RCP · LACOSAMIDA TEVA 100 mg

Doze

Lacosamida trebuie administrată de două ori pe zi (de obicei, o dată dimineața și o dată seara). Lacosamidă poate fi administrată cu sau fără alimente.

Dacă a uitat o doză, pacientul trebuie instruit să ia doza uitată imediat, și apoi să ia următoarea doză de lacosamid la ora obișnuită programată. Dacă pacientul observă doza uitată la 6 ore până la următoarea doză, acesta trebuie instruit să aștepte să ia următoarea doză de lacosamid la ora obișnuită programată. Pacienții nu trebuie să ia o doză dublă.

Adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau peste și adulți

În următorul tabel sunt prezentate pe scurt dozele recomandate pentru adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau peste și pentru adulți. Mai multe detalii sunt furnizate în tabelul de mai jos.

Monoterapie Terapie adjuvantă Doza pentru inițierea tratamentului 100 mg/zi sau 200 mg/zi 100 mg/zi

Doză unică de încărcare (dacă este cazul) 200 mg 200 mg

Titrare (trepte de creştere a dozei) 50 mg de două ori pe zi 50 mg de două ori pe zi (100 mg/zi) (100 mg/zi) la intervale la intervale săptămânale săptămânale Doza maximă recomandată până la 600 mg/zi până la 400 mg/zi

Monoterapie (în tratamentul crizelor parţiale) Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 50 mg de două ori pe zi, care trebuie crescută la o doză terapeutică inițială de 100 mg de două ori pe zi după o săptămână. Tratamentul cu lacosamid poate fi inițiat şi cu doza de 100 mg de două ori pe zi, în funcţie de evaluarea medicului privind necesitatea reducerii convulsiilor comparativ cu reacţiile adverse potenţiale. În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 50 mg de două ori pe zi la intervale de o săptămână (100 mg/zi), până la o doză zilnică maximă recomandată de 300 mg de două ori pe zi (600 mg/zi). La pacienții care au ajuns la o doză mai mare de 400 mg/zi și care au nevoie de un medicament antiepileptic suplimentar, trebuie respectate dozele recomandate mai jos pentru terapia adjuvantă.

Terapie adjuvantă (în tratamentul crizelor parţiale sau în tratamentul crizelor tonico-clonice generalizate primare) Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 50 mg de două ori pe zi, care trebuie crescută la o doză terapeutică iniţială de 100 mg de două ori pe zi după o săptămână. În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 50 mg de două ori pe zi la intervale de o săptămână (100 mg/zi), până la o doză zilnică maximă recomandată de 400 mg (200 mg de două ori pe zi).

Inițierea tratamentului cu lacosamid cu o doză de încărcare (monoterapie inițială sau conversia la monoterapie în tratamentul crizelor parţiale sau terapie adjuvantă în tratamentul crizelor parţiale sau terapie adjuvantă în tratamentul crizelor tonico-clonice generalizate primare) Tratamentul cu lacosamid poate fi inițiat și cu o singură doză de încărcare de 200 mg, urmată la aproximativ 12 ore de o doză de întreţinere de 100 mg de două ori pe zi (200 mg/zi). Ajustările ulterioare ale dozei trebuie efectuate în funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea individuale, astfel cum este menţionat

2 mai sus. O doză de încărcare poate fi utilizată inițial la pacienți în situațiile în care medicul consideră că este justificată atingerea rapidă a concentrației plasmatice la starea de echilibru și a efectului terapeutic. Doza de încărcare trebuie administrată sub supraveghere medicală, ținând cont de potenţialul crescut de apariţie a aritmiilor cardiace grave și a reacțiilor adverse la nivelul sistemului nervos central (vezi pct. 4.8). Administrarea unei doze de încărcare nu a fost studiată în afecţiunile acute, cum este status epilepticus.

