RCP · ITVISMA

oze și mod de administrare

Tratamentul trebuie să fie instituit și administrat în centre clinice și supervizat de un medic cu experiență în abordarea terapeutică a pacienților cu AMS.

Înainte de administrarea Itvisma, sunt necesare teste inițiale de laborator, inclusiv și nu numai: • testarea anticorpilor anti-VAA9 utilizând un test validat corespunzător (vezi pct. 4.4), • funcția hepatică: alanin aminotransferaza (ALT), aspartat aminotransferaza (AST) și bilirubina totală (vezi pct. 4.4), • creatinina și • hemoleucograma completă (inclusiv hemoglobină și număr de trombocite) (vezi pct. 4.4).

Se recomandă ca pacienții să fie stabili din punct de vedere clinic în ceea ce privește starea lor generală de sănătate anterior injectării (vezi pct. 4.4). Nu este stabilit profilul beneficiu-risc al Itvisma la pacienții cu insuficiență respiratorie, care necesită ventilație permanentă și care nu sunt capabili să înghită.

Pentru că tratamentul persistă la nivelul celulelor care nu se divid pacienții tratați anterior cu onasemnogen abeparvovec (pe orice cale de administrare) nu trebuie tratați cu Itvisma (vezi pct. 5.1).

Doze

Itvisma se administrează în doză unică de 1,2 × 1014 vg.

Schema de tratament cu imunomodulatoare Pentru a atenua răspunsul imun, se recomandă imunomodularea cu corticosteroizi. În urma tratamentului, pot apărea creșteri ale valorilor aminotransferazelor hepatice sau scăderea numărului de trombocite (vezi pct. 4.4 și 4.8). Atunci când este posibil, schema de vaccinare a pacientului trebuie să fie ajustată, pentru a permite administrarea concomitentă a corticosteroizilor înainte și după injectarea Itvisma (vezi pct. 4.5).

Tabelul 1 evidențiază schema recomandată de tratament cu imunomodulatoare înainte și după injectare.

3 Tabelul 1 Schema recomandată de tratament cu imunomodulatoare, înainte și după injectare

Înainte de Cu 24 de ore înainte de administrarea Prednisolon administrat oral injectare injecției cu Itvisma 1 mg/kg/zi (sau echivalent) După 30 de zile (inclusiv ziua administrării Prednisolon administrat oral injectate Itvisma) 1 mg/kg/zi (sau echivalent) Urmat de 28 de zile: Doza de corticosteroizi cu administrare sistemică trebuie redusă treptat.

În cazul pacienților cu rezultate normale Reducerea treptată a dozei de (examen clinic normal, valori normale prednisolon (sau echivalent în cazul ale bilirubinei totale și ale căror valori utilizării unui alt corticosteroid), de serice ale ALT și AST sunt ambele sub exemplu prin scăderi de 0,20 mg/kg/zi 2 × limita superioară a valorilor pe săptămână, pe o perioadă de cel normale (LSN)) la sfârșitul perioadei de puțin 4 săptămâni în cazul 30 de zile: administrării orale de prednisolon

sau

În cazul pacienților cu valori anormale Corticosteroizi cu administrare ale funcției hepatice la sfârșitul sistemică (echivalent cu prednisolon perioadei de 30 de zile: se continuă administrat oral 1 mg/kg/zi) corticoterapia până când valorile serice ale AST și ALT sunt sub 2 × LSN și toate Doza de corticosteroizi cu administrare celelalte determinări (de exemplu, sistemică trebuie redusă treptat. bilirubina totală) revin în intervalul de valori normale, apoi se reduce treptat doza, pe durata a 28 de zile sau mai mult, dacă este necesar.

Dacă, în orice moment, pacienții nu răspund adecvat la echivalentul a 1 mg/kg/zi prednisolon cu administrare orală, în funcție de evoluția clinică a pacientului, pot fi avute în vedere consultarea promptă cu un gastroenterolog sau hepatolog și ajustarea la schema recomandată de tratament cu imunomodulatoare, inclusiv doză crescută, durată mai lungă a administrării sau prelungirea reducerii treptate a dozei de corticosteroizi (vezi pct. 4.4). Dacă tratamentul oral cu corticosteroizi nu este tolerat sau eficient, poate fi avută în vedere administrarea intravenoasă a corticosteroizilor, după cum este indicat clinic.

