RCP · JEXT 150 micrograme

Doze

Copii și adolescenți

Pacienți cu greutatea între 15 kg și 30 kg:

Doza uzuală recomandată este de 150 micrograme.

O doză sub 150 micrograme nu poate fi administrată cu suficientă acuratețe la copiii cu greutatea mai mică de 15 kg și, prin urmare, utilizarea nu este recomandată decât în situații care pun viața în pericol și sub aviz medical. Copiilor și adolescenților cu greutatea mai mare de 30 kg ar trebui să li se prescrie Jext 300 micrograme.

Utilizare la adulți cu greutate mai mare de 30 kg:

Doza uzuală este de 300 micrograme.

Adulții cu greutate mai mare pot necesita mai mult de o injecție pentru a anula efectul unei reacții alergice. Pacienților cu greutatea cuprinsă între 15 kg și 30 kg ar trebui să li se prescrie Jext 150 micrograme.

Doza inițială trebuie administrată imediat ce sunt recunoscute simptomele de anafilaxie.

Doza eficientă este de obicei în intervalul 0,005-0,01 mg/kg, dar în unele cazuri pot fi necesare doze mai mari.

În absența unei ameliorări clinice sau în cazul apariției deteriorării, se poate administra o a doua injecție cu Jext, la 5-15 minute după prima injecție. Se recomandă ca pacienților să li se prescrie două stilouri injectoare Jext pe care să le aibă în permanență la ei.

Mod de administrare

Administrare intramusculară.

Pentru o singură administrare.

Jext se administrează intramuscular în regiunea antero-laterală a coapsei. Este conceput pentru a fi injectat prin îmbrăcăminte sau direct în piele. Se recomandă masaj în jurul zonei de injectare pentru a accelera absorbția.

Pentru instrucțiuni privind administrarea, vezi pct. 6.6

Pacientul/persoana care are grijă de pacient trebuie să fie informat/informată că după fiecare administrare a Jext:

• Trebuie să sune pentru asistență medicală imediată, să solicite o ambulanță și să declare „anafilaxie”, chiar dacă simptomele par să se amelioreze (vezi pct. 4.4).

• Pacienții conștienți trebuie să stea întinși, de preferință, cu picioarele ridicate, dar trebuie să stea în picioare dacă apar dificultăți la respirație. Pacienții inconștienți trebuie așezați pe o parte, în poziția de recuperare.

• Dacă este posibil, pacientul trebuie să rămână cu o altă persoană până la sosirea asistenței medicale.

Se recomandă prudență la pacienții cărora li se administrează medicamente care pot induce aritmii, inclusiv digitalice și chinidină. Efectele adrenalinei pot fi potențate de antidepresivele triciclice, inhibitori ai monoaminooxidazei (inhibitori MAO) și inhibitori ai catecol-O-metil transferazei (inhibitori COMT), hormoni tiroidieni, teofilină, oxitocină, parasimpatolitice, anumite antihistaminice (difenhidramină și clorfeniramină), levodopa și alcool. Adrenalina inhibă secreția de insulină, crescând astfel valorile glicemiei. Poate fi necesar ca pacienții diabetici tratați cu adrenalină să-și crească doza de insulină sau medicamente antidiabetice orale. Efectul de stimulare alfa și beta al adrenalinei poate fi inhibat prin utilizarea concomitentă a medicamentelor alfa și beta-blocante, precum și a medicamentelor parasimpatomimetice.

Sarcina Experiența clinică în tratamentul anafilaxiei în timpul sarcinii este limitată. Adrenalina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul așteptat justifică riscul potențial pentru făt. Alăptarea Adrenalina administrată oral nu prezintă biodisponibilitate; adrenalina excretată în laptele matern nu este de așteptat să aibă vreun efect asupra sugarului. Fertilitatea Nu există date clinice privind fertilitatea pentru utilizarea Jext.