Întreruperea tratamentului În concordanţă cu practicile clinice actuale, dacă trebuie întrerupt tratamentul cu lacosamid, se recomandă ca acesta să fie întrerupt gradat (de exemplu, se reduce doza zilnică cu câte 200 mg/săptămână). La pacienții la care apar aritmii cardiace grave, trebuie efectuată evaluarea beneficiului/riscului clinic și dacă este necesar, tratamentul cu lacosamid trebuie întrerupt.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) Nu este necesară reducerea dozelor în cazul pacienţilor vârstnici. La pacienţii vârstnici trebuie luat în considerare clearance-ul renal scăzut asociat cu creşterea valorilor ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în timp (ASC) (vezi următorul paragraf ‘Insuficienţă renală’ şi pct. 5.2). Există date clinice limitate privind utilizarea la pacienţii vârstnici cu epilepsie, în special la doze mai mari de 400 mg/zi (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la adulți, adolescenți și copii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (ClCR > 30 ml/min). La adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau peste și la pacienții adulți cu insuficiență renală ușoară sau moderată, poate fi luată în considerare o doză de încărcare de 200 mg, dar creşterea ulterioară a dozei (> 200 mg pe zi) trebuie efectuată cu precauție. La adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau peste sau la pacienți adulți cu insuficiență renală severă (CLCR ≤30 ml/min) sau la pacienții cu boală renală în stadiu terminal se recomandă o doză maximă de 250 mg/zi, iar creşterea dozei trebuie efectuată cu precauție. Dacă este recomandată o doză de încărcare, trebuie utilizată o doză inițială de 100 mg, urmată de o schemă de administrare cu 50 mg de două ori pe zi pentru prima săptămână. La copiii și adolescenţii cu greutatea mai mică de 50 kg, cu insuficiență renală severă (CLCR ≤30 ml/min) și la cei cu boală renală în stadiu terminal, se recomandă o reducere de 25% a dozei maxime recomandate. La toţi pacienţii care necesită hemodializă, se recomandă un supliment de până la 50% din doza zilnică divizată, imediat după încheierea şedinţei de hemodializă. Tratamentul pacienţilor cu boală renală în stadiu terminal trebuie efectuat cu precauţie din cauza experienţei clinice limitate şi a acumulării de metabolit (fără activitate farmacologică cunoscută).

Insuficienţă hepatică Se recomandă o doză maximă de 300 mg/zi la adolescenți și copiii cu greutatea de 50 kg sau peste și la pacienții adulți cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Creşterea dozelor la aceşti pacienţi trebuie efectuată cu precauţie, luând în considerare insuficienţa renală coexistentă. La adolescenții și adulții cu greutatea de 50 kg sau peste, poate fi avută în vedere doza de încărcare de 200 mg, dar creşterea ulterioară a dozei (> 200 mg pe zi) trebuie efectuată cu precauție. Pe baza datelor provenite de la adulți, în cazul copiilor și adolescenţilor cu o greutate mai mică de 50 kg cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, trebuie aplicată o reducere de 25 % din doza maximă. Farmacocinetica lacosamidului nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2). Lacosamid trebuie administrat la adolescenți și copii și la pacienți adulți cu insuficiență hepatică severă numai în cazul în care se anticipează că beneficiile terapeutice aşteptate vor depăşi riscurile posibile. Poate fi necesar să ajustaţi doza în timp ce monitorizaţi cu atenție activitatea bolii și potenţialele reacţii adverse ale pacientului.

Copii şi adolescenţi

Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă farmaceutică și concentrație în funcție de greutate și doză.

3 Adolescenți și copii cu greutatea de 50 kg sau peste Dozele la adolescenți și copiii cu greutatea de 50 kg sau peste sunt aceleaşi ca la adulţi (vezi mai sus).

Copiii (începând de la vârsta de 4 ani) și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg Doza este stabilită pe baza greutății corporale. Prin urmare, este recomandat să se inițieze tratamentul cu siropul și să se facă trecerea la comprimate, dacă se dorește.

Monoterapie (în tratamentul crizelor parţiale) Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 2 mg/kg/zi, care trebuie crescută la o doză terapeutică inițială de 4 mg/kg/zi după o săptămână. În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 2 mg/kg/zi la intervale de o săptămână. Doza trebuie crescută treptat până când se obține răspunsul optim. La copiii cu greutatea mai mică de 40 kg, se recomandă o doză maximă de 12 mg/kg/zi. La copiii cu greutatea cuprinsă între 40 kg și 50 kg, se recomandă o doză maximă de 10 mg/kg/zi.

În următorul tabel sunt prezentate pe scurt dozele recomandate în monoterapia la copiii și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg.

