RCP · KETANOV 10 mg

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4).

Durata totală a tratamentului (administrare parenterală urmată de administrare orală) nu trebuie să depăşească 5 zile.

Adulţi

Doza orală recomandată în mod obişnuit este de 10 mg la fiecare 4 sau 6 ore. Nu se recomandă administrarea unei cantităţi mai mari de 40 mg pe zi.

În cazul în care tratamentul constituie o continuare a tratamentului injectabil:

- pacienţii cu vârsta cuprinsă între 16 – 64 ani, cu greutate corporală de minim 50 kg şi cu funcţie renală normală – iniţial se administrează 20 mg, urmată de administrarea a câte 10 mg de maxim 4 ori pe zi la interval de 4 până la 6 ore;

- pacienţii care cântăresc mai puţin de 50 kg, vârstnici sau pacienţi cu disfuncţie renală - 10 mg de maxim 4 ori pe zi la interval de 4 până la 6 ore.

La pacienţii la care s-a administrat ketorolac pe cale parenterală şi s-a trecut la administrare orală, doza combinată zilnică de ketorolac nu trebuie să depăşească 90 mg la adulţi şi 60 mg la vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi cu greutatea mai mică de 50 kg.

Vârstnici

Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastro-intestinală în timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.

Copii şi adolescenţi

Ketanov este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Ketorolacul trometamol se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (în medie 99,2%), legarea fiind independentă de concentraţia plasmatică. Asocieri contraindicate Ketorolacul trometamol nu trebuie administrat concomitent cu alte antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 sau la pacienţi cărora li se administrează acid acetilsalicilic din cauza riscului de reacţii adverse grave (vezi pct. 4.3). Ketorolac inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre deosebire de efectele prelungite ale acidului acetilsalicilic, funcţia plachetară revine la normal după 24-48 de ore de la întreruperea administrării de ketorolac. Ketorolac trometamol este contraindicat în asociere cu anticoagulante, cum este warfarina deoarece administrarea concomitentă poate determina o creştere a efectului anticoagulant (vezi pct. 4.3). Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a ketorolac şi a terapiei care afectează hemostaza, incluzând doze terapeutice de tratament anticoagulant (warfarină), heparină în doze mici profilactice (2500 - 5000 unităţi la 12 ore) şi dextrani poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare. Inhibarea clearance-ului renal al litiului de către unele medicamente ce inhibă sinteza prostaglandinelor, a dus la o creştere a concentraţiei plasmatice de litiu. Au fost raportate cazuri de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu în timpul tratamentului cu ketorolac. Probenecidul nu trebuie administrat concomitent cu ketorolac din cauza scăderii clearance-ului plasmatic şi a volumului de distribuţie a ketorolac, a creşterii concentraţiilor plasmatice ale ketorolac şi a timpului plasmatic de înjumătăţire. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie utilizate 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene pot scădea efectul mifepristonei. Când ketorolac este administrat împreună cu oxpentifilina, există o tendință crescută la sângerare. Asocieri care necesită precauţii în utilizare Similar tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu corticosteroizi din cauza riscului crescut de ulceraţie sau sângerare gastro- intestinală (vezi pct 4.4). Există un risc crescut de sângerare gastro-intestinală când sunt administrate antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei concomitent cu antiinflamatoarele nesteroidiene. Se recomandă precauţie când se administrează concomitent cu metotrexat, deoarece unele medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine scad clearance-ul metotrexatului şi astfel îi pot creşte toxicitatea. Ketorolac trometamol nu modifică legarea de proteinele plasmatice ale digoxinei. Studiile in vitro indică faptul că la concentraţii terapeutice de salicilat (300 µg / ml), legarea ketorolacului a fost redusă de la aproximativ 99,2 – 97,5%, reprezentând un potenţial de creştere de două ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului nelegat. Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarină, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi tolbutamidă nu alterează legarea ketorolacului de proteine. La subiecţii normovolemici sănătoşi, ketorolac soluţie injectabilă scade răspunsul diuretic la furosemidă cu aproximativ 20%, de aceea se recomandă precauţie la pacienţii cu decompensare cardiacă. Administrarea concomitentă cu diuretice poate determina scăderea efectului diuretic şi creşterea riscului de nefrotoxicitate al antiinflamatoarelor nesteroidiene. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu ciclosporină din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate. Există riscul de nefrotoxicitate în cazul administrării antiinflamatoarelor nesteroidiene administrate concomitent cu tacrolimus. AINS pot reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor. Riscul de insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi crescut la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici), atunci când inhibitori ai ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II sunt combinaţi cu AINS. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. La aceşti pacienţi dozele trebuie ajustate în mod adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului concomitent şi periodic după aceea. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot exacerba insuficienţa cardiacă, scădea FFR (fracţia de filtrare glomerulară) şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice când sunt administrate concomitent cu acestea. S-a dovedit că ketorolac reduce nevoia de analgezice opioide concomitente atunci când este administrat pentru ameliorarea durerii postoperatorii. Administrarea orală a comprimatelor de ketorolac după o masă bogată în grăsimi a dus la scăderea şi la întârzierea atingerii concentraţiei maxime a ketorolacului cu aproximativ o oră. Antiacidele nu afectează gradul de absorbţie. Studiile la animale indică faptul că antiinflamatoarele cresc riscul de convulsii asociate cu antibioticele chinolone. Pacienţii cărora li se administrează antiinflamatoare nesteroidiene şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor. Antiinflamatoarele nesteroidiene administrate concomitent cu zidovudină cresc riscul de toxicitate hematologică. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematom la pacienţii HIV pozitivi hemolitici cărora li se administrează ibuprofen concomitent cu zidovudină. În studiile efectuate la animale sau om nu s-a evidenţiat inducerea sau inhibarea enzimelor hepatice de către ketorolac trometamol, enzime capabile să îl metabolizeze pe el sau alte medicamente. De aceea nu se aşteaptă afectarea de către ketorolac a farmacocineticii altor medicamente din cauza mecanismelor de inducţie sau inhibiţie enzimatică.

