RCP · HIDROCORTIZON MEDOCHEMIE 100 mg

Doze

Hidrocortizonul se poate administra prin injecție intravenoasă sau intramusculară, sau prin perfuzie intravenoasă. Administrarea prin injecție intravenoasă este metoda inițială preferată pentru utilizarea în caz de urgență. După perioada de urgență de la început, trebuie luată în considerare utilizarea unui preparat injectabil cu durată mai lungă de acțiune sau a unui preparat oral. Durata administrării intravenoase depinde de doză; poate varia de la 30 de secunde (de exemplu, 100 mg) până la 10 minute (de exemplu, 500 mg sau mai mult).

Doza necesară este variabilă și trebuie stabilită individual, în funcție de boala tratată și severitatea acesteia, și de răspunsul pacientului pe toată durata tratamentului. Evaluarea raportului risc/beneficiu trebuie făcută în permanență în mod individual pentru fiecare pacient.

Ori de câte ori este posibil administrarea de corticosteroizi trebuie limitată la cea mai mică doză eficace posibilă, pentru cel mai scurt interval de timp. Doza de întreținere adecvată trebuie stabilită prin scăderea treptată a dozei inițiale de medicament cu cantități mici, la intervale de timp convenabile, până când este atinsă cea mai mică doză de întreținere care va menține un răspuns clinic adecvat.

În general, tratamentul cu corticosteroizi în doze mari doze mari trebuie continuat numai până când starea pacientului este stabilă (de obicei, nu depășește 48 până la 72 de ore).

Deși reacțiile adverse la tratamentul pe termen scurt cu doze mari de glucocorticoizi sunt mai puțin frecvente, poate să apară ulcerul gastric. Tratamentul profilactic cu medicamente antiacide poate fi indicat.

Dacă tratamentul cu hidrocortizon trebuie continuat mai mult de 48-72 de ore, poate apărea hipernatremie. În acest caz, se preferă înlocuirea hidrocortizonului cu un corticosteroid, cum este metilprednisolon succinat de sodiu, care nu determină sau determină o retenție de sodiu minimă.

Dacă medicamentul trebuie oprit după tratamentul pe termen lung, întreruperea trebuie să fie mai degrabă treptată decât bruscă (vezi pct. 4.4).

Doza inițială de hidrocortizon este de 100 mg până la 500 mg sau mai mult, în funcție de severitatea afecțiunii. Această doză poate fi repetată la intervale de 2, 4 sau 6 ore, în funcție de starea clinică a pacientului. Tratamentul cu corticosteroizi este un tratament adjuvant, și nu înlocuiește tratamentul convențional.

Hidrocortizonul poate avea un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice, pentru că metabolizarea și eliminarea hidrocortizonului este semnificativ mai scăzută la acești pacienți. Trebuie luată în considerare reducerea dozei.

Copii și adolescenți

Doza de hidrocortizon la copii și adolescenți depinde mai mult de gravitatea stării pacientului și de răspunsul acestuia la tratament, decât de vârstă sau greutate corporală. Doza poate fi redusă la această grupă de pacienți, dar nu trebuie să fie mai mică de 25 mg zilnic.

Mod de administrare

Pentru instrucțiuni de reconstituire și diluare a medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Acest medicament nu este recomandat pentru administrare pe cale intratecală sau epidurală.

nteracţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 6 Hidrocortizonul este metabolizat de către 11β-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 2 (11β-HSD2) și enzima 3A4 din citocromul P450 (CYP) (vezi pct. 5.2).

INHIBITORII CYP3A4 - pot scădea clearance-ul hepatic și pot crește concentrațiile plasmatice de hidrocortizon. La administrarea concomitentă cu un inhibitor al CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, claritromicină și suc de grapefruit) poate fi necesară ajustarea dozei de hidrocortizon pentru a evita toxicitatea steroidiană.

INDUCTORII CYP3A4 - pot crește clearance-ul hepatic și pot scădea concentrațiile plasmatice de hidrocortizon. La administrarea concomitentă cu un inductor al CYP3A4 (de exemplu, rifampin, carbamazepină, fenobarbital și fenitoină) poate fi necesară creşterea dozei de hidrocortizon pentru obținerea răspunsului terapeutic dorit.

SUBSTRATURI CYP3A4 - Administrarea concomitentă cu un substrat CYP3A4 poate afecta clearance-ul hepatic pentru hidrocortizon, fiind necesară ajustarea adecvată a dozei. Reacțiile adverse ale fiecărui medicament în parte este posibil să apară mai frecvent la administrarea concomitentă.

EFECTE ADVERSE CARE NU SUNT MEDIATE DE CYP3A4 - Alte interacţiuni şi reacții adverse care apar la administrarea de hidrocortizon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos. Tabelul 1 prezintă interacţiunile importante clinic și/sau cele mai frecvente reacții adverse ale hidrocortizonului.

Tabel 1. Interacţiuni/efecte adverse importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu hidrocortizon Clasa sau tipul Interacţiune/Efect advers medicamentului - Medicamentul sau substanța

Antibacterian INHIBITOR CYP3A4 - Isoniazidă Antibiotic, Antituberculos INDUCTOR CYP3A4 - Rifampicină Anticoagulante (orale) Influența corticosteroizilor asupra anticoagulantelor orale variază. Ambele au crescut și au scăzut activitatea anticoagulantă, dacă sunt administrate concomitent cu corticosteroizi. Pentru un efect anticoagulant bun este, prin urmare, necesar ca parametrii coagulării să monitorizați adecvat.

