RCP · IRINOTESIN 20mg/ml

Doze

Irinotesin este destinat numai adulţilor. Se administrează după diluare, în perfuzie intravenoasă, cu durata de 30-90 minute.

Monoterapie (pacienţi trataţi anterior):

Doza iniţială recomandată de irinotecan este de 350 mg/m² suprafaţă corporală, administrată în perfuzie intravenoasă la fiecare 3 săptămâni. Se poate lua în considerare o doză de început mai mică (de exemplu 300 mg/m²) în cazul pacienţilor aflaţi în oricare din următoarele situaţii: vârsta ≥ 65 de ani, radioterapie extinsă efectuată anterior, status de performanţă ═ 2, valori crescute ale bilirubinemiei.

Există situaţii (pacienţi care necesită o monitorizare mai frecventă sau care prezintă risc crescut de neutropenie) în care irinotecanul poate fi administrat săptămânal timp de 4 săptămâni, urmat de o pauză de 2 săptămâni. În acest caz doza iniţială recomandată pentru tratamentul cu irinotecan în monoterapie este de 125 mg/m².

Terapie asociată (pacienţi anterior netrataţi):

- Siguranţa şi eficacitatea irinotecan a fost evaluată în asociere cu 5-fluorouracil (5-FU)şi acid folinic în scheme de administrare la două săptămâni.

mg/m2Doza iniţială recomandată de irinotecan este de 180 administrată în perfuzie intravenoasă la fiecare două săptămâni, urmată de perfuzia intravenoasă cu 5-fluorouracil şi acid folinic.

- Irinotecan şi cetuximab

Pentru doze şi mod de administrare concomitent cu cetuximab, luaţi în considerare informaţiile privind medicamentul cetuximab. În mod normal, este utilizată aceeaşi doză de irinotecan ca în ultimele cicluri terapeutice ale tratamentului anterior pe bază de irinotecan. Irinotecan nu trebuie administrat la mai puţin de 1 oră de la oprirea perfuziei cu cetuximab.

- Irinotecan şi bevacizumab

Cu privire la dozele şi modul de administrare pentru bevacizumab, luaţi în considerare Rezumatul caracteristicilor produsului al bevacizumab.

Ajustarea dozelor

Readministrarea irinotecan se va face numai după revenirea gradului tuturor reacţiilor adverse [conform National Cancer Institute Comon Toxicity Criteria (NCI CTC)] la valori acceptabile (0-1) şi după dispariţia completă a diareei determinată de tratament.

În cazul readministrării, dozele de irinotecan şi când este cazul şi de 5-fluorouracil vor fi reduse în conformitate cu gradul maxim de severitate al reacţiilor adverse observate la administrarea anterioară. Tratamentul va fi amânat cu 1-2 săptămâni pentru a permite remisiunea completă a toxicităţii determinate de medicament.

Un nou ciclu terapeutic trebuie început doar când numărul granulocitelor este ≥1500/mm³, numărul trombocitelor ≥100 000/mm³ şi diareea determinată de medicament este complet rezolvată.

În cazul în care la administrarea anterioară s-a constatat toxicitate hematologică [neutropenie grad 4, netropenie ferbrilă (neutropenie grad 3-4 şi febră grad 2-4), trombocitopenie şi lecopenie (grad 4)] sau toxicitate de altă natură (grad 3-4) se recomandă reducerea dozei de irinotecan şi /sau 5-FU cu 15-20%.

Recomandările privind modificarea dozelor de cetuximab, atunci când acesta este asociat cu irinotecan, trebuie urmate în conformitate cu informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului al cetuximab.

Luaţi în considerare rezumatul caracteristicilor produsului al bevacizumab în cazul modificării dozelor de bevacizumab, atunci când acesta este asociat cu irinotecan/5-FU/AF.

Durata tratamentului

Atât în cazul utilizării în monoterapie cât şi pentru administrarea în asociere cu alte medicamente, tratamentul cu irinotecan poate fi continuat un timp nedefinit la pacienţii care răspund pozitiv la tratament sau la pacienţii al căror cancer rămâne staţionar. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte apariţia fenomenelor toxice; tratamentul trebuie întrerupt atunci când apare o toxicitate inacceptabilă care nu răspunde la ajustarea dozelor şi la tratamentul de susţinere adecvat.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Monoterapie

La pacienţii cu status de performanţă OMS (Organizaţia mondială a Sănătăţii - OMS) ≤ 2, doza iniţială de irinotecan trebuie determinată în funcţie de valorile bilirubinemiei (de până la 3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale). La pacienţii cu hiperbilirubinemie şi timp de protrombină mai mare cu 50%, clearance-ul irinotecanului este diminuat (vezi pct. 5.2) şi, ca urmare, riscul de toxicitate hematologică este crescut. Astfel, la această grupă specială de pacienţi hemoleucograma trebuie monitorizată săptămânal. La pacienţii cu valori ale bilirubinemiei de până la 1,5 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale LSVN, doza recomandată de irinotecan este de 350 mg/m².

La pacienţii cu valori ale bilirubinemiei mai mari de 1,5 până la 3 ori LSVN, doza recomandată de irinotecan este de 200 mg/m².

- Pacienţii cu valori ale bilirubinemiei de peste 3 ori mai mari decât LSVN nu trebuie trataţi cu irinotecan (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Terapie asociată

Nu sunt disponibile date privind pacienţii cu insuficienţă hepatică trataţi cu irinotecan în asociere. La pacienţii cu valori ale bilirubinemiei mai mari de 1,5 până la 3 ori LSVN, doza recomandată de Irinotecan Hameln rds 20 mg/ml este de 200 mg/m².

