RCP · IRINOTECAN KABI 20 mg/ml

Doze

A se utiliza numai la adulţi. Irinotecan Kabi concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat într-o venă periferică sau într-o venă centrală.

Doze recomandate:

În monoterapie (pentru pacienţii trataţi anterior)

Doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este de 350 mg/m², administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30-90 minute, la intervale de trei săptămâni (vezi pct. 4.4 şi 6.6).

În tratament asociat (pentru pacienţii care nu au urmat un tratament anterior) Siguranţa şi eficacitatea utilizării irinotecanului în asociere cu 5-fluorouracil (5FU) şi acid folinic (AF) au fost evaluate, în cazul următoarei scheme terapeutice (vezi pct. 5.1)

- Irinotecan plus 5FU/AF la intervale de 2 săptămâni.

Doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este de 180 mg/m², administrată o dată la 2 săptămâni sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30-90 minute, urmată de perfuzie cu acid folinic şi 5-fluorouracil.

Pentru dozele şi modul de administrare concomitent cu cetuximab, vezi informaţiile despre produs pentru acest medicament.

În mod normal, este utilizată aceeaşi doză de irinotecan ca în ultimele cicluri ale tratamentului anterior pe bază de irinotecan. Irinotecan nu trebuie administrat la mai puţin de 1 oră de la terminarea perfuziei cu cetuximab.

Pentru dozele şi modul de administrare al bevacizumab, vezi rezumatul caracteristicilor produsului al bevacizumab.

Pentru dozele şi modul de administrare ale asocierii cu capecitabină, vezi pct. 5.1 şi secţiunile corespunzătoare ale rezumatului caracteristicilor produsului pentru capecitabină.

Ajustarea dozei:

Irinotecan trebuie administrat după recuperarea adecvată a tuturor reacţiilor adverse până la Gradul 0 sau 1 pe scara NCI-CTC (Criteriile Comune de Toxicitate ale Institutului Naţional de Cancer) şi după remiterea completă a diareei asociate tratamentului.

La începerea următoarei administrări din cadrul tratamentului perfuzabil, doza de irinotecan - şi cea de 5FU, atunci când este cazul - trebuie scăzute în funcţie de gradul maxim de severitate al reacţiilor adverse observate la perfuzarea anterioară. Tratamentul trebuie amânat cu 1 - 2 săptămâni pentru a permite recuperarea după reacţiile adverse determinate de tratament.

Atunci când apar următoarele reacţii adverse, trebuie aplicată o scădere cu 15 - 20% a dozei de irinotecan şi/sau 5FU, dacă este cazul:

• toxicitate hematologică [neutropenie Gradul 4, neutropenie febrilă (neutropenie Gradul 3-4 şi febră Gradul 2-4), trombocitopenie şi leucopenie (Gradul 4)];

• toxicitate non-hematologică (Gradul 3-4).

Recomandările privind modificarea dozei de cetuximab, atunci când acesta este administrat în asociere cu irinotecan, trebuie urmate în conformitate cu informaţiile cu privire la acest medicament. În cazul asocierii cu capecitabină, la pacienţii cu vârsta de 65 de ani sau peste, se recomandă, conform rezumatului caracteristicilor produsului pentru capecitabină, o scădere a dozei iniţiale de capecitabină mg/m2,la 800 administrată de două ori pe zi. A se consulta, de asemenea, recomandările pentru ajustarea dozelor în cadrul schemelor asociate de tratament, prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului pentru capecitabină.

Durata tratamentului:

Tratamentul cu irinotecan trebuie continuat până atunci când apare o progresie obiectivă a bolii sau până atunci când toxicitatea devine intolerabilă.

Grupe speciale de pacienţi:

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

În monoterapie: La pacienţii cu status de performanţă ≤ 2, doza iniţială de irinotecan trebuie determinată în funcţie de valorile bilirubinemiei [de până la 3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale (LSVN)]. La aceşti pacienţi cu hiperbilirubinemie şi timp de protrombină mai mare de 50%, clearance-ul irinotecanului este scăzut (vezi pct. 5.2) şi, ca urmare, riscul de toxicitate hepatică este crescut. Astfel, hemoleucograma trebuie monitorizată săptămânal, la această grupă de pacienţi.

• La pacienţii cu bilirubinemie de până la 1,5 ori mai mare decât LSVN, doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este de 350 mg/m².

• La pacienţii cu bilirubinemie mai mare de 1,5 până la 3 ori LSVN, doza recomandată de clorhidrat de irinotecan trihidrat este de 200 mg/m².

• Pacienţii cu bilirubinemie de peste 3 ori mai mare decât LSVN nu trebuie trataţi cu clorhidrat de irinotecan trihidrat (vezi pct. 4.3 şi. 4.4).

Nu sunt disponibile date privind pacienţii cu insuficiență hepatică cărora li se administrează irinotecan în asociere.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

Irinotecan nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece nu au fost efectuate studii la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţi vârstnici

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice specifice la pacienţii vârstnici. Cu toate acestea, la această grupă de pacienţi, dozele trebuie stabilite cu atenţie, dată fiind frecvenţa mai mare de reducere a funcţiilor biologice. Această grupă de pacienţi necesită supraveghere intensivă, mai atentă (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi:

Siguranţa şi eficacitatea irinotecanului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite momentan. Nu există date disponibile.

