RCP · HIDROXICLOROCHINA ATB 200 mg

Adulţi

Afecţiuni reumatismale: hidroxiclorochina are acţiune cumulativă şi va necesita câteva săptămâni pentru a-şi exercita efectele terapeutice benefice, timp în care pot să apară relativ precoce reacţii adverse minore.

Dacă nu se produce o ameliorare obiectivă în primele 6 luni, tratamentul trebuie întrerupt.

- Poliartrită reumatoidă: se recomandă o doză iniţială de 400 - 600 mg sulfat de hidroxiclorochină/zi. Pentru tratamentul de întreţinere, doza este de 200 - 400 mg sulfat de hidroxiclorochină/zi.

Lupus eritematos sistemic sau discoid: se recomandă o doză iniţială de 400 - 600 mg sulfat de hidroxiclorochină/zi. Pentru tratamentul de întreţinere, doza este de 200 - 400 mg sulfat de hidroxiclorochină/zi.

Afecţiuni dermatologice prin expunere la soare: tratamentul se va restrânge la perioadele de maximă expunere la soare. Pot fi suficiente doze de 400 mg sulfat de hidroxiclorochină/zi.

Malarie:

- Profilaxia malariei:

400 mg sulfat de hidroxiclorochină o dată pe săptămână, întotdeauna în aceeaşi zi.

Dacă circumstanţele permit, tratamentul profilactic trebuie iniţiat cu 2 săptămâni înaintea expunerii.

Totuşi, în caz contrar, se poate administra o doză iniţială dublă (de încărcare) de 800 mg sulfat de hidroxiclorochină, fracţionată în 2 prize, administrate la interval de 6 ore.

Tratamentul profilactic trebuie continuat încă 8 săptămâni după părăsirea zonei endemice.

- Tratamentul atacului acut de malarie:

O doză iniţială de 800 mg sulfat de hidroxiclorochină, urmată de 400 mg sulfat de hidroxiclorochină, după 6–8 ore, în prima zi, se continuă cu 400 mg sulfat de hidroxiclorochină/zi, încă 2 zile (în total 2 g sulfat de hidroxiclorochină). De asemenea, s-a dovedit eficace o schemă alternativă, utilizând o doză unică de 800 mg sulfat de hidroxiclorochină. Dozele pentru adulţi pot fi calculate şi în funcţie de masa corporală, asemănător dozelor pentru copii (vezi mai jos).

Copii şi adolescenţi

În tratamentul artritei juvenile idiopatice (în asociere cu alte terapii), lupusului eritematos sistemic şi lupusului eritematos discoid trebuie să fie folosită doza minimă efectivă şi aceasta nu trebuie să depăşească 6,5 mg/kg/zi, luându-se în considerare greutatea corporală ideală. De aceea, comprimatul de 200 mg nu este adecvat pentru copiii cu greutatea corporală sub 31 kg.

Malarie

- Profilaxia malariei:

Doza profilactică săptămânală este de 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg, dar nu trebuie să depăşească doza recomandată pentru adult, indiferent de greutate.

Dacă circumstanţele permit, tratamentul profilactic trebuie iniţiat cu 2 săptămâni înaintea expunerii. Totuşi, în caz contrar, la copii, se poate administra o doză de 12,9 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 800 mg sulfat de hidroxiclorochină), fracţionată în 2 prize, administrate la interval de 6 ore. Tratamentul profilactic trebuie continuat încă 8 săptămâni după părăsirea zonei endemice.

- Tratamentul atacului acut de malarie:

O doză totală de 32 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 2 g sulfat de hidroxiclorochină) se fracţionează şi se administrează pe parcursul a 3 zile, după cum urmează:

- prima doză: 12,9 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi doza de 800 mg);

- a doua doză: 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi doza de 400 mg), la 6 ore după prima doză;

- a treia doză: 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi doza de 400 mg), la 18 ore după a doua doză;

- a patra doză: 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi doza de 400 mg), la 24 ore după a treia doză.

Mod de administrare

Numai pentru administrare orală. Fiecare doză trebuie luată în timpul mesei sau cu un pahar cu lapte.

