RCP · ISOVUREX 10 mg

Doze

Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipolipemiantă adecvată, și trebuie să continue această dietă pe durata tratamentului cu Isovurex.

Calea de administrare este orală. Doza recomandată este de 1 comprimat Isovurex 10 mg zilnic. Isovurex poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Atunci când Isovurex este adăugat la terapia cu o statină, aceasta se administrează fie în doza uzuală iniţială indicată, fie se continuă cu doza deja crescută stabilită pentru acea statină. În acest sens, trebuie luate în considerare instrucţiunile cu privire la modul de administrare și dozele pentru statina respectivă.

Utilizarea la pacienții cu boală cardiacă coronariană și istoric de evenimente SCA Pentru reducerea treptată a evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu boală coronariană și istoric de evenimente SCA, Isovurex 10 mg poate fi administrat cu o statină cu beneficiu cardiovascular dovedit.

Asocierea cu chelatori de acizi biliari

Doza de Isovurex trebuie făcută fie cu ≥ 2 ore înainte de, sau la ≥ 4 ore după administrarea unui chelator de acizi biliari.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți

Iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supravegherea unui specialist.

Copii și adolescenți ≥ 6 ani: siguranţa şi eficacitatea ezetimib la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu poate fi făcută nicio recomandare privind dozele.

La administrarea ezetimib în asociere cu o statină trebuie luate în considerare instrucţiunile privind dozele de statine la copii.

Copii < 6 ani: siguranţa şi eficacitatea ezetimib la copii cu vârsta < 6 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6). Tratamentul cu Isovurex nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor ChildPugh 7-9) sau severă (scor Child-Pugh > 9) (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Acest medicament este pentru utilizare orală.

În studiile preclinice, s-a demonstrat că ezetimib nu induce enzimele citocromului P450 implicat în procesul de metabolizare a medicamentelor. Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic între ezetimib şi alte medicamente cunoscute ca fiind metabolizate de izoenzimele citocromului P450 1A2, 2D6, 2C8, 2C9 şi 3A4, sau de N-acetiltransferază. În studiile de interacţiuni clinice, ezetimib nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii dapsonei, dextrometorfanului, digoxinei, contraceptivelor orale (etinilestradiol şi levonorgestrel), glipizidei, tolbutamidei, sau midazolamului atunci când a fost administrat concomitent cu acestea. Cimetidina, administrată concomitent cu ezetimib, nu a avut efect asupra biodisponibilităţii ezetimibului. Antiacide Administrarea concomitentă de antiacide a scăzut rata absorbţiei de ezetimib, dar nu a avut niciun efect asupra biodisponibilităţii acestuia. Această rată scăzută de absorbţie nu este considerată semnificativă clinic. Colestiramină Administrarea concomitentă de colestiramină a scăzut media ariei de sub curba de concentraţie plasmatică (ASC) pentru ezetimibul total (ezetimib+ezetimib glucuronoconjugat) cu aproximativ 55%. Scăderea treptată a colesterolului din lipoproteinele cu densitate mică (LDL-C) prin adăugare de ezetimib la colestiramină poate fi încetinită de această interacţiune (vezi pct. 4.2). Fibraţi La pacienţii care iau fenofibrat concomitent cu ezetimib, medicii trebuie să fie conştienţi de riscul posibil de colelitiază şi colecistită (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă colelitiaza este suspectată la un pacient care ia ezetimib și fenofibrat, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8). Administrarea concomitentă de fenofibrat sau gemfibrozil a crescut ușor concentraţiile plasmatice de ezetimib total (de aproximativ 1,5 şi respectiv de 1,7 ori). Nu a fost studiată administrarea ezetimibului în asociere cu alţi fibraţi. Fibraţii pot duce la creşterea excreţiei de colesterol în bilă, putând duce la apariţia colelitiazei. În studiile la animale ezetimib a crecut uneori colesterolul în bila din vezica biliară, dar nu la toate speciile studiate (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus riscul litogen asociat cu utilizarea terapeutică a ezetimib. Statine Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic atunci când ezetimib a fost administrat în asociere cu atorvastatină, simvastatină, pravastatină, lovastatină, fluvastatină sau rosuvastatină. Ciclosporină Într-un studiu efectuat la opt pacienţi cu transplant renal cu clearance al creatininei >50 ml/min trataţi cu doză constantă de ciclosporină, administrarea unei singure doze de 10 mg ezetimib a crescut de 3,4 ori (valori între 2,3 - 7,9 ori) ASC medie a ezetimibului total faţă de o populaţie de control formată din voluntari sănătoși, dintr-un alt studiu (n=17), care au primit ezetimib în monoterapie. Într-un studiu diferit, la un pacient cu transplant renal cu insuficienţă renală severă care lua ciclosporină şi mai multe alte medicamente s-a demonstrat o expunere la ezetimib total de 12 ori mai mare, în comparaţie cu grupul de control corespunzător care a primit numai ezetimib în monoterapie. Într-un studiu încrucişat cu două perioade la doisprezece subiecţi sănătoşi, administrarea zilnică a 20 mg ezetimib timp de 8 zile concomitent cu o doză unică de 100 mg ciclosporină administrată în ziua a 7-a a dus în medie la creşterea cu 15% a ASC pentru ciclosporină (valori între 10% scădere până la 51% creştere), comparativ cu o doză unică de 100 mg ciclosporină în monoterapie. La pacienţii cu transplant renal nu a fost derulat niciun studiu controlat care să urmărească efectul expunerii la ezetimib administrat concomitent cu ciclosporină. Este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului concomitent cu ezetimib la un pacient aflat în terapie cu ciclosporină. Concentraţiile plasmatice de ciclosporină trebuie monitorizate la pacienţii tratați cu ezetimib concomitent cu ciclosporină (vezi pct. 4.4). Anticoagulante Administrarea concomitentă de ezetimib (10 mg o dată pe zi) nu a avut efect semnificativ asupra biodisponibilităţii warfarinei și a timpului de protrombină într-un studiu efectuat la doisprezece bărbaţi adulţi sănătoşi. Cu toate acestea în experienţa după punerea pe piață au existat raportări privind creşterea INR la pacienţii care au luat ezetimib adăugat la terapia cu warfarină sau fluindionă. Dacă ezetimib este adăugat la terapia cu warfarină, un alt anticoagulant cumarinic, sau fluindionă, trebuie monitorizată adecvat valoarea INR (vezi pct. 4.4). Copii și adolescenți Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi

Administrarea asociată de ezetimib cu o statină este contraindicată pe durata sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.3), de aceea, vă rugăm să citiţi şi RCP-ul pentru această statină specială. Sarcina: ezetimib trebuie administrat gravidelor numai dacă este absolut necesar. Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea ezetimib în perioada sarcinii. Studiile la animale privind utilizarea ezetimib ca monoterapie nu au adus dovezi asupra unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embriofetale, nașterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Alăptarea Ezetimib nu trebuie administrat în perioada alăptării. Studiile la şobolani au arătat că ezetimib este secretat în laptele matern. Nu este cunoscut dacă ezetimib este secretat în laptele matern la om. Fertilitatea Nu sunt disponibile date din studiile clinice cu privire la efectele ezetimibului asupra fertilităţii la om. Ezetimib nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolani masculi sau femele (vezi pct. 5.3).