RCP · LANVIS 40 mg

Doze

Doza exactă şi durata administrării vor depinde de tipul şi dozele celorlalte medicamente citotoxice utilizate administrate concomitent cu tioguanina.

După administrare orală, tioguanina este absorbită în proporţie variabilă, iar concentraţiile plasmatice ale medicamentului pot fi scăzute în urma vărsăturilor sau în cazul consumului concomitent de alimente.

Tioguanina poate fi utilizată în orice moment înainte de tratamentul de întreţinere pe termen scurt de exemplu inducţie, consolidare şi intensificarea remisiunii. Totuşi nu este indicată în tratamentul de întreţinere sau tratamente similare pe termen îndelungat datorită riscului crescut de toxicitate hepatică (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Adulţi tioguanină/m2La adulţi, dozele recomandate sunt de 60-200 mg şi zi.

Copii

La copii, dozele recomandate sunt similare celor administrate la adulţi corectate în funcţie de suprafaţa corporală.

Vârstnici

La vârstnici nu există recomandări speciale pentru dozare (vezi Insuficienţă renală şi Insuficienţă hepatică). La vârstnicii cu leucemie acută tioguanina a fost utilizată în diferite scheme de tratament chimioterapic în doze echivalente celor utilizate la pacienţii mai tineri.

Grupe speciale de populaţie

Insuficienţă renală

Trebuie avută în vedere reducerea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică

Trebuie avută în vedere reducerea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Pacienţi cu deficit TPMT (tiopurină S-metiltransferază)

Pacienţii cu deficit ereditar ale enzimei tiopurin metiltransferază (TPMT) au un risc crescut de toxicitate severă ca urmare a dozelor convenţionale de tioguanină şi din această cauză este necesară reducerea substanţială a dozei. Nu a fost stabilită o doză optimă de start pentru pacienţii cu deficit homozigot (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Cei mai mulţi pacienţi cu deficit ereditar ale enzimei tiopurin metiltransferază (TPMT) pot tolera dozele recomandate de tioguanină, dar câţiva pot avea nevoie de o reducere a dozei. Există teste genotipice şi fenotipice pentru determinarea deficitului TPMT (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Trebuie luată în considerare reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Pacienți cu variantă NUDT15

Pacienții cu genă NUDT15 mutantă înnăscută prezintă un risc crescut de toxicitate severă datorată tiopurinei, de exemplu leucopenie și alopecie, în urma dozelor convenționale ale tratamentului cu tiopurină și, în general, necesită o reducere substanțială a dozei. Pacienții de origine etnică asiatică prezintă un grad special de risc, din cauza frecvenței crescute cu care mutația apare la această populație. Nu a fost stabilită o doză inițială optimă pentru pacienții deficitari, heterozigoți sau homozigoți.

Trebuie luată în considerare genotiparea și fenotiparea pentru variantele de NUDT15 înainte de inițierea tratamentului cu tiopurină la toți pacienții (inclusiv copii și adolescenți) pentru a reduce riscul de leucocitopenie și alopecie severă, legate de tiopurinăîn special la populațiile asiatice (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Oral

Interacţiuni comune tuturor citotoxicelor Datorită creşterii riscului de apariţie a manifestărilor trombotice în cadrul afecţiunilor tumorale, utilizarea tratamentului anticoagulant este frecventă. Datorită variabilităţii intraindividuale a funcţiei de coagulare în cadrul acestor afecţiuni la care se adaugă posibilitatea producerii unei interacţiuni între anticoagulantele orale şi chimioterapicele anticanceroase, se impune, în cazul administrării concomitente a anticoagulantelor orale, determinarea mai frecventă a valorii INR (International Normalized Ratio). Asocieri nerecomandate: Vaccinuri Vaccinuri vii atenuate (cu excepţia celui contra febrei galbene): risc de boală vaccinală generalizată ce poate evolua cu deces. Nu este recomandată administrarea vaccinurilor ce conţin microorganisme vii la pacienţii imunocompromişi. Riscul este mai mare în cazul în care pacienţii sunt deja imunocompromişi de către boala subiacentă. În cazul în care este posibil, pot fi utilizate vaccinurile inactivate (poliomielită). Asocieri ce necesită măsuri de precauţie: Fenitoină (în cazul administrării anterioare chimioterapiei): interacţiune descrisă pentru doxorubicină, danorubicină, carboplatină, cisplatină, carmustină, vincristină, vinblastină, bleomicină, metotrexat. Risc de apariţie a convulsiilor ca urmare a scăderii absorbţiei digestive a fenitoinei de către citostatic. Se recomandă asocierea temporară a unei benzodiazepine anticonvulsivante. Alte substanțe mielotoxice sau radioterapie În timpul administrării concomitente a altor substanțe cu caracter mielotoxic sau radioterapeutic, riscul de mielosupresie este crescut. Asocieri ce trebuie avute în vedere: Ciclosporină (interacţiune descrisă pentru doxorubicină, etopozidă): imunodeprimare excesivă cu risc de limfoproliferare. Tacrolimus (prin extrapolare de la ciclosporină): imunodeprimare excesivă cu risc de limfoproliferare. Interacţiuni specifice tioguaninei Contraindicate: Busulfan: agravarea reacţiilor adverse pulmonare ale busulfanului şi toxicitate hepatică severă (hipertensiune portală, varice esofagiene). Asocieri ce necesită măsuri de precauţie: Derivați de aminosalicilat Deoarece a fost demonstrat in vitro că derivaţii de aminosalicilaţi (de exemplu: osalazina, mesalazina şi sulfasalazina) inhibă enzima TPMT, acestea trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează tioguanină (vezi pct. 4.4). Asocieri ce trebuie avute în vedere: Alopurinol Utilizarea concomitentă a alopurinolului pentru a inhiba formarea acidului uric nu necesită reducerea dozei de tioguanină, aşa cum este necesar în cazul utilizării mercaptopurinei şi azatioprinei.

Fertilitate Au existat cazuri izolate în care s-au născut copii cu anomalii congenitale în urma administrării la taţi a medicamentelor citotoxice, inclusiv tioguanină. Sarcină Ca orice alt citostatic, tioguanina are potenţial teratogen. Atunci când este posibil, trebuie evitată utilizarea tioguaninei în perioada de sarcină, mai ales în decursul primului trimestru. Trebuie evaluat în fiecare caz în parte raportul dintre beneficiul terapeutic matern şi riscul potenţial pentru făt. Ca în cazul tuturor celorlalte tratamente citotoxice, trebuie luate măsuri contraceptive adecvate în cazul în care unul dintre parteneri utilizează tioguanină. Alăptare Nu există date care să confirme existenţa tioguaninei sau a metaboliţilor săi în laptele matern. Totuşi, ca măsură de precauţie, alăptatul nu este recomandat.