RCP · KETONAL DUO 100 mg

Doze

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.4).

Adulți și adolescenți cu vârstă de 15 ani și peste

- Tratament simptomatic pe termen lung: 1 până la 2 comprimate de 100 mg pe zi, adică 100 până la 200 mg ketoprofen pe zi.

- Tratamentul simptomatic pe termen scurt al episoadelor acute: 2 comprimate de 100 mg pe zi, adică 200 mg ketoprofen pe zi.

Doza zilnică trebuie divizată în 1 până la 2 doze pe zi.

Doza zilnică maximă recomandată este 200 mg ketoprofen. Raportul dintre beneficii și riscuri trebuie evaluat cu atenție înaintea începerii tratamentului cu 200 mg pe zi, iar dozele mai mari nu sunt recomandate (vezi și pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea ketoprofenului la copii și adolescenți cu vârstă sub 15 ani nu au fost încă stabilite.

Insuficiență renală și vârstnici

La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată și la pacienții vârstnici se recomandă reducerea dozei inițiale și menținerea tratamentului cu doza minimă eficace.

La pacienții cu insuficiență renală severă utilizarea ketoprofenului este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, se recomandă reducerea dozei inițiale și menținerea acestor pacienți în tratament cu doza minimă eficace.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă utilizarea ketoprofenului este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Administrare orală.

Comprimatul cu eliberare prelungită poate fi divizat în doze egale. Cu toate acestea, comprimatele nu trebuie să fie mai departe rupte, mestecate sau zdrobite.

Comprimatele trebuie înghițite cu un pahar de apă și, dacă este posibil, în timpul mesei.

Administrări concomitente nerecomandate Alte AINS (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2) și salicilați în doze mari Risc crescut de ulcerație și sângerare gastro-intestinală (GI). Pentru acid acetilsalicilic, sunt vizate doze unice de 500 mg sau mai mari. Anticoagulante (heparine [nefracționate, cu greutate moleculară mică], antagoniști ai vitaminei K [cum este warfarina], inhibitori ai agregării plachetare [cum sunt ticlopidina, clopidogrel], inhibitori ai trombinei [cum este dabigatran], inhibitori direcți ai factorului Xa [cum sunt apixaban, rivaroxaban, edoxaban]) Risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). Dacă administrarea concomitentă este inevitabilă, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape. Litiu Risc de creștere a concentrației plasmatice a litiului, atingând uneori niveluri toxice din cauza reducerii excreției renale a litiului. Dacă este necesar, nivelurile plasmatice ale litiului trebuie monitorizate îndeaproape, iar dozele de litiu trebuie ajustate în timpul și după tratamentul cu AINS. Metotrexat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari (≥ 15 mg/săptămână), probabil din cauza dislocării metotrexatului legat de proteine plasmatice şi diminuării clearance-ului renal al acestuia. Pemetrexed (pacienți cu insuficiență renală ușoară până la moderată [clearance-ul creatininei

45 ml/min până la 80 ml/min])

