RCP · KVENTIAX EP 150 mg

Doze Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite. Prin urmare, medicii trebuie să se asigure de faptul că pacienţii au primit informaţii clare cu privire la doza adecvată pentru afecţiunea lor.

Adulţi: Pentru tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe asociate tulburării afective bipolare Kventiax EP trebuie administrat cu cel puţin o oră înainte de masă. Doza zilnică la iniţierea tratamentului este 300 mg în Ziua 1 și 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică recomandată este de 600 mg dar, în funcţie de răspunsul clinic, doza poate fi crescută şi până la 800 mg zilnic. Doza zilnică poate fi ajustată în intervalul de doze eficace de la 400 mg la 800 mg, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului. În cazul tratamentului de întreţinere în schizofrenie, ajustarea dozelor nu este necesară.

Pentru tratamentul episoadelor depresive din tulburarea afectivă bipolară Kventiax EP trebuie administrat o dată pe zi, seara, la culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4).

Doza zilnică recomandată este 300 mg pe zi. În studiile clinice nu s-au observat beneficii suplimentare în grupul la care s-a administrat doza de 600 mg, comparativ cu grupul la care s-a administrat doza de 300 mg (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia, însă, de doza de 600 mg. Tratamentul cu doze mai mari de 300 mg trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul tulburării afective bipolare. La unii pacienţi, în eventualitatea situaţiilor de intolerabilitate, studiile clinice au indicat faptul că se poate lua în considerare o scădere a dozei la minimum 200 mg.

Pentru prevenirea recurenţelor în tulburarea afectivă bipolară Pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale, mixte sau depresive în tulburarea afectivă bipolară, pacienţii care au răspuns la Kventiax EP ca tratament acut al tulburării afective bipolare trebuie să continue tratamentul cu Kventiax EP în aceeaşi doză administrată seara la culcare. Doza de Kventiax EP poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală în intervalul de doze 300 mg – 800 mg/zi. Este important să fie utilizată cea mai mică doză eficace ca tratament de întreţinere.

Ca terapie adjuvantă la tratamentul episoadelor depresive majore în TDM Kventiax EP trebuie administrat seara, înainte de culcare. Doza zilnică la începutul tratamentului este de 50 mg în Zilele 1 şi 2 şi de 150 mg în Zilele 3 şi 4. Efectul antidepresiv a fost observat la dozele de 150 şi 300 mg/zi în studiile cu durată scurtă ca terapie adăugată (cu amitriptilină, bupropion, citalopram, duloxetină, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină şi venlafaxină – vezi pct. 5.1) şi la doze de 50 mg/zi în studiile pe termen scurt cu monoterapie. Există un risc crescut de evenimente adverse la doze mai mari. Ca urmare, medicii trebuie să se asigure că pentru tratament este utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg/zi. Necesitatea de a creşte doza de la 150 la 300 mg/zi trebuie să se facă evaluând fiecare pacient în parte.

Trecerea de la tratamentul cu Kventiax EP comprimate cu eliberare imediată: Pentru o administrare mai comodă, pacienţii care urmează un tratament cu Kventiax EP comprimate cu eliberare imediată în mai multe prize zilnice, pot trece la tratamentul cu Kventiax EP comprimate cu eliberare prelungită utilizând o doză echivalentă cu doza zilnică totală de quetiapină conţinută în Kventiax EP comprimate cu eliberare imediată, care să fie administrată o singură dată pe zi. Pot fi necesare ajustări individuale ale dozelor.

Vârstnici Similar altor antipsihotice şi antidepresive, Kventiax EP trebuie administrat cu prudenţă la vârstnici, mai ales în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Ritmul de creştere treptată a dozelor de Kventiax EP poate fi încetinit, iar doza terapeutică poate fi mai mică decât cea utilizată în cazul pacienţilor mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei a fost mai mic cu 30% până la 50% în cazul pacienţilor vârstnici, în comparaţie cu pacienţii mai tineri. Tratamentul la pacienţii vârstnici trebuie iniţiat cu o doză de 50 mg/zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg/zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

La pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore în cadrul TDM, tratamentul trebuie iniţiat cu 50 mg/zi în Zilele 1-3, crescând dozele până la 100/pe zi în Ziua 4 şi la 150 mg/zi în Ziua 8. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg/zi. În funcţie de evaluarea fiecărui pacient în parte, dacă se impune creşterea dozei la 300 mg/zi, aceasta nu trebuie efectuată înainte de Ziua 22 a tratamentului.

Siguranţa şi eficacitatea nu au fost evaluate la pacienţii cu vârstă de peste 65 ani cu episoade depresive din cadrul tulburării afective bipolare.

Copii şi adolescenţi Kventiax EP nu este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile placebo-controlate pentru Kventiax EP sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţa renală Nu este necesară ajustarea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.

Insuficienţa hepatică Quetiapina este metabolizată în cantitate mare la nivel hepatic. De aceea, Kventiax EP trebuie utilizat cu prudenţă în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie să înceapă tratamentul cu 50 mg/zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg/zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

Mod de administrare

Kventiax EP trebuie administrat o dată pe zi, fără alimente. Comprimatele trebuie înghițite întregi, fără să fie rupte, mestecate sau zdrobite.

