RCP · IZONIAZIDA ATB 300 mg

Doze

Regimul terapeutic în tratamentul tuberculozei este standardizat (conform programului Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei-2015).

Adulţi: 5 - 10 mg /kg/zi în regimul continuu şi 10 - 15 mg/kg/zi în regimul intermitent.

Doza maximă zilnică admisă de izoniazidă este de 300 mg în regimul 7/7 şi 900 mg în regimul 3/7.

Copii: 5 - 10 mg/kg/zi, fără a depăşi 300 mg/zi.

La copiii peste 25 kg se recomandă administrarea dozelor recomandate la adulţi.

Nu trebuie administrată la copii cu vârsta sub 6 ani, din cauza formei farmaceutice, decât după sfărâmarea şi dizolvarea comprimatului în apă; pentru creşterea complianţei, în apă se poate adăuga un îndulcitor.

Vârstnici: nu este recomandată reducerea dozelor la vârstnici.

În caz de insuficienţă hepatică cronică se vor reduce dozele la 100-200 mg/zi.

În caz de insuficienţă renală severă, nu se vor depăşi 300 mg/zi. Se va ţine cont de clearance-ul de creatinină:

În cazul insuficienţei renale severe, la pacienţii dializaţi, izoniazida se va administra la sfârşitul şedinţei de hemodializă. (vezi şi cap. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). Tratamentul cu Izoniazidă Atb trebuie urmat întreaga perioadă recomandată de medic. Nu se va întrerupe tratamentul prematur datorită riscului de apariţie a rezistenţei, precum şi a reactivării bolii.

Mod de administrare

Izoniazida Atb se va administra oral, într-o singură priză, dimineaţa, cu 30 de minute înainte de masă. În general, în cazurile noi de tuberculoză pulmonară sau extra-pulmonară, tratamentul cuprinde o fază iniţială care durează două luni cu administrarea zilnică a izoniazidei alături de rifampicină, etambutol, pirazinamidă. Această fază este urmată de o fază de continuare în care izoniazida se administrează timp de 4 luni, 3 zile pe săptămână, alături de rifampicină.

Izoniazida Atb este utilizată şi în chimioprofilaxie. Chimioprofilaxia constă în monoterapie cu mg/m2izoniazidă, administrată zilnic (7/7) 10 mg/kg/zi sau 200 suprafaţă corporală la copii, 5 mg/Kg/zi, la adulţi, (maxim 300 mg/zi) timp de cel puţin 6 luni.

Asocierea izoniazidei cu pirazinamidă determină creşterea hepatotoxicităţii. Este necesară monitorizarea clinică şi biologică a funcţiei hepatice. În cazul apariţiei hepatitei se va întrerupe administrarea de izoniazidă. Creşterea efectului hepatotoxic poate fi determinată şi de medicamentele cu rol de inductori enzimatici (de exemplu rifampicina, barbituricele), acetaminofen, paracetamol. Nu se recomandă administrarea de izoniazidă împreună cu carbamazepină şi valproat (creşterea concentraţiei plasmatice a acestora cu semne de supradozaj în urma inhibării metabolismului lor hepatic) sau disulfiram (tulburări de comportament şi de coordonare). Izoniazida creşte efectul fenitoinei şi de asemenea inhibă metabolismul primidonei. Izoniazida scade metabolismul hepatic al benzodiazepinelor, cu creşterea concentraţiei lor plasmatice. Pacienţii vor trebui monitorizaţi în ceea ce priveşte semnele de toxicitate, iar dozele de benzodiazepină ar trebui ajustate corespunzător. Utilizarea concomitentă a izoniazidei cu alte medicamente neurotoxice se va evita din cauza sumării neurotoxicităţii. Sărurile şi hidroxidul de aluminiu scad absorbţia digestivă a izoniazidei. Administrarea acestora se va face la distanţă de izoniazidă (mai mult de 2 ore, dacă este posibil). Anestezicele volatile halogenate favorizează efectul hepatotoxic al izoniazidei, datorită formării în cantităţi mari a metaboliţilor toxici de izoniazidă. În cazul unor intervenţii chirurgicale programate, întrerupeţi cu prudenţă tratamentul cu izoniazidă cu o săptămână înaintea intervenţiei şi nu îl reluaţi decât după 15 zile. Glucocorticoizii scad concentraţia plasmatică a izoniazidei. Mecanismul invocat este creşterea metabolismului hepatic al izoniazidei şi scăderea metabolismului glucocorticoizilor. Izoniazida determină scăderea concentraţia plasmatice a ketoconazolului. Administrarea celor două antibiotice trebuie să se facă distanţat, la cel puţin 12 ore. Eventual, se va supraveghea concentraţia serică de ketoconazol şi se vor ajusta dozele. Asocierea de izoniazidă cu stavudin creşte riscul apariţiei neuropatiei periferice prin cumularea reacţiilor adverse. Pe un teren predispozant, în cursul asocierii de izoniazidă cu etionamidă, pot să apară accese maniacale, delir acut sau depresie. (vezi şi cap. 4.8.Reacţii adverse). Administrarea concomitentă de etionamidă şi izoniazidă a crescut concentraţia serică a izoniazidei atât la acetilatorii rapizi cât şi la cei lenţi. Dacă administrarea concomitentă este extrem de necesară se va administra suplimentar piridoxină şi reacţiile adverse ale izoniazidei trebuie monitorizate (nevrită periferică, hepatotoxicitate, encefalopatie). Utilizarea concomitentă a izoniazidei şi a anticoagulantelor de tipul warfarină poate inhiba metabolismul anticoagulantelor, determinând creşterea concentraţiei lor plasmatice, cu risc crescut de hemoragie. În aceste condiţii este necesară monitorizarea INR. Consumul de alcool în timpul tratamentului cu izoniazidă creşte riscul afectării hepatice. Deoarece izoniazida are o oarecare activitate inhibitorie a monoaminooxidazei, pot să apară interacţiuni cu alimente care conţin tiramină (brânză, vin roşu, etc.) De asemenea poate fi inhibată diaminooxidaza, determinând astfel un răspuns exagerat (de exemplu, cefalee, hiperhidroză, palpitaţii, eritem facial tranzitor, hipotensiune arterială) la alimente conţinând histamină (de exemplu ton, peşti tropicali). Pacienţii cărora li se administrează izoniazidă trebuie să evite alimentele care conţin tiramină şi histamină. Izoniazida poate determina un răspuns fals pozitiv la dozarea glucozei urinare prin testele cu sulfat de cupru; se vor efectua teste enzimatice la pacienţii care iau izoniazidă.

Sarcina Nu există studii clinice controlate privind administrarea izoniazidei în timpul sarcinii. În timpul sarcinii, la femeile cu tuberculoză, se administrează medicamentele antituberculoase esenţiale (deci şi izoniazidă), exceptând streptomicină. Gravidei i se va administra 10-20 mg piridoxină pe zi. Instituirea tratamentului antituberculos nu reprezintă o indicaţie pentru avortul terapeutic. Alăptarea Izoniazida se excretă în laptele matern. Nu au fost raportate reacţii adverse la copiii a căror mame au fost sub tratament cu izoniazidă. Administrarea de izoniazidă în timpul alăptării se va face după evaluarea raportului risc/beneficiu.