură).

Doza poate fi dată pacientului pentru administrare imediată sau ca medicament de administrat la domiciliu și trebuie luată în conformitate cu instrucțiunile medicului.

Pacientul primește doza necesară pentru administrare imediată de la propriul medic sau de la persoana autorizată de medic. Cantitatea necesară este măsurată exclusiv de către medic sau de către persoana autorizată de medic și niciodată de către pacient.

Medicul trebuie să informeze pacientul cu privire la faptul că singura cale de administrare autorizată și sigură pentru acest medicament este administrarea orală. În plus, medicul trebuie să sublinieze consecințele potențiale ale utilizării greșite a medicamentului.

Administrarea la domiciliu trebuie prescrisă de către medic.

Prescripția la domiciliu nu trebuie efectuată dacă examinările și chestionarele efectuate de către medic au evidențiat faptul că pacientul:

– consumă substanțe care, dacă sunt utilizate concomitent cu substanța de substituție, sunt periculoase pentru pacient.

– nu a ajuns încă la o doză stabilă, având în vedere dezvoltarea toleranței.

– folosește substanțe de abuz.

Eliberarea medicamentului trebuie să aibă loc la o farmacie. Atunci când consideră necesar, medicul prescriptor poate să prescrie medicamentul cu o vâscozitate crescută, caz în care acesta trebuie preparat de către farmacie.

Efectele levometadonei pot fi influențate de interacțiunile farmacodinamice și farmacocinetice. În plus, în funcție de caracteristicile clinice, în cazul interacțiunilor descrise la paragraful următor, poate fi necesară ajustarea dozei de levometadonă și/sau a medicamentului administrat concomitent. Următoarele administrări concomitente sunt contraindicate (vezi pct. 4.3): – Au fost observate efecte cu risc vital (atât simptome deprimante cât și excitatorii) asupra sistemului nervos central, respirator și circulator în cazul în care IMAO au fost utilizați în interval de 14 zile înainte de începerea administrării opioidelor (de exemplu petidină). Nici în cazul levometadonei nu pot fi excluse astfel de reacții. – Pentazocina și buprenorfina pot provoca simptome de sevraj la pacienți cu dependență de heroină sau care urmează tratament de substituție cu metadonă. Buprenorfina poate fi utilizată, cel mai devreme, după 20 de ore de la întreruperea administrării Lefisyo. Dacă levometadona și alte medicamente sunt utilizate concomitent, trebuie avute în vedere următoarele interacțiuni: Amplificarea reciprocă a efectului deprimant asupra sistemului nervos central sau respirator poate apărea în cazul în care levometadona este utilizată concomitent cu substanțe cu efect deprimant asupra sistemului nervos central și respirator, de exemplu: – Analgezice puternice (inclusiv alte opiacee) – Alcool etilic (vezi pct. 4.4) – Derivate fenotiazinice – Barbiturice și alte somnifere sau narcotice – Antidepresive triciclice Medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau substanțele active corelate: Administrarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau substanțele active corelate mărește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces, ca urmare a efectului deprimant aditiv asupra SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4). Gabapentinoide:Utilizarea opioidelor concomitent cu gabapentinoide (gabapentină și pregabalină) crește riscul de supradozaj cu opioide, deprimare respiratorie și deces. Efectul levometadonei poate fi mărit de medicamentele antihipertensive, cum sunt: – Rezerpină – Clonidină – Urapidil – Prazosin Concentrațiile plasmatice ale levometadonei pot fi crescute iar durata de acțiune poate fi prelungită de medicamente și substanțe care inhibă metabolizarea enzimatică a levometadonei la nivel hepatic (sistemul citocromului P450), cum sunt: – Cimetidină – Antimicotice (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, voriconazol, fluconazol) – Antibiotice macrolide – Antiaritmice – Contraceptive – Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (IRSS), cum sunt sertralina, fluvoxamina, fluoxetina și paroxetina). – Ciprofloxacină. Canabidiol:Administrarea concomitentă de canabidiol poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de metadonă. Concentrațiile plasmatice ale levometadonei pot fi scăzute iar durata de acțiune poate fi redusă de medicamente și substanțe care stimulează metabolizarea enzimatică a levometadonei la nivel hepatic, cum sunt: – Carbamazepină – Fenobarbital – Fenitoină – Rifampicină – Hypericum perforatum (sunătoare) – Spironolactonă – Acid fusidic – Flunitrazepam – Efavirenz – Nevirapină – Nelfinavir – Ritonavir – Amprenavir Pot rezulta simptome de sevraj. Se recomandă, de asemenea, monitorizarea atentă a pacienților pentru simptome de supradozaj, subdozaj și sevraj și ajustarea corespunzătoare a dozei atunci când levometadona este utilizată concomitent cu alte medicamente sau substanțe care sunt metabolizate de enzimele hepatice sau care pot afecta legarea de proteine (levometadona este legată predominant de glicoproteina-alfa acidă și de albumină, vezi pct. 5.2) dar și după ce administrarea unor astfel de medicamente sau substanțe a fost întreruptă. De exemplu, în urma administrării concomitente cu medicamente antiretrovirale, s-a raportat atât scăderea (didanozină și stavudină) cât și creșterea (zidovudină) concentrației plasmatice a substanțelor active antiretrovirale, în timp ce concentrația plasmatică a levometadonei rămâne nemodificată. Este necesară monitorizarea strictă a acestor pacienți în vederea unui răspuns clinic adecvat sau a semnelor de toxicitate. Medicamente serotoninergice: Sindromul serotoninergic poate apărea în cazul administrării concomitente de metadonă (un amestec racemic de levometadonă și dextrometadonă) cu petidină, inhibitori de monoaminooxidază (MAO) și medicamente serotoninergice cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) și antidepresive triciclice (ADT). Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale, instabilitate a sistemului nervos vegetativ, tulburări neuromusculare și/sau simptome gastro-intestinale.