Combinații contraindicate: - Citalopram, escitalopram sau hidroxizină: Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor. - Domperidonă: Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor. - Piperachină: Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor. Asocieri nerecomandate Interacțiuni farmacodinamice Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT / cu potențial de a induce aritmie cardiacă: Hidroxiclorochina trebuie utilizată cu precauție la pacienții tratați cu medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu antiaritmicele de clasă IA sau III, antidepresivele triciclice, antipsihoticele, anumite medicamente antiinfecțioase (antibacteriene, cum sunt fluorochinolonele, de exemplu moxifloxacin; macrolide, de exemplu azitromicina; antiretrovirale, cum este saquinavir; antifungice, cum este fluconazol; medicamente antiparazitare, cum este pentamidin), din cauza riscului crescut de aritmie ventriculară (vezi pct. 4.4, 4.8 și 4.9). Halofantrina nu trebuie administrată în asociere cu hidroxiclorochina. Antibiotice macrolide Clorochina și hidroxiclorochina trebuie utilizate cu precauție la pacienții cărora li se administrează aceste medicamente despre care se cunoaște că prelungesc intervalul QT, din cauza potențialului de a induce evenimente adverse cardiovasculare grave (inclusiv prelungirea intervalului QT, aritmii cardiace și torsada vârfurilor) și cresc riscul de mortalitate cardiovasculară. Deoarece hidroxiclorochina poate crește efectele tratamentului hipoglicemiant, poate fi necesară scăderea dozelor de insulină sau de medicamente antidiabetice orale (vezi și pct. 4.4 „Hipoglicemie” și pct. 4.8). Utilizarea combinată a medicamentelor proconvulsive sau a medicamentelor care scad pragul convulsivant trebuie atent analizată din cauza severității riscului implicat. Aceste medicamente includ, în special, majoritatea antidepresivelor (antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), neuroleptice (fenotiazine și butirofenone), meflochina, clorochina, bupropiona și tramadolul. Risc crescut de convulsii. Activitatea medicamentelor antiepileptice poate fi afectată, dacă sunt administrate în asociere cu hidroxiclorochina. Utilizarea concomitentă cu medicamente cu potențial oculotoxic (vezi și 4.4 „retinopatie”) sau hemotoxic trebuie evitată pe cât posibil, din cauza potențialului efect aditiv (vezi pct. 4.8). Există un risc teoretic de inhibare a activității intracelulare a α-galactozidazei, dacă hidroxiclorochina este administrată în asociere cu agalzidaza. De asemenea, se poate considera că hidroxiclorochina poate avea interacțiunile cunoscute pentru clorochină, deși nu au fost raportate cazuri specifice. Acestea includ: potențarea acțiunii sale directe de blocare a joncțiunii neuromusculare, de către antibioticele aminoglicozidice; antagonizarea efectului neostigminei și piridostigminei; reducerea sintezei de anticorpi, ca răspuns la imunizarea primară cu vaccin rabic pe celule diploide umane. Hormoni tiroidieni Riscul de hipotiroidism clinic la pacienții care primesc terapie de substituție hormonală tiroidiană. Monitorizarea nivelurilor serice de T3 și T4 și ajustarea, dacă este necesar, a dozei de hormon tiroidian în timpul și după tratamentul cu hidroxiclorochină. Interacțiuni farmacocinetice Efectele altor medicamente asupra hidroxiclorochinei: Antiacide și caolin Administrarea concomitentă a medicamentelor antiacide care conțin magneziu sau a caolinului poate reduce absorbția clorochinei. Prin extrapolare, administrarea hidroxiclorochinei trebuie să fie făcută la cel puțin două ore distanță de medicamentele antiacide sau de caolin. Inhibitori sau inductori ai CYP In vitro, hidroxiclorochina este metabolizată în special de către CYP2C8, CYP3A4 și CYP2D6, fără o implicare majoră a unui singur CYP. Utilizarea concomitentă a cimetidinei, un inhibitor CYP-pan, rezultă într-o creștere de 2 ori a expunerii la clorochină. În absența unor studii in vivo cu privire la interacțiunile medicamentoase cu hidroxiclorochină, se recomandă prudenţă (de exemplu monitorizarea reacţiilor adverse) atunci când cimetidina sau inhibitori puternici ai CYP2C8 și/sau CYP3A4, sau CYP2D6 (cum sunt gemfibrozil, clopidogrel, ritonavir, itraconazol, claritromicină, suc de grepfrut, fluoxetină, paroxetină, chinidină) sunt administraţi concomitent cu hidroxiclorochina. A fost raportată lipsa eficacităţii hidroxiclorochinei în cazul administrării concomitente de rifampicină, un inductor puternic al CYP2C8 și/sau CYP3A4. Se recomandă prudenţă (de exemplu, monitorizarea eficacităţii) la administrarea concomitentă cu inductori puternici ai CYP2C8 şi/sau CYP3A4 (cum sunt rifampicina, sunătoarea, carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina). Efectele hidroxiclorochinei asupra altor medicamente: Substraturi ale glicoproteinei P In vitro, la concentrații mari, hidroxiclorochina inhibă glicoproteina P. Prin urmare, există un potenţial de concentraţie crescută de substraturi ale glicoproteinei P, atunci când hidroxiclorochina este administrată concomitent. S-a raportat un nivel plasmatic crescut de digoxină în cazul în care digoxina și hidroxiclorochina au fost administrate în asociere. Se recomandă prudenţă (de exemplu monitorizarea reacţiilor adverse sau a concentraţiilor plasmatice, după caz) la asocierea cu substraturi ale glicoproteinei P cu indice terapeutic îngust (cum sunt digoxina, dabigatran). Substraturi CYP2D6 Hidroxiclorochina inhibă CYP2D6 in vitro. La pacienții cărora li s-a administrat hidroxiclorochină și o singură doză de metoprolol, o probă CYP2D6, Cmax și ASC de metoprolol au fost crescute de 1,7 ori, ceea ce sugerează că hidroxiclorochina este un inhibitor ușor al CYP2D6. Se recomandă prudență (de exemplu, monitorizarea reacțiilor adverse sau a concentrațiilor plasmatice, după caz) atunci când se administrează concomitent substraturi CYP2D6 cu indice terapeutic îngust (cum ar fi flecainida, propafenona). Substraturi CYP3A4 Hidroxiclorochina inhibă CYP3A4 in vitro. Un nivel plasmatic ridicat de ciclosporină (substrat al CYP3A4 și al glicoproteinei P) a fost raportat atunci când ciclosporina și hidroxiclorochina au fost administrate în asociere. În absența unor studii de interacțiune in vivo cu substraturi sensibile CYP3A4, se recomandă prudență (de exemplu monitorizarea reacțiilor adverse), atunci când substraturi ale CYP3A4 (cum sunt ciclosporina, statinele) se administrează în asociere cu hidroxiclorochina. Praziquantel Într-un studiu privind interacțiunile după administrarea unei doze unice, s-a raportat că clorochina scade biodisponibilitatea praziquantelului. Nu se cunoaște dacă există un efect similar atunci când hidroxiclorochina și praziquantelul sunt administrate în tratament asociat. Prin extrapolare, pe baza similarităților structurii și parametrilor farmacocinetici ai hidroxiclorochinei și clorochinei, se poate aștepta un efect similar de la hidroxiclorochină.