Mod de administrare:

Precauţii care trebuie luate înainte de a manipula sau administra medicamentul Pentru instrucţiuni cu privire la diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Utilizarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3) Sunătoarea: scăderea concentrației plasmatice a metabolitului activ al irinotecanului, SN-38. Într-un studiu farmacocinetic restrâns (n=5), în cadrul căruia irinotecan, în doză de 350 mg/m2 , a fost administrat concomitent cu sunătoarea (Hypericum perforatum), în doză de 900 mg, o scădere cu 42% a concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ al irinotecanului, SN-38, a fost observată. Prin urmare, sunătoarea nu trebuie administrată în acelaşi timp cu irinotecanul. Vaccinuri vii atenuate (de exemplu, vaccinul împotriva febrei galbene): risc de reacţie generalizată la vaccinuri, posibil letală. Utilizarea concomitentă este contraindicată în timpul tratamentului cu irinotecan şi timp de 6 luni după oprirea chimioterapiei. Vaccinuri cu organisme moarte sau inactivate pot fi administrate; cu toate acestea, răspunsul la asemenea vaccinuri poate fi diminuat. Utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4) Administrarea concomitentă a irinotecanului cu inhibitori sau inductori puternici ai citocromului P450 3A4 (CYP3A4) poate altera metabolismul irinotecanului şi trebuie evitată (vezi pct.4.4). Medicamente cu efect puternic inductor al CYP3A4 şi/sau UGT1A1 (de exemplu, rifampicină, carbamazepină, fenobarbital, fenitoină sau apalutamidă): risc de expunere redusă la irinotecan, SN-38 şi glucuronida metabolitului SN-38 şi de efecte farmacodinamice reduse. Mai multe studii au demonstrat că administrarea concomitentă de medicamente anticonvulsive inductoare de CYP3A4 duce la o expunere redusă la irinotecan, SN-38 şi glucuronida metabolitului SN-38 şi la efecte farmacodinamice reduse. Efectele unor astfel de medicamente anticonvulsive au fost reflectate de o scădere a ASC a SN-38 şi SN-38G de 50% sau mai mult. În plus faţă de efectul inductor al enzimelor CYP3A4, creşterea glucuronoconjugării şi a excreţiei biliare contribuie la reducerea expunerii la irinotecan şi la metaboliţii săi. În plus, împreună cu administrarea de fenitoină: risc de exacerbare a convulsiilor ce rezultă din reducerea absorbţiei digestive a fenitoinei provocată de medicamente citotoxice. Inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, inhibitori de protează, claritromicină, eritromicină, telitromicină): un studiu a demonstrat că administrarea concomitentă a ketoconazolului a determinat o scădere cu 87% a ASC a APC şi o creştere cu 109% a ASC a SN-38, comparativ cu irinotecanul administrat în monoterapie. Inhibitori ai UGT1A1 (de exemplu, atazanavir, ketoconazol, regorafenib): risc de creştere a expunerii sistemice la SN-38, metabolitul activ al irinotecanului. Medicii trebuie să ia acest lucru în considerare dacă această combinaţie nu poate fi evitată. Alţi inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu, crizotinib, idelalisib): risc de creștere a toxicităţii irinotecanului, cauzat de o scădere a metabolizării irinotecanului de către crizotinib sau idelalisib. Precauții la utilizare Antagonişti ai vitaminei K: risc crescut de hemoragii şi evenimente trombotice în boli tumorale. Dacă antagoniştii de vitamin K sunt indicaţi, o creştere a frecvenţei de monitorizare a INR-ului (raportul internaţional normalizat) este necesară. Administrări concomitente care trebuie avute în vedere Agenți imunodepresivi (de exemplu, ciclosporină, tacrolimus): imunosupresie excesivă cu risc de limfoproliferare. Medicamentele blocante neuromusculare: interacțiunea dintre irinotecan și medicamentele blocante neuromusculare nu poate fi exclusă. Deoarece irinotecan are acţiune anticolinesterazică, medicamentele cu acţiune anticolinesterazică pot prelungi efectul de blocare neuromusculară al suxametoniului şi pot antagoniza blocarea neuromusculară determinată de medicamentele nedepolarizante. Alte combinații 5-flourouracil/acid folinic: administrarea concomitentă cu 5-fluorouracil/acid folinic în cadrul schemelor de tratament asociat nu modifică farmacocinetica irinotecanului. Bevacizumab: rezultatele obținute în cadrul unui studiu de interacțiune medicamentoasă au demonstrat că nu există un efect semnificativ al bevacizumab asupra farmacocineticii irinotecanului și a metabolitului său activ, SN-38. Totuși, nu este exclusă o creștere a toxicității din cauza proprietăților lor farmacologice. Cetuximab: nu există dovezi că profilul de siguranţă al irinotecanului este influenţat de cetuximab sau invers. Agenți antineoplazici (inclusiv flucitozina ca pro-medicament pentru 5-fluorouracil). Reacțiile adverse la irinotecan, precum mielosupresia, pot fi exacerbate de către alți agenți antineoplazici care au un profil similar de reacții adverse.

Femeile aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei Femeile aflate la vârsta fertilă şi bărbaţii trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi pe o perioadă de până la 1 lună, respectiv 3 luni, după oprirea tratamentului. Sarcina Nu există date cu privire la utilizarea irinotecanului la femeile gravide. Irinotecanul a avut efecte embriotoxice şi teratogene la animale. Prin urmare, pe baza rezultatelor studiilor efectuate la animale și pe baza mecanismului de acțiune a irinotecanului, acesta nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este strict necesar. Alăptarea La femelele de șobolan care alăptau, irinotecanul marcat cu 14 C a fost detectat în lapte. Nu se cunoaşte dacă irinotecanul este eliminat în laptele matern, la om. În consecință, din cauza potenţialelor reacţii adverse la sugari, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu irinotecan (vezi pct. 4.3). Fertilitatea Nu există date la om cu privire la efectul irinotecanului asupra fertilităţii. La animale au fost documentate reacţii adverse ale irinotecanului asupra fertilităţii la pui (vezi pct. 5.3).