Risc crescut de toxicitate a pemetrexed (scăderea clearance-ului renal de către AINS). Administrări concomitente ce necesită măsuri de precauţie Medicamente și categorii terapeutice care pot promova hiperkaliemia (de exemplu, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ECA și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), imunosupresoare, cum sunt ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim) Riscul de apariție a hiperkaliemiei poate fi crescut atunci când medicamentele menționate mai sus sunt administrate concomitent. Inhibitori ai ECA și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II La pacienții cu funcție renală afectată (de exemplu, pacienți deshidratați, pacienți vârstnici), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei II și a inhibitorilor de ciclooxigenază poate duce la deteriorarea ulterioară a funcției renale, inclusiv posibilă insuficiență renală acută. Aceste efecte sunt, în general, reversibile. În plus, efectul antihipertensiv poate fi redus. Pacientul trebuie hidratat, iar funcția renală trebuie monitorizată la începutul tratamentului și în mod regulat în timpul tratamentului. Diuretice Pacienții și în special pacienții deshidratați care utilizează diuretice prezintă un risc mai mare de a dezvolta insuficiență renală secundară scăderii fluxului sanguin renal cauzat de inhibarea prostaglandinei. În plus, efectul antihipertensiv poate fi redus. Acești pacienți trebuie rehidratați înainte de inițierea tratamentului concomitent și funcția renală trebuie monitorizată la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4). Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână Creșterea toxicității hematologice a metotrexatului (scăderea clearance-ului renal al metotrexatului). În primele săptămâni de tratament concomitent, hemoleucograma completă cu formulă leucocitară trebuie monitorizată săptămânal. Dacă există o modificare a funcției renale sau pacientul este vârstnic, monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent. Pemetrexed (pacienți cu funcție renală normală) Risc crescut de toxicitate a pemetrexed (scăderea clearance-ului renal de către AINS). Funcția renală trebuie monitorizată. Pentoxifilină Există un risc crescut de sângerare. Sunt necesare monitorizarea clinică mai frecventă și monitorizarea timpului de sângerare. Ciclosporină, tacrolimus Risc de efecte nefrotoxice aditive, în special la pacienții vârstnici. Funcția renală trebuie monitorizată la inițierea tratamentului. Tenofovir Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de insuficiență renală. Trebuie monitorizată funcția renală. Glicozide cardiace Nu a fost demonstrată o interacțiune farmacocinetică între ketoprofen și digoxină. Cu toate acestea, se recomandă prudență, în special la pacienți cu insuficiență renală, deoarece AINS pot reduce funcția renală și pot scădea clearance-ul renal al glicozidelor cardiace. Administrări concomitente de luat în considerare Acid acetilsalicilic în doze antiagregante (50 mg până la 375 mg pe zi, în una sau mai multe doze) Risc crescut de ulcerație sau sângerare gastro-intestinală. Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice) Risc de diminuare a efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS). Probenecid Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Corticosteroizi (cu excepția hidrocortizonului în terapia de înlocuire) Risc crescut de ulcerație sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Trombolitice Risc crescut de sângerare. Deferasirox Risc crescut de ulcerație și sângerare gastro-intestinală. Nicorandil Administrarea concomitentă de nicorandil și AINS poate crește riscul de complicații severe precum ulcerații, perforații și hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea influență negativă asupra sarcinii și/sau dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului. Studiile la animale au demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine duce la creșterea pierderii pre-nidare și post-nidare și a mortalității embrio-fetale. În plus, au fost raportate incidențe crescute ale diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animale care au primit un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, administrarea Ketonal DUO poate determina oligohidramnios ca urmare a disfuncției renale fetale. Acesta poate apărea la scurt timp de la inițierea tratamentului și este, de obicei, reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, a fost raportată constricția canalului arterial după tratament efectuat în al doilea trimestru de sarcină; majoritatea cazurilor s-au rezolvat prin oprirea tratamentului. Prin urmare, în primul și al doilea trimestru de sarcină, ketoprofen nu se administrează decât dacă este absolut necesar. Dacă se administrează ketoprofen unei femei care încearcă să rămână gravidă sau se află în primul sau al doilea trimestru de sarcină, doza va fi cât mai redusă la o durată a tratamentului cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricție a canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la Ketonal DUO timp de câteva zile începând din a 20- săptămână de sarcină. Ketonal DUO trebuie întrerupt dacă se constată oligohidramnios sau constricția canalului arterial. În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune: • fătul, la: - toxicitate cardiopulmonară (constricție /închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară); disfuncție renală (vezi mai sus) • mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: - posibilitatea prelungirii timpului de sângerare și un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; - inhibarea contracțiilor uterine care întârzie nașterea sau prelungesc travaliul. În consecință, ketoprofen este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3). Alăptarea Nu sunt disponibile date privind excreția ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofen nu este recomandat la mame care alăptează. Fertilitatea Utilizarea AINS la femei poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână gravide. La femei care au dificultăți în a rămâne gravide sau care efectuează investigații pentru infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu AINS.