RCP · IRINOTECAN AMAROX 20 mg/ml

oze şi mod de administrare

Doze Numai pentru adulţi. Soluţia perfuzabilă de Irinotecan Amarox trebuie administrată în perfuzie într-o venă periferică sau centrală.

Doze recomandate:

În monoterapie (la pacienţi trataţi anterior) Doza recomandată de Irinotecan Amarox este de 350 mg/m2 administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30-90 de minute, la fiecare trei săptămâni (vezi pct. 4.4 şi 6.6).

Ca terapie asociată (la pacienţi netrataţi anterior) Siguranţa şi eficacitatea administrării Irinotecan Amarox în asociere cu 5-fluorouracil (5FU) şi acid folinic (AF) a fost evaluată în următoarele scheme terapeutice (vezi pct. 5.1). • Irinotecan Amarox în asociere cu 5FU/AF în schema de administrare la fiecare 2 săptămâni

Doza recomandată de Irinotecan Amarox este 180 mg/m2, administrată o dată la fiecare 2 săptămâni sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30-90 de minute, urmată de perfuzia cu acid folinic şi 5- fluorouracil.

Pentru dozele şi modul de administrare în cazul asocierii cu cetuximab, a se vedea informaţiile pentru acest medicament.

În mod obişnuit, este utilizată aceeaşi doză de irinotecan, care a fost administrată în cadrul ultimelor cicluri de tratament din schema de administrare anterioară care a inclus irinotecan. Irinotecan nu trebuie administrat după cel puţin o oră de la terminarea perfuziei cu cetuximab.

Pentru dozele şi modul de administrare al bevacizumab, a se vedea Rezumatul caracteristicilor produsului pentru bevacizumab.

Pentru dozele şi modul de administrare în cazul asocierii cu capecitabină, vă rugăm să consultaţi pct.

nteracţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

7 Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)

Sunătoarea: scăderea concentrației plasmatice a metabolitului irinotecanului, SN-38. În cadrul unui studiu farmacocinetic restrâns (n=5), în care a fost administrat irinotecan 350 mg/m 2 concomitent cu 900 mg sunătoare (Hypericum perforatum), s-a observat o reducere de 42% a concentrației plasmatice a metabolitului activ al irinotecanului, SN-38. În consecință, nu trebuie administrată sunătoare concomitent cu irinotecan.

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate (de exemplu, vaccinul pentru febra galbenă): Riscul de infecție generalizată asociată cu vaccinurile poate fi fatal. Utilizarea concomitentă este contraindicată în timpul tratamentului cu irinotecan și timp de 6 luni după întreruperea chimioterapiei. Pot fi administrate vaccinuri cu virusuri moarte sau inactive; cu toate acestea, răspunsul poate fi diminuat.

Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4) Administrarea concomitentă de irinotecan cu inhibitori sau inductori puternici ai citocromului P450 3A4 (CYP 3A4) poate modifica metabolizarea irinotecanului şi trebuie evitată (vezi pct. 4.4):

Medicamente puternic inductoare ale citocromului CYP 3A4 și/sau ale UGT1A1 (de exemplu, rifampicină, carbamazepină, fenobarbital, fenitoină sau apalutamidă):

Risc de scădere a expunerii la irinotecan, SN-38 și SN-38 glucuronoconjugat şi reducerea efectelor farmacodinamice. Câteva studii au demonstrat faptul că administrarea concomitentă de medicamente anticonvulsivante inductoare ale CYP3A4 determină scăderea expunerii la irinotecan, SN-38 şi SN-38 glucuronoconjugat şi reducerea efectelor farmacodinamice. Efectele unor astfel de medicamente anticonvulsivante au fost evidențiate prin scăderea ASC a SN-38 şi SN-38G cu 50% sau mai mult. În plus față de inducția enzimelor citocromului CYP3A4, creșterea glucuronoconjugării şi creșterea excreției biliare pot avea un rol în reducerea expunerii la irinotecan şi metaboliții acestuia. De asemenea, în cazul fenitoinei, menționăm riscul de exacerbare a convulsiilor ce rezultă din scăderea absorbției digestive a fenitoinei prin intermediul medicamentelor citotoxice.