Sarcina Administrarea levometadonei în timpul sarcinii trebuie să fie strict indicată și asociată cu monitorizare strictă, de preferință într-un centru medical specializat. Administrarea cronică în timpul sarcinii poate duce la deprindere și dependență fetală precum și la simptome de sevraj, deprimare respiratorie și greutate corporală scăzută a nou-născutului. Nu există date provenind din studii prospective cu privire la administrarea levometadonei la femei gravide. Studiile la animale legate de utilizarea levometadonei au furnizat dovezi cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Trebuie asigurate substituția adecvată și prevenirea simptomelor de sevraj, pentru a reduce la minimum daunele asupra fătului. Reducerea dozei sau sevrajul în timpul sarcinii trebuie efectuate întotdeauna sub monitorizarea atentă a mamei și numai după evaluarea strictă a raportului risc/beneficiu. O creștere a dozei poate fi necesară pentru unele femei gravide, în cazul în care se observă simptome de sevraj din cauza inducției enzimatice posibile în timpul sarcinii, pe baza datelor clinice pentru farmacocinetica metadonei. Având în vedere starea de sănătate a fătului, poate fi recomandabilă divizarea dozei zilnice, pentru a preveni concentrațiile plasmatice maxime și pentru a compensa degradarea accelerată a levometadonei, pentru a preveni astfel simptomele de sevraj. Levometadona traversează bariera placentară și, în cazul în care este administrată înainte de sau în timpul nașterii, poate duce la deprimare respiratorie la nou-născut. Aproximativ 60-80% dintre nou- născuți necesită tratament în condiții de spitalizare ca urmare a sindromului de abstinență la nou- născut. Sevrajul nou-născutului la medicament trebuie abordat într-o unitate de terapie intensivă adecvată pentru copii, deoarece tratamentul cronic cu levometadonă poate duce la deprindere și dependență fetală, precum și la simptome de sevraj la nou-născut, care necesită tratament. Ajustarea dozei (în special reducerea dozei) poate fi necesară în decurs de 1-2 săptămâni după naștere. Copii ale căror mame au urmat tratament de substituție cu metadonă au greutăți la naștere și circumferințe craniene mai mici în comparație cu copiii care nu au fost expuși la medicament. În plus, o incidență crescută a otitei medii a fost observată la copiii cu expunere prenatală la metadonă, precum și aspecte neurologice asociate cu hipoacuzie, întârzieri în dezvoltarea mentală și motorie și malformații oculare. Este asumată existența unei asocieri cu o incidență crescută a sindromului morții subite la sugar (SMSS). Alăptarea Levometadona se elimină în laptele matern în concentrații scăzute. Pentru levometadonă, decizia de a recomanda alăptarea trebuie să aibă în vedere sfatul unui medic specialist și se va lua în considerare dacă femeia utilizează o doză de întreținere stabilă de levometadonă și orice continuare a utilizării substanțelor ilegale. Dacă se ia în considerare alăptarea, doza de levometadonă trebuie să fie cât mai scăzută posibil. Medicii prescriptori trebuie să recomande femeilor care alăptează să monitorizeze sugarii pentru sedare și dificultăți la respirație și să solicite imediat asistență medicală dacă apar aceste manifestări. Chiar dacă cantitatea de levometadonă excretată în laptele matern nu este suficientă pentru suprimarea completă a simptomelor de sevraj la sugarii alăptați la sân, aceasta poate atenua severitatea sindromului de abstinență la nou-născut. Dacă este necesară întreruperea alăptării, acest lucru trebuie efectuat gradual, deoarece înțărcarea bruscă poate accentua simptomele de sevraj la sugar. Fertilitatea La om, metadona nu pare să afecteze fertilitatea feminină. Studiile la bărbați cărora li s-a administrat tratament de întreținere cu metadonă au arătat că metadona reduce concentrațiile serice de testosteron și reduce în mod marcat volumul ejaculatului și motilitatea spermatozoizilor. La acest grup, numărul spermatozoizilor a fost de două ori mai mare comparativ cu grupul de control, din cauza reducerii cantității de lichid seminal per ejaculare la bărbații cărora li s-a administrat tratament cu metadonă.