Doza pentru inițierea tratamentului 2 mg/kg/zi

Doză unică de încărcare Nerecomandată Titrare (trepte de creştere a dozei) 2 mg/kg/zi în fiecare săptămână Doza maximă recomandată la pacienții < 40 kg până la 12 mg/kg/zi Doza maximă recomandată la pacienții ≥ 40 kg până până la 10 mg/kg/zi la < 50 kg

Terapie adjuvantă (în tratamentul crizelor parţiale sau în tratamentul crizelor tonico-clonice generalizate primare) Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 2 mg/kg/zi, care trebuie crescută la o doză terapeutică iniţială de 4 mg/kg/zi după o săptămână. În funcţie de răspuns şi tolerabilitate, doza de întreţinere poate fi crescută în continuare cu câte 2 mg/kg/zi la intervale de o săptămână. Doza trebuie ajustată treptat până când se obține răspunsul optim. La copiii cu greutatea mai mică de 20 kg, din cauza unui clearance crescut comparativ cu adulții, se recomandă o doză maximă de 12 mg/kg/zi. La copiii cu greutatea cuprinsă între 20 kg și 30 kg, se recomandă o doză maximă de 10 mg/kg/zi, iar la copiii cu greutatea cuprinsă între 30 kg și 50 kg, se recomandă o doză maximă de 8 mg/kg/zi, deși în studiile deschise (vezi pct. 4.8 și 5.2) s-a utilizat o doză de până la 12 mg/kg/zi la un număr mic dintre aceşti copii.

În următorul tabel sunt prezentate pe scurt dozele recomandate în terapia adjuvantă la copiii și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg.

Doza pentru inițierea tratamentului 2 mg/kg/zi

Doză unică de încărcare Nerecomandată Titrare (trepte de creştere a dozei) 2 mg/kg/zi în fiecare săptămână Doza maximă recomandată la pacienții < 20 kg până la 12 mg/kg/zi Doza maximă recomandată la pacienții ≥ 20 kg până până la 10 mg/kg/zi la < 30 kg Doza maximă recomandată la pacienții ≥ 30 kg până până la 8 mg/kg/zi la < 50 kg

Doza de încărcare Administrarea unei doze de încărcare nu a fost studiată la copii. Utilizarea unei doze de încărcare nu este recomandată la adolescenții și copiii cu greutatea mai mică de 50 kg.

Copiii cu vârsta sub 4 ani

Siguranța și eficacitatea lacosamidului la copiii cu vârsta sub 4 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Comprimatele filmate de lacosamid se administrează pe cale orală.

