RCP · JUZIMETTE 50 mg/850 mg

Doze

Doza din tratamentul antihiperglicemic cu Juzimette trebuie individualizată în funcție de regimul actual de tratament al pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg sitagliptină.

Adulţi cu funcție renală normală (RFG ≥90 ml/min)

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformină în monoterapie Pentru pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu metformină în monoterapie, doza iniţială uzuală trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală 100 mg) la care se adaugă doza de metformin administrată deja.

Pentru pacienţii la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptină şi metformină Pentru pacienţii la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptină şi metformină, administrarea Juzimette trebuie iniţiată cu dozele de sitagliptină şi metformină administrate deja.

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doză maximă tolerată de metformină şi o sulfoniluree

Doza trebuie să asigure sitagliptină administrată sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doza zilnică totală 100 mg) şi o doză de metformină similară dozei administrate deja. Atunci când Juzimette este administrat în asociere cu o sulfoniluree, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doză maximă tolerată de metformină şi un agonist PPARγ

Doza trebuie să asigure sitagliptină sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doza zilnică totală 100 mg) şi o doză de metformină similară dozei administrate deja.

Pentru pacienţii controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu insulină şi doza maximă tolerată de metformină

Doza trebuie să asigure sitagliptină sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală 100 mg) și o doză de metformină similară dozei administrate deja. Atunci când Juzimette se utilizează în asociere cu insulină, trebuie avută în vedere o doză mai mică de insulină pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru diferitele doze de metformină, Juzimette este disponibil în concentrații ale sitagliptinei de 50 mg și clorhidrat de metformină 850 mg sau clorhidrat de metformină 1000 mg.

Toți pacienții trebuie să își continue dieta recomandată cu o distribuție adecvată a aportului carbohidraților pe parcursul zilei.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

Pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară (rata de filtrare glomerulară [RFG] ≥60 până la <90 ml/minut), nu este necesară ajustarea dozei. RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.

Este de preferat ca doza zilnică maximă de metformină să fie împărțită în 2-3 prize pe zi. Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu metformină la pacienții cu RFG <60 ml/min, trebuie evaluați factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).

Dacă nu este disponibilă o concentrație adecvată de Juzimette, în locul combinației în doză fixă trebuie utilizate monocomponentele individuale.

Insuficienţă hepatică

Juzimette nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Deoarece metformina și sitagliptina se excretă pe cale renală, Juzimette trebuie utilizat cu prudență odată cu înaintarea în vârstă. Este necesară monitorizarea funcției renale pentru a ajuta prevenirea acidozei lactice asociate cu administrarea metforminei, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 4.4).

Copii și adolescenți

Asocierea dintre sitagliptină cu metformină nu trebuie utilizată la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani din cauza datelor insuficiente privind eficacitatea. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2. Nu au fost efectuate studii privind utilizarea asocierii dintre sitagliptină și metformină la pacienți copii cu vârsta sub 10 ani.

Mod de administrare

Juzimette trebuie administrat de două ori pe zi, în timpul mesei pentru a reduce reacțiile adverse gastrointestinale asociate metforminei.

