RCP · IRINOTECAN SUN 1,5 mg/ml

Numai pentru adulți.

Irinotecan trebuie prescris doar de către un medic specializat în utilizarea chimioterapiei împotriva cancerului.

Pungile pentru perfuzie cu Irinotecan SUN 1,5 mg soluție perfuzabilă, permit administrarea a 180 ml / 200 ml/ 220 ml/ 240 ml de soluție (echivalentul a 270 mg/ 300 mg/ 330 mg și respectiv 360 mg).

Dacă doza necesară nu poate fi obținută folosind prezentările disponibile, se recomandă să utilizați un medicament alternativ pe bază de irinotecan, inclusiv irinotecan sub formă de concentrat pentru soluție perfuzabilă.

Doze Dozele de irinotecan menționate în acest RCP se referă la miligrame de irinotecan clorhidrat trihidrat.

În monoterapie (pentru pacientul tratat anterior) Doza recomandată de irinotecan este de 350 mg/m2 administrat sub formă de perfuzie intravenoasă de- a lungul unei perioade de timp de 30 până la 90 minute, la fiecare trei săptămâni (vezi pct. 4.4 și pct. 6.6).

În terapie asociată (pentru pacientul netratat anterior) Siguranța și eficacitatea irinotecanului în asociere cu 5-fluorouracil (5-FU) și acid folinic (FA) au fost evaluate folosind următoarea schemă terapeutică (vezi pct. 5.1).

Irinotecan plus 5FU/FA în schemă terapeutică la fiecare 2 săptămâni Doza recomandată de irinotecan este de 180 mg/m2 administrat o dată la fiecare 2 săptămâni, sub formă de perfuzie intravenoasă de-a lungul unei perioade de timp de 30 până la 90 minute, urmat de perfuzia cu acid folinic și 5-fluorouracil.

Pentru dozele și modul de administrare al cetuximabului în asociere, consultați informațiile referitoare la produs pentru acest medicament. În mod normal, este utilizată aceeași doză de irinotecan administrată în cadrul ultimelor cicluri din cadrul schemei anterioare bazate pe irinotecan. Irinotecan nu poate fi administrat mai devreme de 1 oră după finalul perfuziei cu cetuximab.

Pentru dozele și modul de administrare ale bevacizumabului, consultați rezumatul caracteristicilor produsului pentru bevacizumab.

Pentru dozele și modul de administrare ale asocierii de capecitabină, consultați pct. 5.1 și consultați secțiunile corespunzătoare din cadrul rezumatului caracteristicilor produsului pentru capecitabină.

Ajustarea dozei Irinotecan trebuie administrat după recuperarea adecvată a tuturor reacțiilor adverse, până la gradul 0 sau 1 conform clasificării NCI-CTC (Criteriile frecvente de toxicitate ale Institutului Național pentru Cancer) și după ce diareea legată de tratament este complet rezolvată.

La inițierea unei perfuzii ulterioare cu medicament, doza de irinotecan și 5FU, atunci când este cazul, trebuie scăzută, conform celui mai mare grad al reacțiilor adverse observate la perfuzia anterioară. Tratamentul trebuie amânat cu 1 până la 2 săptămâni, pentru a permite recuperarea reacțiilor adverse legate de tratament.

În cazul următoarelor reacții adverse, trebuie aplicată o reducere a dozei de 15 până la 20%, pentru irinotecan și/sau 5FU, dacă este cazul - toxicitate hematologică (neutropenie de gradul 4, neutropenie febrilă (neutropenie de gradul 3-4 și febră de gradul 2-4), trombocitopenie și leucopenie (gradul 4)) - toxicitate non-hematologică (gradul 3-4).

Recomandările pentru modificarea dozelor de cetuximab atunci când se administrează în asociere cu irinotecan, trebuie respectate conform informațiilor despre produs pentru acest medicament.

În asociere cu capecitabină, pentru pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste, se recomandă o reducere a dozei inițiale de capecitabină, până la 800 mg/m2 de două ori pe zi, conform rezumatului caracteristicilor produsului pentru capecitabină. Consultați de asemenea, recomandările pentru modificările dozei în cadrul schemei de asociere, prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului pentru capecitabină.

