RCP · HEPARINA SODICA PANPHARMA 5000 UI/ml

Doze

Concentraţia acestei heparine este de 5000 UI/ml. Nu toate heparinele au aceeaşi concentraţie, prescripţia trebuie să precizeze concentraţia exprimată în UI.

Tratament curativ

Prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de cardiopatie emboligenă

- Schema de administrarea recomandată excluzând coagulopatia:

Heparina trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă utilizând o seringă automată sau o pompă de perfuzie. Pentru a se realiza la începutul tratamentului o heparinemie eficace se poate administra iniţial o doză de 50 UI/kg in bolus pe cale intravenoasă.

Doza iniţială este de 20 UI/kg şi oră.

Doza de heparină trebuie adaptată în funcţie de rezultatele controalelor biologice.

- Coagulopatii: doza administrată este în general scăzută, în concordanţă cu riscul de hemoragie.

Monitorizarea biologică

Trebuie să fie realizată cel puţin odată pe zi. Prima prelevare trebuie făcută la 6 ore de la începutul tratamentului. Recoltările ulterioare trebuie efectuate la 4 - 6 ore după fiecare modificare a dozei. Poate fi utilizat în funcţie de caz:

- timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) care trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 1,5 şi 3,5 din valoarea normală, în funcţie de sensibilitatea reactivilor utilizaţi (aşa cum sunt definiţi de laborator),

- activitatea anti-Xa (heparinemia), care este un test specific. Acesta trebuie să fie între 0,2 şi 0,6 UI/ml. Acest test este preferat în caz de valori anormale ale aPTT, la pacienţii din reanimare şi în caz de sindrom inflamator sever.

Relaţia între heparină şi anticoagulantele orale

De câte ori este posibil, anticoagulantele orale se introduc între a treia zi de tratament, în aşa fel încât durata totală a heparinoterapiei să nu depăşească 7 -10 zile.

În concordanţă cu perioada de latenţă care precede instalarea efectului deplin al anticoagulantelor orale, administrarea heparinei se întrerupe numai când valoarea INR se menţine 2 zile consecutive în intervalul terapeutic dorit. Aceasta variază în funcţie de patologia tratată.

În cursul acestei perioade, supravegherea aPTT este în mod special importantă pentru a se evita riscul de hemoragie.

Prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de terapie endovasculară şi chirurgie vasculară arterială

Prevenirea coagulării sângelui în circulaţia extracorporală şi circuitele pentru dializă extrarenală În aceste situaţii, dozele şi supravegherea biologică sunt în funcţie de fiecare situaţie clinică.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă

A nu se injecta intramuscular

Asocieri nerecomandate: - Acid acetilsalicilic în doze analgezice şi antipiretice şi, prin extrapolare alţi salicilaţi (uz sistemic); determină creşterea riscului de hemoragii (inhibarea funcţiilor plachetare şi agresiunea la nivelul mucoasei gastro-duodenale prin salicilaţi). Se va utiliza un analgezic antipiretic nesalicilic. - AINS (sistemic); determină creşterea riscului de hemoragii (inhibarea funcţiilor trombocitelor şi agresiunii la nivelul mucoasei gastro-duodenale prin antiinflamatoarele nesteroidiene). Dacă asocierea nu poate fi evitată, este obligatorie supravegherea clinică şi biologică. - Dextran 40 (parenteral); creşte riscul de hemoragii (inhibarea funcţiilor trombocitelor prin dextran 40); dozele de heparină trebuie adaptate astfel încât să nu fie depăşită o hipocoagulabilitate de 1,5 ori mai mare, în caz de asociere şi după administrarea de dextran 40. Asocieri care necesită precauţie: - Corticoizi (glucocorticoizi) cu excepţia hidrocortizonului ca tratament substitutiv în boala Addison (sistemic şi în anumite cazuri intramuscular, intraarticular, cutanat sau prin irigare rectală). Creşte riscul de hemoragie ca urmare a corticoterapiei (mucoasă digestivă, fragilitate vasculară) în urma administrării heparinei în doze mari sau a tratamentului prelungit mai mult de 10 zile. Dacă asocierea nu poate fi evitată, se va intensifica supravegherea. - Acidul acetilsalicilic utilizat în scop antiagregant pachetar, alte antiagregante plachetare (ticlopidină, clopidogrel, antagonişti ai receptorilor GP IIb/IIIa plachetari, dipiridamol). Posibilă creştere a riscului hemoragic. Este necesară supraveghere periodică. - Trombolitice; este posibilă creşterea riscului de hemoragii. Este necesară supraveghere periodică. - Nitrați: a fost raportată reducerea activității heparinei când se administrează simultan cu trinitrat de gliceril sub formă de perfuzie intravenoasă.

Sarcina Heparina nu traversează bariera placentară. Până în prezent nu au fost semnalate malformaţii sau efecte fetotoxice la om. Se impune prudenţă datorită riscului hemoragiei uteroplacentare, mai ales în timpul naşterii. În cazul efectuării anesteziei peridurale se recomandă întreruperea administrării heparinei. Alăptarea Heparina nu se excretă în laptele matern. Tratamentul cu heparină este permis în perioada alăptării.