Având în vedere efectele principale ale quetiapinei asupra sistemului nervos central, quetiapina trebuie administrată cu prudenţă în asociere cu alte medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos central şi cu alcoolul. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie în asociere cu medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitori MAO, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) sau antidepresivele triciclice, deoarece riscul de sindrom serotoninergic, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, este crescut (vezi pct.4.4). Se recomandă prudență la tratarea pacienților cărora li se administrează alte medicamente cu efecte anticolinergice (muscarinice) (vezi pct. 4.4). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc medicație cu efecte anticolinergice (muscarinice) (vezi pct. 4.4). Izoenzima 3A4 a citocromulului P450 (CYP) este responsabilă în principal pentru metabolizarea quetiapinei, mediată prin intermediul citocromului P450. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de quetiapină (în doză de 25 mg) cu ketoconazol, un inhibitor CYP3A4, a determinat o creştere a ASC a quetiapinei de 5 până la 8 ori. Având în vedere acest lucru, utilizarea concomitentă a quetiapinei cu inhibitorii CYP3A4 este contraindicată. De asemenea, nu se recomandă consumarea sucului de grapefruit în timpul tratamentului cu quetiapină. Într-un studiu cu administrare de doze repetate la pacienţi, efectuat pentru evaluarea farmacocineticii quetiapinei administrate înainte şi în timpul tratamentului cu carbamazepină (un inductor cunoscut al enzimelor hepatice), utilizarea concomitentă de carbamazepină a crescut semnificativ clearance-ul quetiapinei. Această creştere a clearance-ului a scăzut expunerea sistemică la quetiapină (măsurată prin ASC) până la o medie de 13% din expunerea observată în timpul administrării de quetiapină, în monoterapie; cu toate acestea, la unii pacienţi s-a observat un efect mai puternic. Ca o consecinţă a acestei interacţiuni, poate apărea scăderea concentraţiilor plasmatice de quetiapină, care ar putea afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapină. Administrarea concomitentă de quetiapină şi fenitoină (un alt inductor al enzimelor microzomale) a determinat o creştere marcată a clearance-ului quetiapinei, cu aproximativ 450%. La pacienţii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, tratamentul cu quetiapină trebuie efectuat numai dacă medicul consideră că beneficiile administrării quetiapinei depăşesc riscurile întreruperii utilizării inductorului enzimelor hepatice. Este important ca orice modificare a dozei inductorului să se facă treptat şi, dacă este necesar, acesta să fie înlocuit cu un non-inductor (de exemplu, valproat de sodiu) (vezi pct. 4.4). Farmacocinetica quetiapinei nu a fost semnificativ influenţată de administrarea concomitentă a antidepresivelor imipramină (un inhibitor cunoscut al CYP 2D6) sau fluoxetină (un inhibitor cunoscut al CYP 3A4 şi CYP 2D6). Farmacocinetica quetiapinei nu a fost semnificativ modificată prin administrarea concomitentă a antipsihoticelor risperidonă sau haloperidol. Administrarea concomitentă de quetiapină şi tioridazină a determinat o creştere a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 70%. Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificată de administrarea concomitentă de cimetidină. Farmacocinetica litiului nu a fost modificată de administrarea concomitentă de quetiapină. Într-un studiu randomizat cu o durată de 6 săptămâni, în cadrul căruia s-a comparat administrarea concomitentă de litiu şi quetiapină cu eliberare prelungită cu utilizarea de placebo şi quetiapină cu eliberare prelungită la pacienţi adulţi cu manie acută, a fost observată o incidenţă mai mare a evenimentelor extrapiramidale (în special tremor), somnolenţei şi creşterii în greutate în grupul căruia i s-a administrat litiu în asociere, comparativ cu grupul la care s-a administrat asociat placebo (vezi pct. 5.1). Farmacocinetica valproatului de sodiu şi farmacocinetica quetiapinei nu au fost modificate într-o măsură care să aibă relevanţă clinică, atunci când acestea au fost administrate concomitent. Într-un studiu retrospectiv efectuat la copii şi adolescenţi trataţi cu valproat, quetiapină sau terapie combinată, s-a observat o incidenţă mai mare a leucopeniei şi neutropeniei la grupul cu terapia asociată, în comparaţie cu grupurile cu monoterapie. Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu medicamente utilizate în mod obişnuit în boli cardiovasculare. Este necesară prudenţă atunci când quetiapina este utilizată concomitent cu medicamente cunoscute că determină dezechilibru electrolitic sau prelungire a intervalului QT. La pacienţii care au utilizat quetiapină s-au raportat rezultate fals-pozitive ale testelor pentru metadonă şi antidepresive triciclice efectuate prin metode imuno-enzimatice. Se recomandă confirmarea rezultatelor contestabile ale metodelor imuno-enzimatice printr-o tehnică cromatografică adecvată.

Sarcina Primul trimestru Cantitatea moderată de date publicate din evoluţia sarcinilor expuse (între 300-1000 de sarcini duse la termen), colectate atât de la cazuri individuale cât şi din studii observaţionale, nu sugerează un risc crescut de malformaţii cauzate de tratament. Totuşi, pe baza datelor disponibile, nu se poate trage o concluzie definitivă. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). De aceea, quetiapina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile justifică riscurile potenţiale. Trimestrul al treilea Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv quetiapină) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină prezintă risc de reacţii adverse incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere care pot varia ca gravitate şi durată după naştere. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburări alimentare. Nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Alăptarea Pe baza unor date foarte limitate ce provin din rapoarte publice cu privire la excreţia quetiapinei în laptele matern, se pare că la doze terapeutice excreţia quetiapinei este inconstantă. În lipsa unor date ferme, trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau a tratamentului cu Kventiax EP, luând în considerare beneficiile alăptării la sân pentru copil şi beneficiile tratamentului pentru femeie. Fertilitatea Efectul quetiapinei asupra fertilităţii nu a fost evaluat la om. Efecte referitoare la creşterea prolactinemiei au fost observate la şoareci, deşi acestea nu sunt relevante la om (vezi pct. 5.3).