Dacă medicul utilizează alt corticosteroid în locul prednisolonului, trebuie să fie urmate aceleași precauții și aceeași abordare în ceea ce privește reducerea dozei de corticosteroid după 30 zile.

Grupe speciale de pacienți Insuficiență renală Siguranța și eficacitatea Itvisma nu au fost stabilite la pacienții cu insuficiență renală. Nu trebuie să fie luată în considerare ajustarea dozei.

Insuficiență hepatică Terapia cu Itvisma trebuie să fie luată în considerare cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4). Nu trebuie să fie luată în considerare ajustarea dozei.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Itvisma la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 4.8 și 5.1, dar nu se pot face recomandări în ceea ce privește doza la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și ˂ 2 ani. Nu sunt disponibile date la copii cu vârsta sub 6 luni.

Adulți Nu sunt disponibile date din studii clinice la pacienții cu vârsta de 18 ani și peste această vârstă.

4 Mod de administrare

Pentru administrare intratecală. Tratamentul trebuie administrat intratecal, efectuând o puncție lombară, de către profesioniști din domeniul sănătății cu experiență în efectuarea puncțiilor lombare.

• Chiar înainte de administrarea dozei, se extrage conținutul din flacon în seringă, se scoate aerul din seringă, se confirmă volumul dozei de 3 ml în seringă, se scoate capacul seringii și se administrează la nivelul locului de injectare. • Trebuie avută în vedere sedarea dacă statusul clinic al pacientului indică acest lucru. • Poate fi avută în vedere utilizarea tehnicilor de imagistică medicală pentru a ghida injecția intratecală. • Pacientul trebuie evaluat înaintea și după administrarea injecției intratecale pentru a se identifica existența problemelor posibile asociate cu puncția lombară și a se evita complicațiile grave legate de procedură. • Înainte de administrare, se extrag 3 ml de lichid cefalorahidian (LCR), utilizând un ac de puncţie lombară. • Itvisma se administrează sub formă de injecţie intratecală în bolus în doză unică, timp de aproximativ 1 până la 2 minute. • După injectarea intratecală, se recomandă plasarea în poziția Trendelenburg (în funcție de starea clinică a pacientului).

Pentru instrucțiuni detaliate privind prepararea, manipularea, expunerea accidentală și eliminarea medicamentului, vezi pct. 6.6.

nteracțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile.

Vaccinuri

Atunci când este posibil, schema de vaccinare trebuie să fie ajustată pentru a permite administrarea concomitentă de corticosteroizi înainte și după injectarea intratecală a onasemnogen abeparvovec. Se recomandă profilaxia infecției cu virusul sincițial respirator (VSR) de sezon. Vaccinurile cu virusuri vii, cum este cel pentru rujeolă, oreion și rubeolă (ROR) și cel pentru varicelă, nu trebuie să fie administrate pacienților tratați cu o doză de steroizi în scopul obținerii imunosupresiei (adică ≥ 2 săptămâni de administrare zilnică a dozei de 20 mg sau 2 mg/kg greutate corporală de prednisolon sau echivalent).

ertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea onasemnogen abeparvovec la femeile gravide sunt inexistente. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte dacă, la om, onasemnogen abeparvovec are potenţialul de a trece la făt. Prin urmare, femeile care sunt gravide sau pot rămâne gravide trebuie tratate cu Itvisma doar după o evaluare aprofundată a raportului beneficiu-risc.

Alăptarea

Nu sunt disponibile informații privind prezența onasemnogen abeparvovec în laptele uman, efectele asupra sugarului alăptat sau efectele asupra producției de lapte. Trebuie luată decizia dacă se întrerupe alăptarea, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea

Nu există date privind efectul onasemnogen abeparvovec asupra fertilităţii la om. În studiile privind fertilitatea la animale, onasemnogen abeparvovec nu a afectat fertilitatea la şoarecii masculi sau femele la doze de până la 1,1 × 1014 vg/kg administrate intravenos (vezi pct. 5.3).