RCP · HUMULIN N KwikPen 100 UI/ml

Doze

Doza trebuie stabilită de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.

Copii şi adolescenţi

Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Humulin N în stilou injector (pen) preumplut este indicat doar pentru injectare subcutanată. Această formă de prezentare nu trebuie administrată intravenos.

Preparatele de insulină se administrează subcutanat la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului. Locurile de injectare ale preparatului insulinic trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice; aceeaşi regiune nu trebuie folosită mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună pentru a reduce riscul de lipodistrofie și de amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8)..

La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avută grijă să nu se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească tehnicile corecte de injectare.

Fiecare cutie conține un prospect cu informații pentru utilizator cu instrucțiuni despre cum se injectează insulina.

Este cunoscut faptul că unele medicamente interacționează cu metabolismul glucozei și, prin urmare, medicul trebuie întrebat în cazul în care pacientul utilizează alte medicamente, suplimentar față de insulina umană (vezi pct.4.4). Medicul trebuie să aibă în vedere interacţiunile posibile şi să întrebe întotdeauna pacienţii despre alte medicamente pe care și le administrează. Necesarul de insulină poate fi crescut de substanţele cu acţiune hiperglicemiantă, cum sunt glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, hormon de creştere, danazol, beta 2-simpatomimetice (cum sunt ritodrină, salbutamol, terbutalină), tiazide. Necesarul de insulină poate să scadă dacă se administrează concomitent substanţe cu acţiune hipoglicemiantă, cum sunt antidiabetice orale, salicilaţi (de exemplu, acidul acetilsalicilic), anumite antidepresive (inhibitori de monoaminooxidază), anumiţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), medicamente blocante ale receptorilor angiotensinei II, medicamente beta-blocante neselective şi alcool etilic. Analogii somatostatinei (octreotid, lanreotid) pot fie să scadă, fie să crească, doza necesară de insulină.

Este esenţială menţinerea unui bun control al pacientei tratate cu insulină (diabet insulino-dependent sau diabet gestațional) pe toată perioada sarcinii. Necesarul de insulină scade, de obicei, în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Pacientele diagnosticate cu diabet zaharat trebuie sfătuite să informeze medicul dacă sunt gravide sau intenţionează să rămână gravide. În cazul gravidelor cu diabet zaharat este esenţială monitorizarea atentă a controlului glicemiei, precum şi al stării generale de sănătate. Pacientele diagnosticate cu diabet zaharat care alăptează pot necesita ajustări ale dozelor de insulină și/sau ale regimului alimentar.