RCP · INVOKANA 100mg

Doze

Doza iniţială recomandată de canagliflozin este de 100 mg o dată pe zi. La pacienţii care tolerează canagliflozin 100 mg o dată pe zi care prezintă o rată de filtrare glomerulară estimată (RFGe) m2≥ 60 ml/min/1,73 sau CrCl ≥ 60 ml/min şi care necesită un control glicemic mai strict, doza poate fi crescută la 300 mg o dată pe zi (vezi pct.4.4). Pentru recomandările de ajustare a dozei conform RFGe, vezi tabelul 1.

Se recomandă precauţie în cazul în care se creşte doza la pacienţii cu vârsta ≥ 75 de ani, la pacienţii cu boală cardiovasculară cunoscută sau alţi pacienţi la care diureza indusă de canagliflozin după iniţierea tratamentului reprezintă un risc (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu hipovolemie prezentă se recomandă corectarea acestei afecţiuni înainte de iniţierea tratamentului cu canagliflozin (vezi pct. 4.4).

Atunci când canagliflozin este utilizat ca terapie adjuvantă în asociere cu insulina sau secretagog al insulinei (de ex. sulfoniluree), poate fi avută în vedere reducerea dozei de insulină sau a secretagogului insulinei pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Trebuie avute în vedere funcţia renală şi riscul de hipovolemie (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

Nefropatia diabetică în diabetul zaharat de tip 2

Pentru tratamentul nefropatiei diabetice adăugat standardului de îngrijire (de exemplu inhibitorii ACE sau ARB) se recomandă o doză de 100 mg canagliflozin o dată pe zi (vezi tabelul 1). Deoarece eficiența canagliflozin în scăderea glicemiei este redusă la pacienții cu insuficiență renală moderată și probabil lipsește la pacienții cu insuficiență renală gravă, se recomandă adăugarea altor agenți antihiperglicemici. Pentru recomandările de ajustare a dozei conform RFGe, vezi tabelul 1.

Tabelul 1: Recomandări de ajustare a dozei la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de 10 ani și pestea

a Vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 și 5.2.

b Dacă este necesar control glicemic în continuare, pot fi utilizați și alți agenți antihiperglicemici c Cu raport urinar albumină/ creatinină ˃ 300 mg/g d Se menține doza până la dializă sau transplant renal.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.

Canagliflozin nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă şi nu este recomandat să fie utilizat la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Nu este necesară ajustarea dozei pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 ani și peste (vezi pct. 5.1 și 5.2). La copiii și adolescenții cu greutatea < 50 kg, se recomandă prudență la creșterea treptată a dozei până la 300 mg, deoarece datele privind siguranța sunt limitate (vezi pct. 4.4).

Siguranța și eficacitatea Invokana la copii cu vârsta sub 10 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Pentru administrare orală

Invokana trebuie administrat pe cale orală, o dată pe zi, de preferat înainte de prima masă a zilei. Comprimatele trebuie înghiţite întregi.

Dacă se omite o doză, pacientul trebuie să o ia imediat ce îşi aminteşte; cu toate acestea, nu trebuie luată o doză dublă în aceeaşi zi.

