RCP · IRETIG 50 mg

Doze

Adulți (inclusiv pacienți vârstnici) Doza recomandată este de 50 mg o dată pe zi.

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală și hepatică Mirabegron nu a fost studiat la pacienți cu boală renală în stadiu terminal (RFG < 15 ml/minut/1,73 m2 sau pacienți care necesită hemodializă) sau cu insuficiență hepatică severă (clasa C Child-Pugh) și, astfel, nu este recomandată pentru utilizare la aceste grupe de pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2).

În următorul tabel este prezentată doza zilnică recomandată pentru pacienții cu insuficiență renală sau hepatică, în absența sau prezența tratamentului cu inhibitori potenți ai izoenzimei CYP3A (vezi pct. 4.4, 4.5 și 5.2

Tabelul 1: Dozele zilnice recomandate pentru pacienții cu insuficiență renală sau hepatică,

1 în absența și prezența inhibitorilor potenți de CYP3A

Inhibitori potenți ai CYP3A (3) Fără inhibitor Cu inhibitor

(1) Ușoară: RFG: 60 – 89 ml/minut și 1,73 m ; moderată: RFG: 30 – 59 ml/minut și 1,73 m2; 2

severă: RFG: 15 – 29 ml/minut și 1,73 m2. (2) Ușoară: clasa A Child-Pugh; Moderată: clasa B Child-Pugh. (3) Inhibitori potenți ai CYP3A. Vezi pct. 4.5

Sexul Nu este necesară ajustarea dozelor în funcție de sex.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea mirabegron la copii și adolescenți cu vârstă sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare Comprimatele se administrează cu lichide, se înghit întregi și nu trebuie mestecate, fragmentate sau zdrobite. Iretig se poate administra cu sau fără alimente.