Sarcina Datele obținute dintr-un studiu cohortă care a inclus 2045 femei gravide expuse la hidroxiclorochină indică o creștere mică a riscului relativ (RR) de malformații congenitale asociate cu expunerea la hidroxiclorochină în cursul primului trimestru (n = 112 evenimente). Pentru o doză zilnică de ≥ 400 mg, RR a fost de 1,33 (IC 95%, 1,08 – 1,65). Pentru o doză zilnică de < 400 mg, RR a fost de 0,95 (IC 95%, 0,60 – 1,50). Studiile la animale efectuate cu clorochină, înrudită structural cu hidroxiclorochina, au arătat toxicitate la reproducere la expunere maternă ridicată (vezi pct. 5.3). La om, hidroxiclorochina traversează placenta, iar concentrațiile sanguine la făt sunt similare cu concentrațiile sanguine materne. Sulfatul de hidroxiclorochină trebuie evitat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care, în opinia medicului, potențialele beneficii individuale depășesc riscurile potențiale. Dacă tratamentul cu hidroxiclorochină este necesar în timpul sarcinii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă. În cazul tratamentului prelungit în timpul sarcinii, profilul de siguranță al hidroxiclorochinei, în special efectele secundare oftalmologice, trebuie luate în considerare la monitorizarea copilului. Profilaxia și terapia malariei: În urma analizei risc-beneficiu, hidroxiclorochina poate fi utilizată în timpul tuturor stărilor de sarcină pentru profilaxia și tratamentul malariei, deoarece malaria în sine provoacă leziuni fătului. Artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic: Hidroxiclorochina trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care, în opinia medicului, beneficiile potențiale individuale depășesc pericolele potențiale. Dacă tratamentul cu hidroxiclorochină este necesar în timpul sarcinii, atunci trebuie utilizată cea mai mică doză eficace. În cazul unui tratament prelungit în timpul sarcinii, profilul de siguranță al hidroxiclorochinei, în special efectele secundare oftalmologice, trebuie luat în considerare pentru monitorizarea copiilor. Alăptarea Hidroxiclorochina se excretă în laptele uman (mai puțin de 2% din doza administrată la mamă, după corecția efectuată în funcție de greutatea corporală). Datele de siguranță disponibile pentru sugarii alăptați nu permit o concluzie privind riscul. Alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu acest medicament. Valabil numai în indicația pentru malarie: Alăptarea este posibilă în cazul tratamentului curativ pentru malarie. Cu toate că hidroxiclorochina se excretă în laptele uman, cantitatea este insuficientă pentru a conferi protecție sugarului împotriva malariei. Pentru sugar este necesară chemoprofilaxie separată. Datele disponibile privind siguranța în cazul sugarilor alăptați de către mame tratate cu hidroxiclorochină pe termen lung sunt limitate; medicul prescriptor trebuie să evalueze riscurile potențiale și beneficiile utilizării hidroxiclorochinei în timpul alăptării, în funcție de indicația terapeutică și de durata tratamentului. Fertilitatea Studiile efectuate la animale cu clorochină au evidențiat afectarea fertilității la masculi (vezi pct. 5.3). Nu există date privind efectele hidroxiclorochinei asupra fertilității la om.