RCP · KETANOV 30 mg/ml

Ketanov 30mg/ml se administrează intramuscular.

Timpul de instalare al efectului analgezic după administrarea intramusculară este de aproximativ 30 minute, efectul analgezic maxim apare în decurs de 1-2 ore. Durata medie a efectului analgezic este, în general, 4-6 ore.

Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacientului.

Administrarea continuă intramusculară a dozelor zilnice multiple de ketorolac trometamol nu trebuie să depăşească 2 zile deoarece reacţiile adverse se pot intensifica dacă se administrează o perioadă mai lungă. Există experienţă limitată privind administrarea pe o perioadă îndelungată deoarece la majoritatea pacienţilor s-a făcut trecerea la administrare orală sau nu a fost necesară medicaţia analgezică după acest timp.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Doza recomandată este de 30 mg ketorolac trometamol, la 4 - 6 ore. Dacă este necesar, în perioada post-operatorie imediată, Ketanov 30 mg/ml poate fi administrat la intervale de 2 ore. Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 90 mg ketorolac trometamol (3 fiole Ketanov 30 mg/ml) pentru adulţi şi de 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketanov 30 mg/ml) pentru vârstnici, pentru pacienţii cu insuficienţă renală şi cu greutatea mai mică de 50 kg. Durata maximă a tratamentului este de 2 zile.

La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse.

Dacă sunt necesare analgezice opioide (de exemplu morfina, petidina), acestea se pot administra concomitent; pentru un efect analgezic optim se recomandă administrarea în perioada precoce postoperator când durerea este mai severă. Ketanov 30 mg/ml nu interferă cu legarea de proteinele plasmatice a opioidelor şi nu determină intensificarea deprimării respiratorii sau a sedării indusă de opioide. Când opioidele sunt utilizate în asociere cu Ketanov 30 mg/ml administrat intramuscular, doza zilnică de opioide trebuie să fie mai mică decât în mod obişnuit. Totuşi, reacţiile adverse ale opioidelor trebuie luate în considerare, în special în ziua intervenţiei chirurgicale.

La pacienţii care au utilizat ketorolac trometamol pe cale intramusculară şi la care s-a făcut trecerea la administrarea orală, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice nu trebuie să depăşească 90 mg ketorolac trometamol (60 mg la vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii cu greutatea mai mică de 50 kg), iar doza administrată oral nu trebuie să depaşească 40 mg ketorolac trometamol în ziua în care s-a făcut trecerea de la administrarea intramusculară la administrarea orală. Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil.

Vârstnici

Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastro-intestinală în timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.

Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 60 mg ketorolac trometamol (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii nu a fost stabilită. De aceea, Ketanov 30 mg/ml este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Ketanov 30 mg/ml este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. La pacienţii cu insuficienţă renală mai puţin severă doza trebuie redusă şi nu trebuie să depăşească 60 mg ketorolac trometamol/zi intramuscular (vezi pct. 4.3).

Doza zilnică totală este de 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketanov 30 mg/ml).