Sarcina Având în vedere efectele cunoscute ale AINS asupra sistemului cardiovascular fetal (risc de închidere a canalului arterial) ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului sau naşterii. Siguranța ketorolacului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Nu au existat dovezi de teratogenitate la șobolani sau iepuri studiaţi la doze materne toxice de ketorolac. Prelungirea perioadei de gestaţie şi/sau naşterea întârziată au fost observate la șobolan. Anomalii congenitale au fost raportate în asociere cu administrarea de AINS la om, însă acestea sunt mici ca frecvență și nu urmează nici un model. Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ desfășurarea sarcinii și dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardio-vasculare crește de la sub 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte o dată cu doza și durata tratamentului. Administrarea la animale de medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor este asociată cu pierderea embrionului pre- și postimplantare precum și cu letalitate embrio-fetală. Mai mult, administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale, în timpul perioadei organogenetice, crește incidența malformațiilor, inclusiv a celor cardiovasculare. În timpul sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la: - toxicitate cardio-pulmonară (închiderea prematură a ductului arterial cu hipertensiune pulmonară); - disfuncție renală, care poate evolua către insuficiență renală cu oligohidramnios; mama și copilul, la sfârșitul sarcinii, la: - posibilă prelungire a timpului de sângerare, efect antiagregant care poate apare chiar și la doze foarte mici; - inhibiția contracțiilor uterine cu prelungirea travaliului și întârzierea nașterii. Pentru efecte asupra fertilității la femei vezi și pct. 4.4. Ketorolac traversează placenta în proporție de aproximativ 10%. Travaliu și naștere Ketorolac este contraindicat în timpul nașterii și travaliului, deoarece, datorită inhibării sintezei de prostaglandine, poate influența negativ circulația fetală și poate inhiba contracțiile uterine și consecutiv poate crește riscul de hemoragie uterină. Tendința de creștere a riscului de sângerare este prezentă atât la mamă cât și la copil (vezi și pct. 4.3). Alăptarea Ketorolac și metaboliții acestuia trec în circulația fetală și în laptele matern la animale. Ketorolac a fost identificat în laptele matern uman în concentrații minime, prin urmare este contraindicat în timpul alăptării.