Informații obținute la utilizarea in vitro Transportul și metabolizarea mirabegron se realizează pe căi multiple. Mirabegron este substrat pentru citocromul P450 (CYP) 3A4, CYP2D6, butirilcolinesterază, uridindifosfo-glucuronozil-transferază (UGT), transportorul glicoproteină-P (P-gp) de eflux și transportorii de influx de tip cationi organici (OCT) OCT1, OCT2 și OCT3. Studiile asupra mirabegron în care s-au folosit microzomi hepatici umani și enzime CYP recombinate umane au arătat că mirabegron este un inhibitor moderat și dependent de timp al CYP2D6 și un inhibitor slab al CYP3A. La concentrații mari, mirabegron inhibă transportul medicamentelor mediat de P-gp. Informații obținute la utilizarea in vivo Interacțiuni medicamentoase Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra farmacocineticii mirabegron și efectul mirabegron asupra farmacocineticii altor medicamente au fost evaluate în studii în care au fost utilizate doze unice și repetate. Majoritatea interacțiunilor medicamentoase au fost studiate utilizând o doză de 100 mg de mirabegron, administrată sub formă de comprimate cu utilizare orală cu rată de absorbție controlată (OCAS - oral controlled absorption system). Studiile de interacțiune între mirabegron și metoprolol și mirabegron și metformin au utilizat mirabegron cu eliberare imediată (IR) 160 mg. Nu sunt așteptate interacțiuni medicamentoase relevante din punct de vedere clinic între mirabegron și medicamentele care inhibă, induc sau sunt un substrat pentru una dintre izoenzimele CYP sau transportori, cu excepția efectului inhibitor al mirabegron asupra metabolizării substraturilor CYP2D6. Efectul inhibitorilor enzimatici Expunerea la mirabegron (ASC) a crescut de 1,8 ori la voluntarii sănătoși în prezența ketoconazolului, un inhibitor puternic al CYP3A/P-gp. Atunci când mirabegron se administrează concomitent cu inhibitorii CYP3A și/sau P-gp nu este necesară ajustarea dozelor. Totuși, la pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată (RFG 30 – 89 ml/minut și 1,73 m2 ) sau insuficiență hepatică ușoară (clasa A Child-Pugh) în cazul administrării concomitente a inhibitorilor potenți ai CYP3A, precum itraconazol, ketoconazol, ritonavir și claritromicină, doza recomandată este de 25 mg, o dată pe zi, cu sau fără alimente (vezi pct. 4.2). Nu este recomandată administrarea mirabegron la pacienții cu insuficiență renală severă (RFG 15 – 29 ml/minut și 1,73 m2 ) sau la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (clasa B Child-Pugh), cărora li se administrează concomitent inhibitori potenți de CYP3A (vezi pct. 4.2 și 4.4). Efectul inductorilor enzimatici Substanțele inductoare ale CYP3A sau P-gp scad concentrația plasmatică a mirabegron. Nu este necesară ajustarea dozelor de mirabegron atunci când se administrează concomitent cu rifampicină sau alți inductori ai CYP3A sau P-gp la doze terapeutice. Polimorfismul CYP2D6 Polimorfismul genetic al CYP2D6 are un impact minim asupra expunerii plasmatice medii la mirabegron (vezi pct. 5.2). Nu se aticipează și nu s-a studiat interacțiunea dintre mirabegron și inhibitorii cunoscuți ai CYP2D6. Nu este necesară nicio ajustare de doză pentru mirabegron atunci când se administrează concomitent cu inhibitori ai CYP2D6 sau la pacienții metabolizatori lenți prin intermediul CYP2D6. Efectul mirabegron asupra substraturilor CYP2D6 La voluntarii sănătoși, potența inhibitorie pe care mirabegron o are față de CYP2D6 este moderată, iar activitatea CYP2D6 se reface într-un interval de 15 zile după întreruperea administrării de mirabegron. Administrarea mai multor doze zilnice unice de mirabegron IR a fost urmată de o creștere cu 90% a Cmax și cu 229% a ASC în cazul utilizării unei doze unice de metoprolol. Administrarea mai multor doze zilnice unice de mirabegron a fost urmată de o creștere cu 79% a Cmax și cu 241% a ASC în cazul utilizării unei doze unice de desipramină. Se recomandă prudență dacă mirabegron se administrează concomitent cu medicamente cu indice terapeutic îngust și care sunt metabolizate în mod semnificativ prin sistemul CYP2D6, precum tioridazina, antiaritmice din clasa 1C (de exemplu flecainidă, propafenon) și antidepresive triciclice (de exemplu imipramină, desipramină). De asemenea, se recomandă prudență dacă mirabegron este administrat concomitent cu substraturi ale CYP2D6, ale căror doze sunt ajustate individual. Efectul mirabegron asupra transportorilor Mirabegron este un inhibitor slab al P-gp. La voluntarii sănătoși, mirabegron a determinat creșterea cu 29% și, respectiv, cu 27% a valorilor Cmax și ASC ale digoxinei, substrat al P-gp. La pacienții la care se inițiază un tratament care implică administrarea concomitentă de mirabegron și digoxină, trebuie prescrisă inițial cea mai mică doză de digoxină. În vederea obținerii efectelor clinice dorite, pentru creșterea dozei de digoxină trebuie monitorizate și utilizate concentrațiile serice de digoxină. Potențialul de inhibare a P-gp de către mirabegron trebuie avut în vedere atunci când acest medicament este administrat concomitent cu substraturi sensibile ale P-gp, de exemplu cu dabigatran. Alte interacțiuni Nu au fost observate interacțiuni relevante clinic atunci când mirabegron a fost administrat concomitent cu solifenacin, tamsulosin, warfarină, metformin sau medicamente contraceptive orale combinate care conțin etinilestradiol și levonorgestrel, în doze terapeutice. Nu este recomandată ajustarea dozei. Creșterea expunerii la mirabegron ca urmare a interacțiunilor medicamentoase poate fi asociată cu creșteri ale frecvenței pulsului.

Femei aflate la vârsta fertilă Iretig nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive. Sarcina Datele provenite din utilizarea mirabegron la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii. Alăptarea Mirabegron se excretă în lapte la rozătoare și, de aceea, se anticipează prezența în laptele uman (vezi pct. 5.3). Nu s-au efectuat studii pentru evaluarea impactului mirabegron asupra formării laptelui la om, prezenței în laptele uman sau efectele asupra sugarului alăptat la sân. Iretig nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Nu s-au evidențiat efecte determinate de tratamentul cu mirabegron asupra fertilității la animale (vezi pct. 5.3). Nu a fost stabilit efectului mirabegron asupra fertilității la om.