Anticonvulsivante INDUCTOR (și SUBSTRAT) CYP3A4 - Carbamazepină Anticonvulsivante INDUCTORI CYP3A4 - Fenobarbital - Fenitoină Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor. - Blocante neuromusculare 1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă de doze mari de corticosteroizi și anticolinergice, precum blocante neuromusculare (pentru informații suplimentare, vezi pct. 4.4). 2) A fost raportat un efect antagonist al acțiunii de blocare neuromusculară a pancuroniu și vecuroniu la pacienţi care utilizau corticosteroizi. Această interacţiune poate să apară în cazul tuturor blocantelor neuromusculare competitive. Anticolinesteraze Corticosteroizii pot reduce efectul anticolinesterazelor în miastenia gravis.

7 Clasa sau tipul Interacţiune/Efect advers medicamentului - Medicamentul sau substanța

Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice. Antiemetice INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4 - Aprepitant - Fosaprepitant Antifungice INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4 - Itraconazol - Ketoconazol Antivirale INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4 - Inhibitori de protează 1) Inhibitorii de protează, cum sunt indinavir şi ritonavir, pot creşte HIV concentraţiile plasmatice de corticosteroizi. 2) Corticosteroizii pot induce metabolizarea inhibitorilor de protează HIV, scăzând concentraţiile plasmatice ale acestora. Potențatori farmacocinetici INHIBITORI CYP3A4 - Cobicistat Inhibitori de aromatază Supresia suprarenalei indusă de aminoglutetimidă poate exacerba - Aminoglutetimida modificările endocrine induse de tratamentul pe termen lung cu glucocorticoizi. Blocanți ai canalelor de INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4 calciu - Diltiazem Glicozide cardiotonice Utilizarea concomitentă de corticosteroizi și glicozide cardiotonice - Digoxin poate crește riscul de aritmii sau toxicitate la digitalice asociată cu hipokaliemia. Toți pacienții care iau concomitent aceste medicamente, trebuie monitorizați atent pentru concentrația serică de electroliți, în special potasiul seric. Estrogeni (includ INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4 contraceptive orale cu Estrogenii pot accentua efectele hidrocortizonului prin creșterea estrogeni) concentrației de transcortină și, prin urmare, scăzând cantitatea de hidrocortizon disponibil pentru metabolizare. Ajustarea dozei de hidrocortizon poate fi necesară dacă estrogenii sunt adăugați sau scoși din schema de tratament stabilă. Suc de grapefruit INHIBITOR CYP3A4 Imunosupresoare INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4 - Ciclosporină Utilizarea concomitentă poate creşte activitatea ciclosporinei şi a corticosteroizilor. Au fost raportate convulsii la utilizarea concomitentă. Imunosupresoare SUBSTRATURI CYP3A4 - Ciclofosfamidă - Tacrolimus Antibiotice macrolide INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4 - Claritromicină - Eritromicină Antibiotice macrolide INHIBITOR CYP3A4 - Troleandomicină AINS (medicamente 1) Incidenţa crescută a hemoragiei și ulceraţia tractului gastrointestinal antiinflamatoare este posibilă la administrarea concomitentă de corticosteroizii cu nesteroidiene) AINS. - acid acetilsalicilic în 2) Corticosteroizii pot crește clearance-ul pentru acidul acetilsalicilic doze mari în doze mari ceea ce duce la scăderea nivelurilor plasmatice de salicilat. Întreruperea tratamentului cu corticosteroizi poate duce la

8 Clasa sau tipul Interacţiune/Efect advers medicamentului - Medicamentul sau substanța

creșterea nivelurilor plasmatice de salicilat și un risc crescut de toxicitate a salicilaților. Medicamente care elimină Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu medicamente potasiul care elimină potasiul (precum diureticele), pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă de corticosteroizi cu amfotericina B, xantine sau beta-2 agonişti. A fost raportată utilizarea concomitentă de amfotericină B și hidrocortizon, urmată de cardiomegalie și insuficiență cardiacă congestivă.

ertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina Nu există date suficiente pentru administrarea de hidrocortizon la femeile gravide. Teratogenitatea, manifestată prin palatoschizis, a fost observată la animale de laborator testate. În mod deosebit șoarecii prezintă o astfel de sensibilitate. Cu toate acestea, relevanța pentru sarcină la femeie este limitată. Hidrocortizonul poate fi administrat atunci când este strict indicat. Administrarea cronică de doze mari trebuie evitată cât de mult posibil având în vedere riscul de insuficiență corticosuprarenală la nou- născuți.

Alăptarea Corticosteroizii sunt excretați în laptele matern; prin urmare, hidrocortizonul nu trebuie utilizat în timpul alăptării decât după o evaluarea atentă a beneficiilor pentru mamă și a riscurilor pentru copil.

Fertilitatea Nu se cunoaște dacă corticosteroizii influențează în mod negativ fertilitatea (vezi pct. 5.3).