- Pacienţii cu valori ale bilirubinemiei de peste 3 ori mai mari decât LSVN nu trebuie trataţi cu Irinotecan Hameln rds 20 mg/ml (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Nu sunt disponibile date privind pacienţii cu insuficiență hepatică trataţi cu Irinotecan Hameln rds 20 mg/ml în asociere.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Deoarece la acest grup de pacienţi nu au fost întreprinse studii clinice (vezi pct. 4.4 şi 5.2), nu se recomandă administrarea irinotecan la pacienţii cu insuficienţă renală.

Pacienţi vârstnici

Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică la această categorie de pacienţi.

Se recomandă alegerea cu prudenţă a dozelor ca urmare a frecvenţei crescute a deteriorări funcţiilor biologice datorate vârstei.

Copii şi adolescenţi

Irinotesin nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

Nu pot fi excluse interacţiunile dintre irinotecan şi medicamentele blocante neuromusculare. Irinotecanul are o acţiune anticolinesterazică, iar medicamentele cu acţiune anticolinesterazică pot prelungi efectul de blocare neuromusculară al suxametoniului şi pot antagoniza blocarea neuromusculară determinată de medicamentele nedepolarizante. Mai multe studii clinice au demonstrat că administrarea concomitentă cu medicamente anticonvulsivante cu efect inductor asupra CYP 3A (de exemplu, carbamazepină, fenobarbital sau fenitoină) duce la reducerea expunerii la irinotecan, SN-38 şi SN-38 glucuronoconjugat, reducând efectele farmacodinamice. Efectele unor astfel de medicamente anticonvulsivante au fost reflectate printr-o scădere cu 50% sau mai mult a ASC a SN-38 şi SN-38 glucuronoconjugat. În plus faţă de efectul inductor asupra enzimei CYP 3A, creşterea glucuronoconjugării şi excreţia biliară crescută contribuie la reducerea expunerii la irinotecan şi la metaboliţii săi. Un studiu clinic a demonstrat că administrarea concomitentă cu ketoconazol a dus la o reducere cu 87% a ASC a APC şi o creştere cu 109% a ASC a SN-38, comparativ cu irinotecanul administrat în monoterapie. Este necesară prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente cu efect inhibitor (de exemplu ketoconazol) sau inductor (de exemplu, rifampicină, carbamazepină, fenobarbital sau fenitoină) cunoscut asupra metabolizării medicamentelor prin intermediul izoenzimei 3A4 a citocromului P450. Administrarea concomitentă de irinotecan cu un inhibitor/inductor al acestei căi metabolice poate modifica metabolizarea irinotecanului şi trebuie evitată (vezi pct 4.4). Într-un studiu farmacocinetic restrâns, în cadrul căruia a fost administrată o doză de 350 mg/m²concomitent cu sunătoare (Hypericum perforatum) 900 mg a fost observată o scădere cu 42% a concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ SN-38. Ca urmare, sunătoarea nu trebuie utilizată în acelaşi timp cu irinotecanul (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă cu 5-flurouracil şi acid folinic (5-FU/AF) în cadrul schemelor de tratament asociat nu modifică farmacocinetica irinotecanului. Nu există dovezi că profilul de siguranţă al irinotecanului este influenţat de cetuximab sau invers. În cadrul unui studiu clinic, concentraţiile plasmatice ale irinotecanului au fost similare la pacienţii cărora li s-a administrat doar irinotecan/5-FU/AF comparativ cu cei la care a fost asociat bevacizumab. Concentraţiile plasmatice ale SN-38, metabolitul activ al irinotecanului, au fost analizate la un subgrup de pacienţi (aproximativ 30 de pacienţi în fiecare braţ de tratament). Concentraţiile plasmatice ale SN-38 au fost în medie cu 33% mai mari la pacienţii trataţi cu irinotecan/5-FU/AF în asociere cu bevacizumab comparativ cu pacienţii trataţi doar cu irinotecan/5-FU/AF. Datorită variabilităţii inter-individuale mari şi a eşantionului redus, nu este clar dacă creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice de SN-38 a fost determinată de bevacizumab. A fost observată o uşoară creştere a frecvenţei apariţiei diareii şi leucopeniei, ca evenimente adverse. Au fost raportate mai multe reduceri ale dozei de irinotecan la pacienţii trataţi cu irinotecan/5- FU/AF în asociere cu bevacizumab. La pacienţii la care apar diaree severă, leucopenie sau neutropenie în cazul asocierii de bevacizumab cu irinotecan, dozele de irinotecan trebuie modificate conform recomandărilor de la pct. 4.2.

Fertilitatea Femeile aflate la vârstă fertilă şi bărbaţii aflaţi la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi pe o perioadă de cel puţin 3 luni de la oprirea tratamentului. Sarcina Nu sunt disponibile informaţii privin utilizarea irinotecan în timpul sarcinii la om. Irinotecan este embriotoxic, fetotoxic şi teratogen la şobolan şi iepure (vezi pct. 5.3.). De aceea irinotecan este contraindicat în timpul sarcinii. Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu irinotecan. Alăptarea La şobolan, radioactivitatea a fost detectată în lapte după 5 minute de la administrarea intravenoasă de irinotecan marcat radioactiv. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, şi datorită posibilelor reacţii adverse grave la sugarii alăptaţi la sân, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu irinotecan.