Lacosamid trebuie administrat cu precauţie la pacienţii trataţi cu medicamente cunoscute a se asocia cu prelungirea intervalului PR (incluzând medicamente antiepileptice blocante ale canalelor de sodiu) şi la pacienţii trataţi cu antiaritmice. Cu toate acestea, analiza pe subgrupuri din studiile clinice nu a identificat o creştere semnificativă a prelungirii intervalului PR la pacienţii cărora li s-a administrat concomitent carbamazepină sau lamotrigină,. Datele in vitro În general, datele sugerează că lacosamid are un potenţial scăzut de interacţiune medicamentoasă. Studiile in vitro arată că enzimele CYP1A2, CYP2B6 şi CYP2C9 nu sunt induse şi CYP1A1, CYP1A2, CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 şi CYP2E1 nu sunt inhibate de către lacosamid la concentraţiile plasmatice observate în cadrul studiilor clinice. Un studiu in vitro a arătat că lacosamid nu este transportat de către glicoproteina-P de la nivel intestinal. Datele obţinute in vitro arată că CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4 pot cataliza formarea metabolitului O-desmetil. Datele in vivo Lacosamid nu inhibă şi nici nu induce CYP2C19 şi CYP3A4 într-o măsură relevantă clinic. Lacosamid nu a influenţat valoarea ASC a midazolamului (200 mg lacosamid, administrat de două ori pe zi, metabolizat de către CYP3A4), dar Cmax a midazolamului a fost uşor crescută (30%). Lacosamid nu a afectat farmacocinetica omeprazolului (300 mg lacosamid administrat de două ori pe zi, metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4). Omeprazolul (40 mg o dată pe zi), inhibitor al CYP2C19, nu a determinat o modificare semnificativă clinic a expunerii la lacosamid. Astfel, este puţin probabil ca inhibitorii moderaţi ai CYP2C19 să afecteze expunerea sistemică la lacosamid într-o măsură relevantă clinic. Se recomandă prudenţă în cazul tratamentului concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9 (de exemplu fluconazol) şi ai CYP3A4 (de exemplu itraconazol, ketoconazol, ritonavir, claritromicină), care poate determina o creştere a expunerii sistemice la lacosamid. Astfel de interacţiuni nu au fost stabilite in vivo, dar sunt posibile pe baza datelor obţinute in vitro. Inductorii enzimatici puternici cum sunt rifampicina sau sunătoarea (Hypericum perforatum) pot reduce moderat expunerea sistemică la lacosamid. Prin urmare, începerea sau terminarea tratamentului cu aceşti inductori enzimatici trebuie realizată cu prudenţă. Medicamente antiepileptice În studiile privind interacţiunile, lacosamid nu a afectat semnificativ concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei şi acidului valproic. Concentraţiile plasmatice ale lacosamidului nu au fost afectate de către carbamazepină şi acidul valproic. Analizele farmacocinetice populaţionale la diferite grupe de vârstă au estimat că tratamentul concomitent cu alte medicamente antiepileptice, cunoscute ca inductori enzimatici (carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, în doze variate), scade expunerea sistemică totală la lacosamid cu 25% în cazul adulţilor şi cu 17% la copii şi adolescenţi. Contraceptivele orale Într-un studiu privind interacţiunile medicamentoase, nu au existat interacţiuni relevante clinic între lacosamid şi contraceptivele orale etinilestradiol şi levonorgestrel. Concentraţiile progesteronului nu au fost afectate când medicamentele au fost administrate concomitent. Altele Studiile privind interacţiunile au demonstrat că lacosamid nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii digoxinei. Nu au existat interacţiuni relevante din punct de vedere clinic între lacosamid şi metformin. Administrarea concomitentă a warfarinei cu lacosamid nu are ca rezultat o modificare relevantă clinic în farmacocinetica şi farmacodinamia warfarinei. Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice privind interacţiunea dintre lacosamid şi alcoolul etilic, un efect farmacodinamic nu poate fi exclus. Lacosamid se leagă în proporţie scăzută, mai mică de 15%, de proteinele plasmatice. Aşadar, interacţiunile relevante clinic cu alte medicamente prin concurenţa pentru situsurile de legare ale proteinelor plasmatice sunt considerate improbabile.

Sarcina Riscul asociat cu epilepsia şi medicamentele antiepileptice în general Pentru toate medicamentele antiepileptice, s-a demonstrat că produsul de concepţie al femeilor cu epilepsie aflate sub tratament, prezintă o prevalenţă a malformaţiilor de două până la trei ori mai mare decât rata de aproximativ 3% de la nivelul populaţiei generale. La nivelul populaţiei tratate s-a observat o creştere a malformaţiilor în asociere cu politerapia, cu toate că nu s-a elucidat în ce măsură sunt responsabile de acest fapt tratamentul şi/sau boala. Mai mult, tratamentul antiepileptic eficace nu trebuie întrerupt, deoarece agravarea bolii este în detrimentul atât al mamei, cât şi al fătului. Riscul asociat cu lacosamid Nu există date adecvate privind utilizarea lacosamidului la femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu au indicat niciun efect teratogen la şobolani sau iepuri, dar s-a observat apariţia toxicităţii embrionare la şobolani şi iepuri în cazul administrării de doze maternotoxice (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Lacosamid nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar (dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte în mod evident potenţialele riscuri pentru făt). Dacă femeia decide că vrea să rămână gravidă, utilizarea acestui medicament trebuie reevaluată cu atenţie. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă lacosamid se excretă în laptele matern la om. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. Studiile efectuate la animale au arătat că lacosamid se excretă în laptele matern. Ca măsură de precauţie, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu lacosamid. Fertilitatea Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii masculine sau feminine ori asupra reproducerii la şobolani, la doze care au determinat expuneri plasmatice (ASC) de până la aproximativ 2 ori valoarea ASC plasmatice la om cu doza maximă recomandată la om (DMRO).