Administrarea asociată a unor doze multiple de sitagliptină (50 mg de două ori pe zi) și metformină (1000 mg de două ori pe zi) nu a modificat în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai metforminei sau aisitagliptinei la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Nu au fost efectuate studii privind interacțiunea medicamentoasă de ordin farmacocinetic cu Juzimette; cu toate acestea, astfel de studii au fost efectuate utilizând substanțele active individuale , sitagliptină și metformină. Administrarea concomitentă nu este recomandată Alcool etilic Intoxicația cu alcool etilic este asociată cu un risc crescut de apariție a acidozei lactice, în special în cazurile de repaus alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică. Substanțe de contrast iodate Administrarea Juzimette trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă (vezi pct. 4.3 și 4.4).. Asocieri care necesită precauţii la utilizare Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază (COX) II, inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La inițierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară monitorizarea atentă a funcției renale. Administrarea concomitentă de medicamente care interferă cu sistemele obişnuite de transport tubular renal implicate în eliminarea pe cale renală a metforminei ( de exemplu, transportorul cationic organic de tip 2 [OCT2] / inhibitori ai efluxului etoxinelor și a mai multor medicamente [MATE] cum sunt ranolazină, vandetanib, dolutegravir și cimetidină) ar putea crește expunerea sistemică la metformin și riscul de acidoză lactică. Se recomandă evaluarea beneficiilor și riscurilor utilizării concomitente a acestor medicamente. Atunci când sunt administrate concomitent astfel de medicamente, trebuie avute în vedere monitorizarea atentă a glicemiei, ajustarea dozei în limitele dozelor recomandate şi modificări ale tratamentului antidiabetic. Glucocorticoizii (administrați pe cale sistemică și local), beta2-agoniştii şi diureticele au o activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat şi glicemia trebuie monitorizată mai frecvent, în special la începutul tratamentului cu astfel de medicamente. Dacă este necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată în timpul tratamentului cu celălalt medicament şi la întreruperea acestuia. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot scădea glicemia. Dacă este necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată în timpul tratamentului cu celălalt medicament şi la întreruperea acestuia. Efectele altor medicamente asupra sitagliptinei Datele in vitro și cele clinice descrise mai jos sugerează că riscul de apariție a unor interacțiuni semnificative din punct de vedere clinic cu medicamente administrate concomitent este scăzut. Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptinei este CYP3A4, cu contribuția CYP2C8. La pacienții cu funcție renală normală, metabolizarea, inclusiv prin intermediul CYP3A4, joacă numai un rol minor în clearance-ul sitagliptinei. Metabolizarea poate juca un rol mai important în eliminarea sitagliptinului în contextul insuficienței renale severe sau a bolii renale în stadiu terminal (BRST). Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (și anume, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicină) să modifice farmacocinetica sitagliptinei la pacienții cu insuficiență renală severă sau BRST. Efectul inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în contextul insuficienței renale nu a fost evaluat în cadrul unui studiu clinic. Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptina este un substrat pentru glicoproteina-p și transportorul-3 alanionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptină mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de probenecid, deși riscul de interacțiuni semnificative clinic este considerat a fi scăzut. Administrarea concomitentă a inhibitorilor OAT3 nu a fost evaluată in vivo. Ciclosporină: A fost efectuat un studiu pentru a evalua efectul ciclosporinei, un inhibitor puternic al glicoproteinei-p, asupra farmacocineticii sitagliptinei. Administrarea unei doze orale unice de 100 mg sitagliptină în asociere cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC și Cmax ale sitagliptineicu aproximativ 29%, respectiv 68%. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptinei nu au fost considerate semnificative clinic. Clearance-ul renal al sitagliptinei nu a fost modificat în mod semnificativ. Prin urmare, nu se anticipează interacțiuni semnificative cu alți inhibitori ai glicoproteinei p. Efectele sitagliptinei asupra altor medicamente Digoxină: Sitagliptina a avut un efect minor asupra concentrațiilor plasmatice de digoxină. După administrarea a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg sitagliptină, zilnic, timp de 10 zile, ASC plasmatică a digoxinei a crescut, în medie, cu 11%, iar Cmax plasmatică, în medie, cu 18%. Nu se recomandă ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienții cu risc de toxicitate digitalică trebuie monitorizați în acest sens atunci când sitagliptina și digoxina sunt administrate concomitent. Datele in vitro sugerează că sitagliptina nu inhibă și nici nu induce izoenzimele CYP450. În studiile clinice, sitagliptina nu a modificat semnificativ farmacocinetica metforminei, gliburidei, simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei capacități reduse de interacțiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 și transportorul cationic organic (organic cationic transporter, OCT). Sitagliptina poate fi un inhibitor slab al glicoproteinei p in vivo.

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea sitagliptinei la femeile gravide. Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitatea asupra funcției de reproducere la administrarea sitagliptinei în doze mari (vezi pct. 5.3). O cantitate limitată de date sugerează că utilizarea metforminei la femeile gravide nu este asociată cu un risc crescut de malformații congenitale. Studiile efectuate la animale cu metformină nu au indicat efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare sau fetale, nașterii sau a dezvoltării post- natale (vezi pct. 5.3). Juzimette nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă o pacientă dorește să rămână gravidă sau dacă apare o sarcină, tratamentul trebuie întrerupt și pacienta trebuie trecută pe tratament cu insulină cât mai curând posibil. Alăptarea Nu au fost efectuate studii la animale cu asocierea substanțelor active din acest medicament. În cadrul studiilor efectuate cu fiecare substanță activă în parte, atât sitagliptinaul cât și metformina s-au excretat în laptele șobolanilor care alăptează. La om, metformina se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu se cunoaşte dacă sitagliptina se excretă în laptele uman. Prin urmare, Juzimette nu trebuie administrat la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Datele referitoare la animal nu sugerează un efect al tratamentului cu sitagliptină asupra fertilității la masculi și femele. Nu sunt disponibile date la om.