RCP · JODID 100 micrograme

Pentru stabilirea dozei individuale eficace de Jodid trebuie să se ţină cont de variaţiile regionale şi individuale ale aportului de iod.

Acest fapt este important mai ales în cazul nou-născuţilor, sugarilor si copiilor sub 4 ani.

Următoarele instrucţiuni pot fi folosite pentru ghidare:

Prevenirea guşii endemice:

- Sugari şi copii:

50 - 100 micrograme iod pe zi.

La copii cu vârsta sub 6 ani, nu este recomandată administrarea unor forme farmaceutice care nu pot fi înghiţite uşor. De aceea comprimatele Jodid trebuie mai întâi sfărâmate.

- Adolescenţi şi adulţi:

100 - 200 micrograme iod pe zi.

- Sarcină şi alăptare:

Doza uzuală este de 100-200 micrograme iod pe zi.

Prevenirea recidivelor de guşă în continuarea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau după tratamentul chirurgical al guşii prin deficit de iod:

100 - 200 micrograme iod pe zi.

Tratamentul guşii endemice:

- Nou-născuţi, copii:

100 – 200 micrograme iod pe zi.

- Adolescenţi:

200 micrograme iod pe zi

Comprimatele se vor lua după masă, cu o cantitate suficientă de lichid , de exemplu o jumătate de pahar de apă.

Administrarea profilactică a comprimatelor de iod trebuie efectuată timp de luni sau ani, uneori toată viaţa.

Pentru tratamentul guşii datorate deficitului de iod la nou-născuţi, de obicei este suficientă o perioadă de tratament de 2 - 4 săptămâni. Copiii şi adolescenţii necesită obişnuit un tratament de 6 - 12 luni sau mai mult.

Medicamentele antitiroidiene blochează legarea organică a iodului la nivelul glandei tiroidiene şi pot să acţioneze ca generatori ai guşii. Captarea iodului în tiroidă este inhibată competitiv de substanţe cu acelaşi mecanism de captare (ca perclorat care blochează de asemenea recircularea iodului) şi de substanţe netransportate ca tiocianat (la concentraţii plasmatice de peste 5 mg/dl). Captarea şi turnover-ul iodului la nivelul tiroidei sunt stimulate de TSH. Tratamentul concomitent cu litiu şi doze mari de iod care inhibă secreţia hormonală pot să favorizeze guşa şi hipotiroidismul.

Iodul traversează bariera feto-placentară şi este secretat în laptele matern. Pentru utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării vezi punctul 4.1. Trebuie luat în considerare conţinutul în iod al suplimentelor folosite. Suplimentarea alimentaţiei nou-născuţilor hrăniţi la sân nu este necesară. Doze foarte mari de iod (de ordinul miligramelor) trebuie evitate în timpul sarcinii şi alăptării datorită sensibilităţii mari la iod a glandei tiroide a fătului şi a nou-născutului. O excepţie o constituie profilaxia cu doze mari de iod în cazul accidentelor nucleare.