Durata tratamentului Tratamentul cu irinotecan trebuie continuat până când se observă o progresie obiectivă a bolii sau o toxicitate inacceptabilă.

Grupe speciale de pacienți Pacienți cu funcție hepatică alterată În monoterapie Valorile bilirubinei (până la de 3 ori limita superioară a intervalului normal (LSN)) la pacienții cu status de performanță ≤ 2, trebuie să determine doza inițială de irinotecan. La acești pacienți cu hiperbilirubinemie și timp de protrombină mai mare de 50%, eliminarea irinotecanului este scăzută (vezi pct. 5.2) și prin urmare, riscul de hepatotoxicitate este crescut. Așadar, trebuie efectuată monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei complete pentru această grupă de pacienți.

- La pacienții cu bilirubină de până la 1,5 ori LSN, doza recomandată de irinotecan este de 350 mg/m2 - La pacienții cu bilirubină cuprinsă între 1,5 și 3 ori LSN, doza recomandată de irinotecan este de 200 mg/m2 - Pacienții cu bilirubină mai mare de 3 ori LSN nu trebuie tratați cu irinotecan (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Nu sunt disponibile date pentru pacienții cu insuficiență hepatică tratați cu irinotecan în asociere.

Pacienți cu funcție renală afectată Nu se recomandă utilizarea de irinotecan la pacienții cu funcție renală afectată, deoarece nu au fost efectuate studii la această grupă de pacienți. (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Vârstnici Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la persoanele vârstnice. Cu toate acestea, doza trebuie aleasă cu atenție la această grupă de pacienți, din cauza frecvenței crescute a diminuării funcțiilor biologice. Această grupă de pacienți necesită supraveghere intensă (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea irinotecanului la copii nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare Irinotecan SUN soluție perfuzabilă este numai pentru administrare intravenoasă. Trebuie administrat sub formă de perfuzie într-o venă periferică sau centrală. Soluția poate fi administrată direct pacientului, fără pregătire suplimentară. Pentru o singură utilizare.

Utilizarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3) - Sunătoare: scăderea metabolitului activ al irinotecanului, SN-38, a concentrațiilor plasmatice. În cadrul unui studiu farmacocinetic de mici dimensiuni (n=5), în care irinotecan 350 mg/m2 a fost administrat împreună cu sunătoarea (Hypericum perforatum) 900 mg, a fost observată o scădere de 42% a concentrației plasmatice a metabolitului activ al irinotecanului, SN-38. Ca rezultat, sunătoarea nu trebuie administrată împreună cu irinotecan. - Vaccinuri cu virus viu atenuat (de exemplu, vaccinul împotriva febrei galbene): risc de reacție generalizată la vaccinuri, posibil letală. Utilizarea concomitentă este contraindicată în timpul tratamentului cu irinotecan și timp de 6 luni după întreruperea chimioterapiei. Vaccinurile omorâte sau inactivate pot fi administrate; totuși, răspunsul la astfel de vaccinuri poate fi diminuat. Utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4) Administrarea concomitentă de irinotecan cu inhibitori sau inductori puternici ai citocromul P450 3A4 (CYP3A4) poate altera metabolismul irinotecanului și trebuie evitată (vezi pct. 4.4): - Medicamente puternic inductoare ale CYP3A4 și/sau UGT1A1: (de exemplu rifampicină, carbamazepină, fenobarbital, fenitoină sau apalutamidă): risc de expunere redusă la irinotecan, SN-38 și SN-38 glucuronidă și efecte farmacodinamice reduse. Mai multe studii au demonstrat că administrarea concomitentă de medicamente anticonvulsivante inductoare ale CYP3A4 are ca rezultat o expunere redusă la irinotecan, SN-38 și SN-38 glucuronidă și efecte farmacodinamice reduse. Efectele unor astfel de medicamente anticonvulsivante au fost reflectate printr-o scădere a ASC a SN-38 și SN-38G cu 50% sau mai mult. În plus față de inducția enzimelor CYP3A5, glucuronidarea îmbunătățită și excreția biliară îmbunătățită pot juca un rol în reducerea expunerii la irinotecan și la metaboliții săi. Suplimentar cu fenitoină: risc de exacerbare a convulsiilor, rezultat din scăderea absorbției digestive a fenitoinei de către medicamentele citotoxice. - Inhibitori puternici ai CYP3A4: (de exemplu ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, inhibitori de protează, claritromicină, eritromicină, telitromicină): un studiu a demonstrat că administrarea concomitentă de ketoconazol a avut ca rezultat o scădere a ASC a APC cu 87% și o creștere a ASC a SN-38 cu 109%, comparativ cu irinotecan administrat în monoterapie. - Inhibitori ai UGT1A1: (de exmplu atazanavir, ketoconazol, regorafenib): risc de creștere a expunerii sistemice la SN-38, metabolitul activ al irinotecanului. Medicii trebuie să aibă acest lucru în vedere dacă asocierea este inevitabilă. - Alți inhibitori ai CYP3A4: (de exemplu crizotinib, idelalisib): risc de creștere a toxicității irinotecanului, din cauza unei scăderi a metabolizării irinotecanului datorate crizotinibului sau idelalisibului. Precauții privind utilizarea - Antagoniști ai vitaminei K: risc crescut de hemoragie și evenimente trombotice în bolile tumorale. Dacă antagoniștii vitaminei K sunt indicați, se impune o monitorizare frecventă a INR (Raport internațional normalizat). Utilizare concomitentă de avut în vedere - Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, tacrolimus): imunosupresie excesivă cu risc de limfoproliferare. - Medicamente blocante neuromusculare: interacțiunea dintre irinotecan și medicamentele blocante neuromusculare nu poate fi exclusă. Deoarece irinotecanul are activitate anticolinesterazică, medicamentele cu activitate anticolinesterazică pot prelungi efectele de blocaj neuromuscular ale suxametoniului și blocada neuromusculară a medicamentelor nedepolarizante poate fi antagonizată. Alte asociații - 5-fluorouracil/acid folinic: administrarea concomitentă de 5-fluorouracil/acid folinic în schemă de asociere nu modifică farmacocinetica irinotecanului. - Bevacizumab: rezultate din cadrul unui studiu pentru interacțiuni medicament-medicament au demonstrat că nu există niciun efect semnificativ al bevacizumabului asupra farmacocineticii irinotecanului și asupra metabolitului său activ, SN-38. Totuși, acesta nu exclude nicio creștere a toxicităților din cauza proprietăților lor farmacologice. - Cetuximab: nu există dovezi că profilul de siguranță al irinotecanului este influențat de cetuximab sau vice- versa. - Agenți antineoplazici (inclusiv flucitozina ca pro-medicament pentru 5-fluorouracil): reacțiile adverse la irinotecan, precum mielosupresia, pot fi exacerbate de către alți agenți antineoplazici care au un profil similar de reacții adverse.

Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepția la bărbați și femei Din cauza potențialului de genotoxicitate, recomandați pacientelor aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode contraceptive extrem de eficace în timpul tratamentului şi timp de 6 luni după administrarea ultimei doză de irinotecan (vezi pct. 4.4). Din cauza potențialului de genotoxicitate, recomandați pacienților cu partenere aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de 3 luni după administrarea ultimei doză de irinotecan (vezi pct. 4.4). Sarcina Datele date provenite din utilizarea irinotecan la femeile gravide sunt inexistente. S-a demonstrat că irinotecanul este embriotoxic și teratogen la animale. Prin urmare, pe baza rezultatelor din studiile efectuate la animal și mecanismul de acțiune al irinotecanului, irinotecanul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este necesar în mod cert. Alăptarea La șobolanii care alăptează, 14C-irinotecan a fost detectat în lapte. Nu se cunoaște dacă irinotecanul se excretă în laptele uman. În consecință, din cauza posibilelor reacții adverse la copiii alăptați, alăptarea trebuie întreruptă pe parcursul terapiei cu irinotecan (vezi pct. 4.3 și 4.4.). Fertilitatea Nu există disponibile date privind efectul irinotecanului asupra fertilității la om. La animal, s-au documentat reacții adverse ale irinotecanului asupra fertilității puilor (vezi pct. 5.3). Înainte de inițierea administrării irinotecan, luați în considerare efectuarea de recomandări pentru pacienți cu privire la conservarea gameților.