Inhibitori puternici ai citocromului CYP3A4: (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, inhibitori de protează, claritromicină, eritromicină, telitromicină):

Un studiu a demonstrat faptul că administrarea concomitentă cu ketoconazol a determinat scăderea ASC a APC cu 87% şi creșterea ASC a SN-38 cu 109% comparativ cu irinotecan administrat în monoterapie.

Inhibitori ai UGT1A1 (de exemplu, atazanavir, ketoconazol, regorafenib)

Risc de creștere a expunerii sistemice a SN-38, metabolitul activ al irinotecanului. Medicul trebuie să aibă în vedere acest lucru, dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată.

Alți inhibitori ai citocromului CYP 3A4: (de exemplu, crizotinib, idelalisib)

Risc de creștere a toxicității irinotecanului din cauza scăderii metabolizării irinotecanului de crizotinib sau idelalisib.

Avertisment privind utilizarea

Antagoniști de vitamina K: risc crescut de hemoragie și evenimente trombotice în cazul bolilor tumorale. Dacă sunt indicați antagoniști de vitamină K, trebuie monitorizat mai frecvent INR-ul (International Normalised Ratio).

Asocieri de luat în considerare Medicamente imunosupresoare (de exemplu, ciclosporină, tacrolimus): imunosupresie excesivă cu risc de limfoproliferare.

8 Blocante neuromusculare: Nu poate fi exclusă existența unor interacțiuni între irinotecan şi blocantele neuromusculare. Deoarece <clorhidratul de irinotecan 20 mg/ml concentrat pentru soluție perfuzabilă> prezintă activitate anticolinesterazică, medicamentele cu activitate anticolinesterazică pot prelungi efectele curarizante ale suxametoniului şi pot antagoniza blocul neuromuscular determinat de medicamentele nedepolarizante.

Alte asocieri 5-fluorouracil/acid folinic: Administrarea în asociere 5-fluorouracil/acid folinic în cadrul schemei terapeutice cu această asociere nu modifică farmacocinetica irinotecanului.

Bevacizumab: Rezultatele dintr-un studiu de interacțiune medicamentoasă specifică nu au demonstrat nici un efect semnificativ al bevacizumab asupra farmacocineticii irinotecan și a metabolitului său activ, SN-38. Cu toate acestea, acest lucru nu exclude o creștere a toxicității datorită proprietăților lor farmacologice.

Cetuximab: Nu există dovezi privind faptul că cetuximabul influențează profilul de siguranță al irinotecanului sau invers.

Medicamente antineoplazice (inclusiv flucitozina ca pro-medicament pentru 5-fluorouracil) Reacțiile adverse la irinotecan, precum mielosupresia, pot fi exacerbate de către alte medicamente antineoplazice care au un profil similar de reacții adverse.

ertilitatea, sarcina şi alăptarea

Contracepția Din cauza potențialului de genotoxicitate, recomandați pacientelor aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode contraceptive extrem de eficiente în timpul tratamentului şi timp de 6 luni după ultima doză de irinotecan (vezi pct. 4.4).

Din cauza potențialului de genotoxicitate, recomandați pacienților cu partenere aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului și timp de 3 luni după ultima doză de irinotecan (vezi pct. 4.4).

Sarcina Datele provenite din utilizarea irinotecanului la femeile gravide sunt limitate. Irinotecanul a avut efecte embriotoxice și teratogene la animale (vezi pct. 5.3). Pe baza rezultatelor din studiile la animale și a mecanismului de acțiune al irinotecanului, acest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, în special în primul trimestru, cu excepția cazului în care este absolut necesar.

Femeile aflate la vârsta fertilă nu trebuie să înceapă administrarea irinotecanului până la excluderea posibilității unei sarcini. Sarcina trebuie evitată dacă oricare dintre parteneri este tratat cu irinotecan.

Alăptarea Datele disponibile sunt limitate, dar au sugerat că iritonecanul și metabolitul acestuia se excretă în laptele uman. În consecinţă, având în vedere posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse la sugari, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu irinotecan (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Fertilitatea Nu există date privind efectul irinotecanului asupra fertilității la om. La animale, reacțiile adverse ale irinotecanului asupra fertilității puilor au fost documentate (vezi pct. 5.3). Înainte de inițierea administrării irinotecan, luați în considerare efectuarea de recomandări pentru pacienți cu privire la conservarea gameților.