RCP · KETOROL 10 mg

Ketorol se administrează oral.

Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacientului.

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârste peste 16 ani

Doza uzuală recomandată este de 10 mg ketorolac trometamină la fiecare 4 sau 6 ore, în funcţie de necesităţi. Nu se recomandă depăşirea unei doze de 40 mg pe zi.

În cazul în care tratamentul constituie o continuare a tratamentului injectabil:

- pacienţi între 16-64 ani, cu greutate corporală de minim 50 kg şi cu funcţie renală normală - iniţial se administrează 20 mg ketorolac trometamină, urmată de administrarea a câte 10 mg ketorolac trometamină de maxim 4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore;

- pacienţi cu greutate corporală mai mică de 50 kg, vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală - 10 mg de maxim 4 ori pe zi, la interval de 4 până la 6 ore.

Durata totală a tratamentului (administrare parenterală urmată de administrare orală) nu trebuie să depăşească 5 zile.

La pacienţii la care s-a administrat ketorolac trometamină pe cale parenterală şi s-a trecut la administrare orală, doza combinată zilnică de ketorolac nu trebuie să depăşească 90 mg la adulţi (60 mg la vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau cu greutate mai mică de 50 kg), doza orală nedepăşind 40 mg pe zi. Instituirea tratamentului oral trebuie efectuată cât mai repede posibil.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită. De aceea, Ketorol e contraindicat copiilor sub 16 ani.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Este contraindicată asocierea ketorolac trometamină cu alte AINS, oxpentifilină (pentoxifilină), probenecid şi săruri de litiu(vezi pct. 4.3.). De asemenea, este contraindicată asocierea ketorolac trometamină cu antiagregante plachetare, anticoagulante orale şi heparină (vezi pct. 4.3.). Corticosteroizi: risc mărit de ulceraţii gastrointestinale sau sângerări (vezi pct. 4.4). Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Ketorolac inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre deosebire de efectele prelungite de către aspirină, funcţia plachetară revine la normal între 24-48 ore după oprirea tratamentului cu ketorolac. Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRC): risc mărit de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). La pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS riscul reacţiilor adverse serioase provocate de AINS poate fi mărit. Atunci când ketorolac trometamină este administrat concomitent cu oxpentifilină (pentoxifilină) tendinţa de sângerare este mai mare. Au fost raportate clearance-ul scăzut al plasmei şi volumul distribuţiei ketorolacului, concentraţiile plasmatice mărite şi timpul de înjumătăţire plasmatică mărit al ketorolacului atunci când ketorolacul a fost administrat concomitent cu probenecid. S-a observat că unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei reduc clearance-ul metotrexatului, şi este posibil ca astfel să se mărească toxicitatea acestuia. Inhibarea clearance-ului litiului renal care duce la mărirea concentraţiei plasmatice a litiului a fost raportată cu unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei. Au fost raportate cazuri de mărire a concentraţiilor plasmatice ale litiului. Ketorolac trometamină nu alterează legarea de proteine a digoxinei. Studiile in vitro arată că, la concentraţii terapeutice ale salicilatului (300 g/ml), legarea ketorolacului s-a redus de la aproximativ 99,2% la 97,5% reprezentând o creştere potenţială de cca 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului nelegat. Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarina, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi tolbutamidă nu afectează legarea de proteine a ketorolacului trometamină. Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează coagularea, incluzând dozele terapeutice de medicamente anticoagulante (warfarină), dozele mici profilactice de heparină (2500-5000 UI la 12 ore) şi dextranii, poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare. AINS pot reduce efectul diureticelor şi al produselor medicale antihipertensive. Riscul de insuficienţă renală acută, care este de obicei reverisibilă, poate fi mărit la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici) atunci când inhibitori ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II sunt combinaţi cu AINS. De aceea, combinaţia trebuie folosită cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi periodic după aceea. Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu chinolone datorită riscului de apariţie a convulsiilor. S-a arătat că ketorolac reduce necesitatea de analgezice opioide concomitente atunci când este prescris pentru uşurarea durerii postoperatorii. Administrarea orală a comprimatelor Ketorol după o masă bogată în grăsimi determină scăderea concentraţiei plasmatice maxime şi prelungirea timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime a ketorolac cu aproximativ o oră. Antiacidele nu afectează gradul absorbţiei.

Utilizarea Ketorol, ca orice medicament care inhibă sinteza ciclooxogenazei/prostaglandinei, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează să rămână însărcinate. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Ketorol la femeile cu dificultăţi de a rămâne însărcinate sau care se află sub investigaţii pentru infertilitate. La om, nu s-au efectuat studii clinice care să evidenţieze efecte teratogene. Ca şi la alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului al treilea de sarcină, ketorolac trometamină favorizează închiderea prematură a canalului arterial. Administrat în perioada perinatală poate provoca sângerări abundente. Ketorol este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, nașterii sau alăptării (vezi pct. 4.3). Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în creșterea pierderii post- pre- implantare și mortalității embrio-fetale. În plus, creșterea incidenței diverselor malformații, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea ketorolac trometamină poate provoca oligohidramnios ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, dar majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, ketorolac trometamină nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ketorolac trometamină este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însărcinată sau în primul și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios și constricția canalului arterial după expunerea la ketorolac trometamină timp de mai multe zile începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea ketorolac trometamină trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricția canalului arterial. În timpul sarcinii, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune Fetusul la: - toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară); - disfuncție renală (a se vedea mai sus); Mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: - eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze foarte mici. - inhibarea contracțiilor uterine care rezultă în întârzierea sau prelungirea travaliului. Prin urmare, ketorolac trometamină este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. Ketorolac trometamină poate fi administrat numai dacă este necesar, în timpul primelor două trimestre de sarcină. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină. Ketorolac trometamină traversează placenta în proporţie de până la 10%. Travaliu şi naştere: Ketorolac este contraindicat în travaliu şi la naştere, deoarece prin efectul său inhibitor al sintezei de prostaglandine poate avea efecte adverse asupra circulaţiei fetale şi poate inhiba contracţiile uterine, crescând astfel riscul de hemoragie uterină. Mamele care alăptează: Ketorolac trebuie utilizat de mamele care alăptează numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt. Ketorolac trometamină a fost detectat în laptele uman, în concentraţii reduse.