Interacţiuni farmacodinamice Diuretice Canagliflozin poate accentua efectul diureticelor şi poate creşte riscul de deshidratare şi hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Insulina şi secretagogii insulinei Insulina şi secretagogii insulinei, de tipul sulfonilureelor, pot cauza apariţia hipoglicemiei. Prin urmare, atunci când sunt utilizate în asociere cu canagliflozin poate fi necesară o doză mai mică de insulină sau secretagog al insulinei pentru reducerea riscului de hipoglicemie (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Interacţiuni farmacocinetice Efectele altor medicamente asupra canagliflozin Metabolizarea canagliflozin se efectuează în principal pe calea glucuronoconjugării mediate de UDP glucuronizil transferaza 1A9 (UGT1A9) şi 2B4 (UGT2B4). Canagliflozin este transportat de glicoproteina P (P-gp) şi proteina de rezistenţă în cancerul mamar (BCRP). Inductorii enzimatici (cum sunt sunătoarea [Hypericum perforatum], rifampicina, barbituricele, fenitoina, carbamazepina, ritonavir, efavirenz) pot reducer expunerea la canagliflozin. În urma administrării concomitente de canagliflozin şi rifampicină (inductor al unor diverşi transportatori activi şi enzime metabolizante ale medicamentului) s-a observat o scădere de 51% şi 28% a expunerii sistemice a canagliflozin (ASC) şi a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax). Aceste scăderi ale expunerii la canagliflozin pot reduce eficacitatea. Dacă este necesară administrarea concomitentă a canagliflozin cu un inductor combinat al acestor enzime UGT şi proteine de transport, se recomandă monitorizarea controlului glicemic pentru evaluarea răspunsului la canagliflozin. Dacă se impune administrarea concomitentă a unui inductor al acestor enzime UGT cu canagliflozin, se poate avea în vedere creşterea dozei la 300 mg o dată pe zi dacă pacienţii tolerează doza de canagliflozin 100 mg administrată o dată pe zi, dacă au o valoare a RFGe ≥ 60 ml/min/1,73 m2 sau CrCl > 60 ml/min şi dacă necesită control glicemic mai strict. La pacienţii cu RFGe între 45 ml/min/1,73 m2 şi < 60 ml/min/1,73 m2 sau CrCl între 45 ml/min şi < 60 ml/min trataţi cu canagliflozin 100 mg la care se administrează concomitent un inductor al enzimelor UGT şi care necesită control glicemic mai strict, se poate avea în vedere administrarea altor medicamente hipoglicemiante (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Administrarea de colestiramină are risc potenţial să reducă expunerea la canagliflozin. Administrarea de canagliflozin trebuie să se efectueze cu minimum 1 oră înainte sau 4-6 ore după administrarea de chelatori de acizi biliari pentru a minimiza interferenţa posibilă cu absorbţia acestora. Studiile de interacţiune sugerează că metformin, hidroclorotiazida, contraceptivele orale (etinilestradiol şi levonorgestrol), ciclosporina şi/sau probenecid nu influenţează farmacocinetica canagliflozin. Efectele canagliflozin asupra altor medicamente Digoxina Administrarea asociată de canagliflozin 300 mg o dată pe zi timp de 7 zile şi o doză unică de digoxină 0,5 mg urmată de o doză de 0,25 mg zilnic timp de 6 zile a condus la o creştere de 20% a ASC şi la o creştere cu 36% a Cmax de digoxină, cel mai probabil din cauza unei inhibiţii la nivelul P-gp. S-a observat inhibiţia P-gp de către canagliflozin in vitro. Pacienţii cărora li se administrează digoxină sau alte glicozide cardiace (de exemplu, digitoxina) trebuie monitorizaţi corespunzător. Litiu Utilizarea concomitentă a inhibitorilor SGLT2 și a litiului poate duce la scăderea concentrațiilor serice de litiu. Trebuie monitorizate cu mare atenție concentrațiile plasmatice de litiu în timpul tratamentului cu canaglifozin, în special în timpul fazei de inițiere și de modificare a dozelor. Dabigatran Efectul administrării concomitente a canagliflozin (un inhibitor slab al P-gp) asupra dabigatran etexilat (un substrat al P-gp) nu a fost studiat. Deoarece concentraţiile de dabigatran pot creşte în prezenţa canagliflozin, este necesară monitorizare (analize pentru depistarea semnelor de hemoragie sau anemie) în cazul administrării concomitente de dabigatran cu canagliflozin. Simvastatină Administrarea asociată de canagliflozin 300 mg o dată pe zi timp de 6 zile şi o doză unică de simvastatină (substrat al CYP3A4) 40 mg a determinat o creştere de 12% a ASC şi o creştere de 9% a Cmax pentru simvastatină şi o creştere de 18% a ASC şi o creştere de 26% a Cmax pentru simvastatină acidă. Creşterea expunerii la simvastatină şi simvastatină acidă nu a fost considerată relevantă din punct de vedere clinic. Inhibarea BCRP de către canagliflozin la nivel intestinal nu poate fi exclusă şi, prin urmare, poate avea loc creşterea expunerii pentru medicamentele transportate de BCRP, de exemplu, anumite statine, precum rosuvastatina şi unele medicamente anti-cancerigene. În studiile de interacţiune, canagliflozin la starea de echilibru nu a avut niciun efect clinic relevant asupra farmacocineticii metformin, a contraceptivelor orale (etinilestradiol şi levonorgestrol), glibenclamidei, paracetamolului, hidroclorotiazidei sau warfarinei. Interacţiunea cu alte medicamente/analize de laborator Test 1,5-AG În timpul tratamentului cu Invokana, creşterea excreţiei urinare a glucozei poate scădea în mod fals valorile 1,5-anhidroglucitol (1,5-AG), astfel determinarea valorilor 1,5-AG devenind incertă pentru evaluarea controlului glicemic. Prin urmare, analiza 1,5-AG nu trebuie utilizată pentru evaluarea controlului glicemic la pacienţii în tratament cu canagliflozin. Pentru detalii suplimentare este recomandat să vă adresaţi producătorului testului respectiv pentru determinarea 1,5-AG. Copii și adolescenți Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.

Sarcina Nu există date privind utilizarea canagliflozin la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Canagliflozin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Canagliflozin trebuie întrerupt, dacă sarcina este depistată. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă canagliflozin şi/sau metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice provenite din studii la animale experimentale au indicat excreţia canagliflozin/metaboliţilor în laptele uman, precum şi efectele mediate farmacologic la puii şi şobolanii tineri alăptaţi, expuşi la canagliflozin (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou- născut/sugar. Canagliflozin nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Fertilitatea Nu a fost studiat efectul canagliflozin asupra fertilităţii la om. În studiile la animale nu s-au observat efecte asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).