Ketorolacul trometamol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (în medie 99,2%), legarea fiind independentă de concentraţia plasmatică. Asocieri contraindicate Ketanov 30 mg/ml nu trebuie administrat concomitent cu alte antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 sau la pacienţi cărora li se administrează acid acetilsalicilic din cauza riscului de reacţii adverse grave (vezi pct. 4.3). Ketorolac inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre deosebire de efectele prelungite ale acidului acetilsalicilic, funcţia plachetară revine la normal după 24-48 de ore de la întreruperea administrării de ketorolac. Ketanov 30 mg/ml este contraindicat în asociere cu anticoagulante, cum ar fi warfarina deoarece administrarea concomitentă poate determina o creştere a efectului anticoagulant (vezi pct. 4.3). Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează hemostaza, incluzând doze terapeutice de tratament anticoagulant (warfarină), heparină în doze mici profilactice (2500-5000 UI la 12 ore) şi dextrani poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare. Inhibarea clearance-ului renal al litiu de către unele medicamente ce inhibă sinteza prostaglandinelor, a dus la o creştere a concentraţiei plasmatice de litiu. Au fost raportate cazuri de creştere a concentraţiei plasmatice a litiului în timpul tratamentului cu ketorolac. Probenecidul nu trebuie administrat concomitent cu ketorolacul din cauza scăderii clearance-ului plasmatic şi a volumului de distribuţie a ketorolacului, a creşterii concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului şi a timpului plasmatic de înjumătăţire. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie utilizate 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene pot scădea efectul mifepristonei. Când ketorolac se administrează concomitent cu oxpentifilină există o tendinţă crescută la sângerare. Asocieri care necesită precauţii în utilizare Similar tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu corticosteroizi din cauza riscului crescut de ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct 4.4). Există un risc crescut de sângerare gastro-intestinală când sunt administrate antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei concomitent cu antiinflamatoarele nesteroidiene (vezi pct. 4.4). Se recomandă precauţie cănd se administrează concomitent cu metotrexat, deoarece unele medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine scad clearance-ul metotrexatului şi astfel îi pot creşte toxicitatea. Ketanov 30 mg/ml nu alterează legarea de proteinele plasmatice a digoxinei. Studiile in vitro indică faptul că la concentraţii terapeutice de salicilat (300 μg/ml), legarea ketorolacului a fost redusă de la aproximativ 99,2% la 97,5% reprezentând un potenţial de creştere de două ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului nelegat. Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarină, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi tolbutamidă nu alterează legarea ketorolacului de proteine. La subiecţii normovolemici sănătoşi, ketorolac soluţie injectabilă scade răspunsul diuretic la furosemidă cu aproximativ 20%, de aceea se recomandă precauţie la pacienţii cu decompensare cardiacă. Administrarea concomitentă cu diuretice poate determina scăderea efectului diuretic şi creşterea riscului de nefrotoxicitate al antiinflamatoarelor nesteroidiene. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu ciclosporină din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate. Există riscul de nefrotoxicitate în cazul administrării antiinflamatoarelor nesteroidiene administrate concomitent cu tacrolimus. AINS pot reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor. Riscul de insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi crescut la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici), atunci când inhibitori ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sunt combinaţi cu AINS. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. La aceşti pacienţi dozele trebuie ajustate în mod adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului concomitent şi periodic după aceea. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot exacerba insuficienţa cardiacă, scădea FFG (fracţia de filtrare glomerulară) şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice când sunt administrate concomitent cu acestea. S-a dovedit că ketorolacul reduce necesarul de analgezice opioide concomitente atunci când este administrat pentru ameliorarea durerii postoperatorii. Administrarea orală de ketorolac după o masă bogată în grăsimi a dus la scăderea şi la întârzierea atingerii concentraţiei maxime a ketorolacului cu aproximativ o oră. Antiacidele nu afectează gradul de absorbţie. Studiile la animale indică faptul că antiinflamatoarele cresc riscul de convulsii asociate cu antibioticele chinolone. Pacienţii cărora li se administrează antiinflamatoare nesteroidiene şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor. Antiinflamatoarele nesteroidiene administrate concomitent cu zidovudină cresc riscul de toxicitate hematologică. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematom la pacienţii HIV pozitivi hemolitici cărora li se administrează ibuprofen concomitent cu zidovudină. În studiile efectuate la animale sau om nu s-a evidenţiat inducerea sau inhibarea enzimelor hepatice de către ketorolac trometamol, enzime capabile să îl metabolizeze pe el sau alte medicamente. De aceea nu se aşteaptă afectarea de către Ketanov 30 mg/ml a farmacocineticii altor medicamente din cauza mecanismelor de inducţie sau inhibiţie enzimatică.

Sarcină Având ȋn vedere efectele cunoscute ale AINS asupra sistemului cardiovascular fetal (risc de ȋnchidere a canalului arterial) ketorolacul este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului sau naşterii. Siguranţa ketorolacului ȋn timpul sarcinii nu a fost stabilită. Nu au existat dovezi de teratogenitate la şobolani sau iepuri studiaţi la doze materne toxice de ketorolac. Prelungirea perioadei de gestaţie şi/sau naşterea ȋntârziată au fost observate la şobolan. Anomalii congenitale au fost raportate ȋn asociere cu administrarea de AINS la om, ȋnsă acestea sunt mici ca frecvenţă şi nu urmează nici un model. Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, s-a dovedit că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a dus la creşterea pierderii embrionului pre- şi postimplantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale care au primit un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei organogenetice. În timpul sarcinii toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios; şi mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici - inhibarea contracţiilor uterine care duc la travaliu prelungit sau întârziat. Vezi pct 4.4 cu privire la fertilitatea feminină. Ketorolac traversează placenta în proporţie de aproximativ 10%. Travaliu şi naştere Ketorolacul este contraindicat în travaliu şi naştere, deoarece, prin efectul său de inhibare a sintezei de prostaglandine poate afecta negativ circulaţia fetală şi poate inhiba contracţiile uterine, crescând astfel riscul de hemoragie uterină. Poate apărea o tendință la sângerare atât la mamă cât și la copil (vezi şi pct. 4.3). Alăptare Ketorolac şi metaboliţii săi trec ȋn circulaţia fetală şi în laptele matern la animale. Ketorolac a fost detectat în cantităţi mici în laptele matern şi de aceea este contraindicată administrarea ketorolacului mamelor care alăptează.